Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Doi ani mai tîrziu...
|
|
La 19 aprilie 2001 Parlamentul şi-a exprimat votul de încredere faţă de programul activităţii Guvernului, iar Preşedintele, prin decretul său, a aprobat componenţa nominală a Guvernului constituit din 17 membri. Prim-ministrul a anunţat, la rîndul său, despre intenţia de a realiza planul de măsuri urgente Fulger pentru primele 100 de zile…
S-au scurs doi ani. Guvernul, anticipînd evenimentele, deja la 3 martie a.c. a adoptat Hotărîrea privind realizarea Programului de activitate “Renaşterea economiei — renaşterea ţării”, în care se referă la rezultatele dezvoltării social-economice a ţării în anul 2002, măsurile şi sarcinile prioritare ce ţin de ridicarea eficienţei activităţii organelor de administrare publică etc. Este scos în evidenţă faptul că în anii 2001–2002 în economie, în general, au fost asigurate rate înalte ale creşterii economice, a crescut calitatea vieţii populaţiei. De asemenea, sînt prezentate datele despre creşterea PIB-ului, producţiei şi serviciilor, rata scăzută a inflaţiei, mărirea salariilor şi pensiilor. În mod special, este evidenţiat că s-a reuşit “evitarea defaultului”, fiind exprimată sincer recunoştinţa uneia dintre agenţii — Fitch Ratings — pentru ridicarea ratingului Moldovei în ceea ce priveşte obligaţiunile externe pe termen lung de la DD (riscul defaultului) pînă la B-, adică îmbunătăţindu-l puţin, deşi acesta este totuşi unul mai scăzut decît indicatorul pe care îl înregistra Moldova în dificilul an 1998, în perioada crizei financiare (ruseşti) regionale.
În continuare se afirmă că: în acelaşi timp, analiza situaţiei social-economice a constatat şi rezerve neexplorate în activitatea organelor de administrare publică centrală şi locală, tergiversarea punerii în acţiune a unor hotărîri ale Programului de activitate al Guvernului. Însă la concret se vorbeşte numai despre încasările parţiale în bugetul de stat.
S-a hotărît: “1) de a lua cunoştinţă de mersul realizării Programului de activitate al Guvernului … şi rezultatele obţinute în anul 2002, 2) de a aproba Planul de acţiuni pentru creşterea eficienţei activităţii organelor de administrare publică şi Planul de acţiuni pentru executarea bugetului în anul 2003”. Primul plan conţine 55 de puncte referitoare la măsurile necesare şi este alcătuit din propunerile ministerelor şi departamentelor. Al doilea, constituit din 42 de puncte, este produsul Ministerului de finanţe. El prevede efectuarea controlului în fiecare trimestru, pînă pe data de 15 a lunii următoare.
Printre sarcinile primordiale (termenul de îndeplinire — 31 martie a.c.) sînt indicate: “elaborarea Strategiei de reformare a sectorului public” şi “elaborarea versiunii finale a Strategiei de creştere economică şi reducere a sărăciei”. Termenul a trecut, controlul s-a efectuat, documentele sînt … în proces de elaborare.
Această hotărîre, deloc ordinară după importanţa sa, este o reflectare perfectă a stilului de lucru al Guvernului: optimism în lipsa priorităţilor pe termen lung, atenţie asupra formei şi operativităţii reacţiei şi neatenţie la evaluarea proceselor profunde ce au loc în economie şi în sfera socială.
Acţiunile administrative ale Guvernului, în mare parte populiste, au dat în anii 2001 şi 2002 un rezultat pozitiv iluzoriu, care s-a manifestat la suprafaţă prin creşterea PIB-ului şi creşterea cheltuielilor pentru necesităţile sociale, inclusiv pentru educaţie şi protecţia socială. Însă în economie, puţin cîte puţin, se profilează cumulativ tendinţe periculoase. Ele se manifestă nu numai prin mărimea ameninţătoare a datoriei de stat — externe şi interne — , ci şi prin lipsa acută de investiţii, creşterea nesemnificativă a numărului de noi locuri de muncă şi migrarea peste hotare în masă a celei mai active părţi a populaţiei apte de muncă, dezechilibrul dintre cererea internă şi ofertă (de aici şi creşterea importului), slăbirea rolului exportului în calitate de locomotivă a creşterii economice, deficitul în creştere al balanţei comerciale a ţării.
A nu lua în consideraţie limitele existente ale creşterii economice înregistrate ar fi incorect şi extrem de periculos pentru viitorul ţării. Desigur, atît Guvernul, cît şi populaţia au aşteptări optimiste de pe urma creşterii cu 16% a PIB-ului din ultimii trei ani. Cu toate acestea, merită de accentuat că volumul total al PIB-ului Moldovei în anul 2002 echivalent cu 22,04 miliarde lei (sau 1,62 miliarde USD) este cu 19% (cu 1/5!) mai mic decît PIB-ul ţării din anul 1997 anterior crizei, iar exportul din 2002 a constituit din 666 milioane USD — este cu 224 milioane USD sau cu o treime! mai mic decît exportul din acelaşi an 1997. În afară de aceasta, dacă am privi atent structura PIB-ului şi componentele creşterii acestuia, se observă că ponderea sectorului productiv (industria, agricultura) în această creştere este destul de modestă. Astfel, conform datelor Ministerului Economiei, din 7,2% de creştere a PIB-ului în anul 2002, numai 1,6 puncte procentuale au fost atinse din contul creşterii valorii adăugate în industrie, iar în agricultură — 0,9 puncte procentuale faţă de 2,6 puncte procentuale din sfera serviciilor şi 2,1 puncte din impozite pe producţie şi import. După cum se vede, o schimbare principială a calităţii creşterii, cu părere de rău, nu a avut loc. Dar şi structura creşterii este imposibil de modificat în doi-trei ani — pentru aceasta sînt necesare reforme structurale şi o perioadă de timp mult mai mare.
Între timp, Guvernul încă nu a luat decizii în probleme de principiu: Cum urmează a fi îmbunătăţit climatul antreprenorial şi investiţional? Cum urmează a fi depăşit caracterul inert al aparatului de stat? Care ar trebui să fie acţiunile noastre practice în calitate de vecin apropiat al Uniunii Europene, care curînd se va extinde pînă la graniţele noastre?
Merită de recunoscut că în anii 2001–2002, în virtutea unor condiţii cunoscute (în pofida presingului din partea FMI şi Banca Mondială), nu s-au produs schimbări constructive în politica economică. Au avut loc modificări ale legislaţiei, iniţiative îndreptate spre utilizarea metodelor de gestionare de stat în domeniul producerii, lărgirea asistenţei sociale a populaţiei — în pofida unor posibilităţi destul de limitate ale bugetului de stat. În schimb, a fost stopată realizarea unor intenţii, deosebit de importante, în domeniul reformelor structurale, pentru realizarea cărora urma a fi manifestată voinţă politică. Nu s-a reuşit cîtuşi de puţin îmbunătăţirea climatului antreprenorial, depăşirea distanţării activităţii băncilor comerciale faţă de sectorul real, precum nu s-a reuşit a reduce economia tenebră. Administrarea lipsită de iscusinţă a avut drept efect înrăutăţirea relaţiilor cu investitorii străini şi cu organizaţiile financiare internaţionale.
Deoarece rezervele simple ale creşterii economice sînt epuizate (lucru recunoscut de Preşedintele V. Voronin), sînt importante nu prognoze optimiste, ci priorităţi ale politicii economice fixate “în legi”, precum şi acţiuni practice bine coordonate în vederea modernizării economiei moldoveneşti.
Pentru realizarea acestor obiective sînt necesare: voinţa politică, stabilitatea în ţară şi stabilitatea în echipa guvernamentală. Cu părere de rău, în componenţa actuală a Guvernului a rămas partea cea mai mică a celor (7 din 17) care au format garnitura guvernamentală acum doi ani la momentul învestiturii. Într-un şir de ministere şi departamente, în aceşti doi ani, conducătorii s-au schimbat de trei ori. În aceste condiţii se poate oare vorbi despre o echipă guvernamentală unită?