Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Consecinţele unei crize de amploare
|
|
Ultimele evenimente legate de criza făinii ne face să intuim, în baza experienţei anterior acumulate, că majorarea preţurilor la pîine în viitorul apropiat este inevitabilă. Cu certitudine, scumpirea în cauză se va prezenta ca un fenomen care îl afectează pe fiecare. Mai mult, în cazul produselor alimentare este deosebit de acut impactul creşterii preţurilor asupra celor mai sărace categorii de cetăţeni. Statistica oficială arată că cheltuielile pentru produse alimentare deţin peste 70% din bugetele gospodăriilor sărace. Iar pîinea este, după cum se ştie, unul din produsele alimentare de bază, cererea pentru care rămîne relativ constantă chiar şi la variaţii semnificative ale preţului. Prin urmare, orăşenii vor trebui să reducă alte cheltuieli, inclusiv cele pentru achitarea serviciilor comunale, pentru a păstra mai mult sau mai puţin constant nivelul consumului alimentar. În asemenea condiţii, este de la sine înţeles că sporirea preţurilor pentru pîine va afecta cele mai sărace categorii ale populaţiei.
Era clar încă din luna octombrie a anului trecut că creşterea preţurilor va fi de neevitat, pentru că costurile de producţie au sporit în mod spectaculos. Dacă dorim în general să avem producători de pîine, trebuie să acceptăm o rentabilitate, cel puţin, minimală pentru ei. Mai mult ca atît, ţinînd cont de amploarea cu care a crescut preţul pentru făină şi de deficitul continuu de grîu alimentar pe piaţa internă ne putem aştepta ca creşterea precedentă a preţurilor la pîine să nu fie şi ultima. Totodată oficialii guvernamentali de politică economică erau şi sînt la curent cu aceste realităţi. În asemenea condiţii, apare întrebarea: trebuie ca populaţia să fie anunţată din timp despre preconizata creştere?
Pe de o parte, este evident că o creştere anunţată a preţurilor ar declanşa o agitaţie în pieţe şi magazine. Guvernarea trebuia să anunţe încă de la sfîrşitul perioadei de recoltare că în condiţiile noastre creşterea preţurilor va fi inevitabilă, doar că aceasta ar trebui să se producă treptat, astfel încît cetăţenilor să li se acorde timpul necesar pentru identificarea unor alternative consumiste. Creşterea preţurilor la pîine, operată în luna noiembrie 2003 de societatea pe acţiuni “Franzeluţa”, a fost urmată de un veritabil şoc social. În dependenţă de tipul pîinii, preţurile au sporit cu 30–60%. Iar asortimentul de pîine preţul căruia, conform afirmaţilor producătorului, nu a fost modificat, cu greu putea fi găsit în vînzare.
Evenimentele tensionate care s-au produs în ultima vreme între principalii producători de pîine şi structurile guvernamentale, care de altfel imprimă şi un pronunţat substrat politic, sînt notorii şi prin faptul că pentru prima dată celebra promisiune electorală a guvernării de a reduce preţul pîinii a fost compromisă atît de dur de realitatea economică. Se ştie că oficialii guvernamentali promiteau că preţurile pentru pîine vor rămîne constante încă cîteva luni, indiferent de condiţiile de pe piaţă. Este adevărat că statul a încercat să controleze nivelul preţurilor, dar acest fapt nu este compatibil cu principiile economiei de piaţă unde preţurile se stabilesc în funcţie de cerere şi ofertă. Or, acum este evident că condiţiile de pe piaţă sînt mai puternice decît voinţa politică a guvernării. Actualmente rezerva de grîu a Republicii Moldova constituie 30 mii tone, cantitate care este suficientă pînă la 15 aprilie curent. Cantitatea de grîu recoltată în anul 2003 a fost de 10 ori mai mică comparativ cu cea din 2002 şi a constituit doar 102 mii tone. Pe fundalul evoluţiilor negative din sectorul agricol, este greu de spus care vor fi posibilităţile Moldovei de a se descurca fără ajutor extern.
Lucrurile ar putea fi agravate şi de faptul că creşterea preţului la pîine creează premisele economice şi psihologice necesare pentru creşterea preţurilor la alte produse alimentare. Un mare producător de lactate din Moldova deja a anunţat revizuirea grilei de preţuri pentru produsele sale. Ne putem aştepta că în următoarele cîteva luni, dacă preţurile la pîine nu vor reveni la nivelul precedent, să asistăm şi la creşterea altor preţuri, în aşa fel încît să se restabilească nivelul preţurilor relative la principalele produse alimentare.
Însă pe lîngă probabilitatea alinierii celorlalte preţuri la preţul nou pentru produse de panificaţie, există şi riscul declanşării unei spirale inflaţioniste. Sindicatele vor solicita revizuirea acordurilor de muncă, iar protestele sociale şi grevele cu pretext economic ar putea să se intensifice. Pentru atenuarea dezechilibrelor interne, Guvernul ar putea fi nevoit să renunţe la achitarea calendaristică a datoriilor externe în scopul majorării pensiilor şi subvenţiilor nominale însă fără acoperiri financiare temeinice, ceea ce va agrava încă mai mult dezechilibrele externe.