Alegerile parlamentare din 2019 în Republica Moldova - alegeri.md
 PartideDeclaraţiiPPCD

Proclamaţia Congresului al X-lea al Partidului Popular Creştin Democrat

|versiune pentru tipar||
PPCD / 1 iunie 2008
Partidul Popular Creştin Democrat

Calea de la Imperiul Sovietic la Independenţă, spre NATO şi Uniunea Europeană

Partidul Popular Creştin Democrat, singurul succesor de drept al Mişcării Democratice pentru susţinerea Restructurării (1988–1989), al Frontului Popular din Moldova (1989–1992) şi al Frontului Popular Creştin Democrat (1992–1999), este expresia politică a spiritului moral de afirmare a libertăţii, independenţei şi unităţii naţionale a cetăţenilor din Republica Moldova.

Noi am reprezentat iniţial disidenţa şi spiritul de înfruntare a regimului din partea unui grup restrâns de intelectuali transformat rapid în curent de opinie şi apoi luând amploarea unei mişcări politice de masă. Ca urmare a eforturilor întreprinse şi a riscurilor asumate, în viaţa publică a răbufnit năvalnic spiritul de libertate tăinuit adânc în sufletele oamenilor reduşi la tăcere sub dictatura comunistă.

Am fondat Mişcarea noastră politică în acelaşi moment istoric cu mişcările populare din Lituania, Letonia, Estonia, Ucraina, Belarus, Georgia, Azerbaidjan şi Armenia. Aceste mişcări au declanşat o reacţie în lanţ în tot spaţiul dominat de URSS, de la ţările-satelit până la republicile sovietice.

Mişcările noastre au fost expresia curentului de opinie format odată cu Perestroika drept reacţie de protest faţă de regimul sovietic de ocupaţie. Ele au avansat apoi spre reevaluarea istoriei şi spre recucerirea drepturilor politice şi naţionale ale popoarelor captive, supuse în lunga perioadă de ocupaţie unui puternic proces de deznaţionalizare prin rusificare.

Noi am uzat din plin de Glasnosti pentru a articula ferm şi tare adevărul despre politica imperială a Rusiei ţariste care a anexat Basarabia în 1812, despre expansiunea teritorială din 1940 şi 1944 ca urmare a Pactului Molotov-Ribbentrop, despre toate consecinţele tragice ale ocupaţiei sovietice: asasinate în masă, foamete organizată, deportări, colectivizare forţată, lichidare a proprietăţii private, prigoană contra Bisericii lui Hristos şi a culturii române, toate reprezentând faţetele hidoase ale sistemului totalitar.

Prima libertate căreia i-am făcut loc a fost Libertatea Cuvântului. Voinţa de a ne recuceri demnitatea naţională ne-a determinat să ne manifestăm iniţial la adunările din colectivele de muncă, apoi la reuniunile cu caracter cultural, iar mai apoi la întrunirile în aer liber. Energiile răbufnite în spaţiul public au zdruncinat din temelii vechiul sistem. Frica impusă timp de decenii s-a spulberat.

Noi am fost cei care am organizat primele mitinguri şi demonstraţii, noi am tipărit şi difuzat primele foi volante şi ziare şi tot noi am fost cei care am semnat şi am colectat semnături pentru limba de stat şi alfabetul latin.

De la Libertatea Cuvântului am ajuns la Libertatea Întrunirilor, iar de aici ne-am dobândit şi dreptul de a uza de Libertatea de Asociere. Sfidarea ameninţărilor puterii, curajul şi perseverenţa au făcut să ni se alăture zeci şi sute şi mii de adepţi. Crearea unei mişcări politice de alternativă în momentul în care părea că dominaţia partidului-stat s-a instalat pentru totdeauna, când Uniunea Sovietică reprezenta o supraputere mondială, iar orice disidenţă putea fi urmată de teroare şi represiuni, părea o nesăbuinţă provocatoare.

Mişcarea Democratică pentru Susţinerea Restructurării, creată la 3 iunie 1988, numită Frontul Popular după 20 mai 1989, a fost prima forţă politică angajată în lupta de demontare a sistemului totalitar comunist, de eliberare naţională şi de întemeiere a unei societăţi libere.

Noi ne-am angajat plenar în desfăşurarea primei campanii electorale pe bază de alternativă pentru alegerile în Congresul Deputaţilor Poporului din URSS, campanie care a durat de la sfârşitul anului 1988 până la 26 martie 1989. Am câştigat în jumătate de circumscripţii, promovând în noua instituţie parlamentară de la Moscova oameni de cultură şi lideri de opinie care împărtăşeau valorile democratice şi naţionale.

Noi am tipărit la Vilnius, în condiţii de clandestinitate, datorită relaţiilor cu militanţii din mişcarea “Sajudis” din Lituania, primele două numere ale ziarului “Deşteptarea” în grafie latină, difuzate la 30 iulie 1989, la Teatrul de Vară, în cadrul unui miting de amploare.

Organizată de noi, Marea Adunare Naţională din 27 august 1989, la care au participat sute de mii de cetăţeni, a cerut expres recunoaşterea şi oficializarea dreptului nostru de a practica limba română în toate domeniile vieţii publice. Legalizarea limbii române ca limbă de stat şi a alfabetului latin se datorează miilor de bărbaţi, femei şi copii care au participat la ampla acţiune de protest în ziua de 31 august 1989, când se desfăşura Sesiunea Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Atunci am impus adoptarea Limbii de stat şi revenirea la alfabetul latin, sfidând agresivitatea puterii sovietice.

La 7 noiembrie 1989, Chişinăul a fost singura din cele 15 capitale ale republicilor unionale sovietice unde protestatarii, organizaţi de Frontul Popular, au blocat şi zădărnicit parada militară prilejuită de aniversarea loviturii de stat bolşevice din 1917.

Frontul Popular din Moldova a fost singura formaţiune politică care s-a confruntat cu Partidul Comunist în cadrul primelor alegeri democratice în organul legislativ republican din 25 februarie 1990. La iniţiativa noastră, noul Parlament a adoptat la 27 aprilie 1990 Tricolorul ca drapel de stat, iar la 23 iunie 1990 — Declaraţia de Suveranitate.

Datorită conducerii Frontului Popular, Republica Moldova a fost prima ţară din lume care a recunoscut, la 31 mai 1990, prin hotărârea Parlamentului, Independenţa Lituaniei, care se separase de URSS la 11 martie a aceluiaşi an.

În cadrul Congresului II al Frontului Popular din Moldova, desfăşurat la 30 iunie — 1 iulie 1990, noi am luat atitudine faţă de prezenţa pe teritoriul nostru naţional a Armatei Sovietice de ocupaţie, am cerut repunerea în drepturi a Bisericii Naţionale, abolirea cultului personalităţii lui Lenin, recunoaşterea etnonimului “popor român” şi a glotonimului “limbă română”, trecerea la economia de piaţă.

Noi am convocat la 16 decembrie 1990 cea de-a doua Mare Adunare Naţională, care a hotărât schimbarea denumirii ţării în Republica Moldova şi a cerut declararea independenţei faţă de Imperiul Sovietic. La acest for am votat interzicerea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) şi a KGB-ului, precum şi retragerea deputaţilor moldoveni din Congresul Deputaţilor Poporului din URSS.

Frontul Popular a fost principalul organizator al acţiunilor de respingere a referendumului unional din 22 martie 1991 impus de Moscova, ca simulacru democratic pentru păstrarea URSS.

Noi ne-am ridicat în apărarea instituţiilor statului în zilele de 19–22 august 1991, reacţionând energic împotriva Puciului de la Moscova.

Cea de-a treia Mare Adunare Naţională, organizată de noi la 27 august 1991, a proclamat Independenţa Republicii Moldova, legiferată în aceeaşi zi de către Parlament prin aprobarea Declaraţiei de Independenţă.

Prin adoptarea doctrinei creştin-democrate la Congresul III al Frontului Popular din 15–16 februarie 1992, noi am devenit singurul partid din ţară care împărtăşeşte viziunea creştină asupra omului şi a lumii, care sunt creaţia lui Dumnezeu. La baza tuturor politicilor noastre stau principiile moralei izvorâte din credinţa religioasă.

La 27 noiembrie 1999, PPCD a devenit membru al Internaţionalei Democrat Creştine, iar la 3 martie 2005 membru al Partidului Popular European. Astfel, PPCD este membru al celei mai puternice şi mai reprezentative familii politice de pe continent care deţine pe parcursul mai multor ani majoritatea în Parlamentul European şi conduce Comisia Europeană.

Întreaga activitate a formaţiunii noastre politice s-a axat pe dezideratul obţinerii şi apărării independenţei naţionale şi pe cel al construcţiei unui stat democratic. În Războiul pentru Independenţă din 1992, declanşat de Federaţia Rusă împotriva tânărului nostru stat, numeroşi membri ai formaţiunii noastre au participat ca voluntari la luptele sângeroase de la Nistru. Noi am apărat în mod consecvent unitatea teritorială a ţării şi ne-am opus ocupaţiei militare ruse prin poziţia fermă, demonstrată la numeroase mitinguri şi demonstraţii, de la tribunele Parlamentului, precum şi la nivel internaţional în cadrul Consiliului Europei, OSCE, AP NATO, în Parlamentul European, la Departamentul de Stat al SUA şi la Congresul american, dar şi în Internaţionala Democrat Creştină şi în Partidul Popular European.

Noi am fost iniţiatorii reformelor democratice de ordin politic, instituţional şi economic. Am promovat reforma agrară, desfiinţarea colhozurilor şi împroprietărirea ţăranilor cu pământ.

Partidul Popular Creştin Democrat este singura formaţiune politică din Republica Moldova care şi-a menţinut reprezentarea parlamentară în toate legislaturile, din 1990 şi până în prezent, demonstrând astfel că este cel mai viabil, mai stabil şi mai reprezentativ partid din ţara noastră.

În anul 2002, între 9 ianuarie şi 29 aprilie, Partidul Popular Creştin Democrat a organizat cea mai de durată acţiune de protest împotriva tentativelor puterii de a distruge instituţiile democratice, de a elimina din învăţământ cursul de istorie a românilor şi de a impune limba rusă ca limbă de stat. Ca urmare a demersurilor noastre energice, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei şi Parlamentul European au adoptat rezoluţii speciale cu privire la funcţionarea instituţiilor democratice şi cu privire la situaţia politică din Republica Moldova.

În noiembrie 2003 noi am constituit, împreună cu o serie de partide politice şi ONG-uri, Comitetul pentru Apărarea Independenţei şi a Constituţiei, care a organizat ample manifestaţii de protest împotriva încercărilor de aşa-numită federalizare a ţării. Reacţia noastră puternică şi solidară a făcut posibilă respingerea Memorandumului Kozak, care urmărea distrugerea independenţei şi unităţii noastre naţionale, preluarea controlului asupra procesului decizional la vârf de către Moscova, legalizarea prezenţei militare ruse, blocarea perspectivelor europene ale ţării şi transformarea ei într-o anexă geopolitică a Rusiei.

Noi am fost singurul partid din Republica Moldova care în noiembrie 2003 am susţinut deschis şi hotărât Revoluţia Rozelor din Georgia, iar în noiembrie-decembrie 2004, Revoluţia Portocalie din Ucraina. PPCD a delegat în exclusivitate peste o mie de voluntari ca observatori din partea Republicii Moldova la turul trei al alegerilor prezidenţiale din Ucraina.

Prin crearea parteneriatului politic cu Preşedintele Republicii Moldova, în aprilie 2005, noi am anihilat planul rusesc de răsturnare a puterii de stat, de provocare a alegerilor parlamentare anticipate şi de instalare în fruntea ţării a unor persoane obediente intereselor imperiale ruseşti. PPCD i-a asigurat Republicii Moldova stabilitatea politică necesară pentru accelerarea cursului de integrare europeană şi implementarea reformelor în justiţie, în domeniul audiovizualului, în cadrul serviciilor secrete, la Comisia Electorală Centrală, la Curtea de Conturi, precum şi adoptarea unei noi legi privind partidele politice.

PPCD, prin grupul său parlamentar, a participat activ la elaborarea şi adoptarea prin consens a Hotărârii Parlamentului din 10 iunie 2005 cu privire la reglementarea conflictului transnistrean şi a Legii din 22 iulie 2005 “Cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria)”. PPCD a contribuit în mod hotărâtor la consolidarea capacităţii de negociere în baza intereselor naţionale ale ţării cu partenerii externi ai Republicii Moldova, în special cu Federaţia Rusă.

PPCD apără cu principialitate caracterul unitar al statului nostru, nu admite concesii nejustificate pe seama intereselor naţionale ale ţării, va cere în mod hotărât retragerea necondiţionată a trupelor ruse de ocupaţie şi dizolvarea formaţiunilor paramilitare ale separatiştilor ca precondiţii pentru democratizarea regiunii transnistrene şi pentru ulterioara participare a cetăţenilor din stânga Nistrului la alegeri libere. Ca apărător al valorilor naţionale şi luptător pentru cauza europeană a ţării noastre, PPCD este pregătit să dea ripostă hotărâtă, prin toate mijloacele legale, oricăror încercări de a legaliza prezenţa militară rusă sau de a simula un proces electoral democratic în teritoriile Republicii Moldova ocupate militar de Federaţia Rusă.

Noi am promovat în mod consecvent linia de integrare a ţării în NATO şi Uniunea Europeană ca obiective strategice majore şi soluţii fundamentale pentru democratizarea societăţii, apărarea drepturilor omului, prosperitatea economică şi dezvoltare durabilă. Avem obligaţia morală faţă de societate să scurtăm acest drum anevoios spre Libertate, Prosperitate, Stabilitate şi Democraţie.

PPCD este solidar cu Georgia şi Ucraina în efortul lor de a se integra în NATO. Între o Românie membru NATO şi o Ucraină cu şanse reale să devină membru plin al acestei organizaţii, Republica Moldova nu trebuie să insiste asupra statutului de neutralitate. Ţara noastră trebuie să se angajeze în realizarea activă a Planului Individual de Acţiuni Republica Moldova-NATO, să obţină Planul de Acţiuni de Preaderare şi să adere la NATO.

Finalizarea reformelor democratice şi economice, precum şi atingerea obiectivelor strategice de aderare la NATO şi UE, vor putea fi realizate mai repede după alegerile din 2009, prin contribuţia substanţială a PPCD în viitorul Parlament şi Guvern. Viitoarea guvernare la care va participa PPCD trebuie să impulsioneze reforma economică, să determine o creştere rapidă a ritmurilor de atragere a investiţiilor autohtone şi străine, a capacităţii de creare a unui număr suficient de locuri de muncă. Protecţia socială şi asigurarea nivelului necesar de ocrotire a sănătăţii, susţinerea învăţământului, a tineretului, a păturilor socialmente vulnerabile, precum şi a familiei vor reprezenta elementele-cheie ale politicilor PPCD.

Obiectivul major pe termen scurt al PPCD este pregătirea temeinică pentru campania electorală din 2009 şi participarea cât mai reuşită la această competiţie politică de o importanţă deosebită care să-i asigure o prezenţă masivă în viitorul Parlament.

În acest moment de răscruce pentru soarta ţării şi a neamului nostru, Partidul Popular Creştin Democrat îşi asumă plenar agenda politică a Republicii Moldova şi se declară responsabil pentru orientarea strategică a statului nostru.

Ca apărător şi promotor al valorilor naţionale şi al drepturilor omului, având o experienţă de douăzeci de ani de luptă pentru Libertate, Democraţie, Prosperitate şi Stabilitate, Partidul Popular Creştin Democrat are datoria de onoare să finalizeze propriul proiect politic de afirmare a Republicii Moldova ca stat cu democraţie funcţională, cu economie socială de piaţă puternică şi cu statut de membru plin al NATO şi UE.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Sursa: www.flux.md

Iurie Roşca: Să nu aşteptăm laude de la duşmani, ci să învăţăm cea mai profundă lecţie creştină: fă bine şi nu aştepta dreptate Mesaje de salut din străinatate