Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Moldova 2008: noile şi vechile provocări ale economiei
|
|
Noul an 2008, conform tradiţiei, a început cu tragerea concluziilor pentru anul trecut. Remarcăm că, anul 2007 s-a încheiat primul ciclu de realizare a “noii politici economice” (Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei pentru anii 2004–2006 şi Planul de Acţiuni Moldova-UE pentru anii 2007–2007) şi a fost elaborată şi adoptată Strategia Naţională de Dezvoltare pentru anii 2008–2011.
În linii generale, şi în 2007 activitatea Guvernului şi a Băncii Naţionale poate fi considerată drept una de succes, ţinând cont de faptul că s-a reuşit menţinerea unei stabilităţi macroeconomice, pe fundalul şocurilor externe şi a secetei catastrofale.
Concluziile oficiale încă urmează a fi făcute. Însă, în opinia prim-ministrului “practic, toate punctele prevăzute în Planul de Acţiuni RM-UE au fost, în linii generale, îndeplinite, şi în general, ţara şi-a făcut bine temele pentru acasă”. Aşa cum, componenta economică — partea de bază a Planului de Acţiuni RM-UE — coincide, după conţinut, cu SCERS, putem conchide că şi la acest capitol totul e în ordine.
În acelaşi timp, este evident că aşteptările Guvernului, şi nu doar ale acestuia, nu s-au realizat deplin. Despre acest fapt o dovedesc şi raitingurile institutelor internaţionale financiare de frunte, dar şi discuţiile din timpul dezbaterii proiectului, pe atunci încă Planul Naţional de Dezvoltare (2008–2010) — prima experienţă comună de lucru a puterii, business-ului şi societăţii civile.
Imagine generală este că PND este elaborat într-un mod “european” şi deşi în multe puncte repetă scopurile şi punctele de referinţă ale SCERS şi Planului de Acţiuni Moldova-UE, viziunea privind realizarea acestora a suferit schimbări semnificative: de la abordarea sectorială la cea a problemelor. A fost concretizată şi forma: toate direcţiile prioritare de dezvoltare sunt orientate spre armonizarea celor mai importante politice naţionale cu cele europene.
Totuşi premisa cheie — modificarea paradigmei şi calităţii creşterii economice, sporirea competitivităţii economiei — au rămas în esenţă, aceleaşi. Rămân neschimbaţi factorii de risc: vulnerabilitatea externă, dependenţa energetică, baza de export îngustă, divizarea ţării, sărăcia şi noua inegalitate socială. Involuntar, apar întrebări: cum a fost, totuşi, făcută tema pentru acasă? A obţinut ţara încă o declaraţie a intenţiilor sau un document de lucru, a cărui aplicare în practică este foarte necesară, în pofida dificultăţilor extreme?
Sfaturile unui iniţiat
1. Reieşind din totalitatea circumstanţelor, şi în 2008 principală preocupare a puterii, business-ului şi populaţiei rămâne calitatea guvernării. Posibilităţile de consolidare a creşterii economice, preponderent prin perfecţionarea legislaţiei, sunt practic epuizate: este deja clar că nu este suficient să ai o legislaţie bună, este important ca normele acesteia să fie aplicate în practică, iar acest lucru necesită un aparat de stat efectiv, o justiţie corectă, un sistem de ordine şi drept demn. Nici-o lege nu va aduce rezultatele dorite, dacă organele puterii de stat nu vor asigura executarea acesteia, iar judecătoria nu va apăra cetăţeanul sau omul de afaceri faţă de încălcarea drepturilor sale.
2. Inflaţia şi investiţiile. Una din cele mai dificile obiective — în condiţiile creşterii veniturilor populaţiei — e de a menţine creşterea preţurilor într-un cadru stabilit. Acest lucru este cu atât mai complicat cu cît inflaţia a început să se accelereze.
Remarcăm că, bugetul, conform prognozei pe termen mediu, îşi va menţine orientarea socială. Salariul lucrătorilor din sfera bugetară se va mări de trei ori către sfârşitul anului 2009. Veniturile populaţiei cresc mai repede decât PIB-ul şi productivitatea muncii.
Preţurile mondiale la alimente şi petrol vor continua să crească (raportul Forumului Economic Mondial). Trebuie, de asemenea, luat în considerare faptul că indicele preţurilor producătorilor este mai înalt decât indicele preţurilor consumatorilor (în 2007 — creşterea a constituit 28%, şi 13% respectiv). Aceasta înseamnă că există încă “rezerve” pentru o viitoare creştere a preţurilor.
Posibilităţile de a influenţa dezvoltarea instrumentelor inflaţioniste sunt limitate de efectivitatea instrumentelor politice: veniturile bugetare sunt considerabil mai mici decât necesităţile reale de dezvoltare, iar Banca Naţională este, practic, lipsită de mecanisme de transmisie monetară, pe fonul scăderii pieţelor financiare (Nota finală privind rezultatele misiunii FMI în Moldova, 21.12.2007).
Economia, s-a adaptat, deja, cu ajutorul Băncii, miliardului de dolari primit în formă de remitenţe. Aproape că a fost “soluţionată” şi problema transformării acestora în investiţii: rămâne doar de elaborat criteriile, conform cărora suma primită va fi recunoscută (înregistrată statistic) drept investiţie. Încă nu a fost găsit vre-un răspuns la întrebarea despre direcţionarea acestui gen de investiţii (inclusiv şi din punct de vedere statistic). Însă există proiectul legii privind reglarea valutară, care prevede posibilitatea unor măsuri de protecţie (interzicerea sau limitarea ridicării plăţilor şi transferurilor băneşti în valută străină pe teritoriul RM, introducerea obligativităţii rezervării valutei străine pe conturi curente etc.), dacă mişcarea capitalului din/în Republica Moldova provoacă sau riscă să provoace impedimente serioase în realizarea scopurilor politicei valutare şi/sau monetare. În acelaşi timp, măsurile de protecţie pot fi adoptate atât faţă de toţi, cît şi faţă de unele categorii ale rezidenţilor/ nerezidenţilor. Este discutabil că Moldova se va “apăra” de investiţiile străine directe şi de creditele investiţionale. Apare concluzia: se creează un mecanism de reorientare administrativă a plaţilor băneşti din consum spre investiţii.
Este necesar să ţinem minte şi despre presiunea investiţională “firească” asupra inflaţiei. Conform estimărilor preliminare, anul 2007 a fost unul de record după volumul depunerilor investiţionale (doar în 9 luni, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2006, fluxul investiţiilor străine directe s-a dublat). Este oare economia pregătită pentru boom-ul investiţional aşteptat?
Moldova se raportează la grupul ţărilor care au “depăşit” potenţialul investiţional, adică în cazul structurii curente a economiei apar probleme cu absorbţia investiţiilor (Raportul privind investiţiile mondiale în 2007). Din această cauză, probabil, şi Banca Naţională administrează cu dificultate influxul de valută în economie. Luând în considerare că, proiectele mari sunt programate nu pentru un an, presiunea inflaţionistă va dura încă vreo 5 ani. Pericolul constă în faptul că, doar după trecerea timpului se determină cît de efective sunt aceste investiţii şi dacă vor deveni un factor al creşterii nu doar în perioada curentă (timp în care se realizează), ci şi în perspectivă. Este posibil un conflict al intereselor: suportul “momentan” al creşterii curente sau diversificarea economiei şi a exportului.
3. Crearea unui mediu de afaceri, corespunzător necesităţilor — Guvernul nu este capabil de realizarea acestui obiectiv de unul singur, ceea ce înseamnă că societatea este în drept să apeleze la responsabilitatea socială a business-ului. Realizarea PND presupune atragerea, în primul rînd, a resurselor private, iar rata de participare a business-ului privat va fi un indicator de confidenţă faţă de reformele implementate.
Între timp însă, business-ul de asemenea “se trage la putere”- mai mult de 80 % a agenţilor economici sunt înregistraţi în Chişinău, în “restul” Moldovei se păstrează starea de depresie, ceea ce nu contribuie, ci din contra, frânează orice încercări de modernizare a economiei, inclusiv iniţiativele Preşedintelui privind liberalizarea, dereglementarea şi demonopolizarea.
Între timp, însă, business-ul moldovenesc după acumularea experienţei de stabilire independentă (pentru sine!) a gestiunii cotidiene a afacerilor, ar trebuie să se gîndească şi la cultura moralităţii. Doar spre sfârşitul anului 2006 la Global Compact (Global Compact (Acordul Global) — acţiune mondială a ONU, scopul căreia este de a unifica procesele de creştere economică şi dezvoltarea umană) au aderat primele 6 companii moldoveneşti, ca astăzi să fie deja 23, în mare pate companii cu participarea capitalului străin. Amintim că, propunerea din partea PNUD Moldova a fost lansată încă în noiembrie 2004. În acelaşi timp, doleanţele faţă de guvern, nu întotdeauna dezinteresate şi social orientate, sunt deja expuse detaliat în 2 Cărţi Albe ale aceloraşi investitori străini.
Se pare, că apariţia apropiată a business-ului “cu faţă umană” este încă departe.
4. Europenizarea Moldovei. Anul trecut s-a încheiat cu succese incontestabile în direcţia europeană: Acordul dintre RM şi UE privind facilitarea regimului de vize şi readmisie, Centrul Comun de Vize, decizia de acordare a preferinţelor comerciale cu statele UE. Rămâne însă întrebarea, în ce măsură vom putea să exploatăm această asimetrie. Este necesar să conştientizăm că, posibilitatea accesului pe pieţe (a mărfurilor, muncii, capitalului) — este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru prezenţa pe aceste pieţe.
Este clar că, activitatea comună a întregii societăţi va ajuta la evitarea greşelilor trecutului, iar în viitor urmează un lucru permanent şi asiduu, şi nu o “campanie de urgenţă”. Şansele realizării scenariului reformator depinde de prezenţa voinţei politice, a continuităţii şi coordonării acţiunilor puterilor legislativă şi executivă, şi a încrederii business-ului şi populaţiei faţă de acestea.
Din păcate, anul 2008 este unul pre-electoral ceea ce înseamnă că nu vor fi evitate PR-economia şi multiple promisiuni. Însă dorim să credem că inerţia creşterii deja “s-a copt”, şi în politica economică va prevala pragmatismul conştient, iar pe noi toţi ne aşteaptă un an de acţiuni active, reunite în cinci “coşuri” ale Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare.