Alegerile parlamentare din 2019 în Republica Moldova - alegeri.md
 MonitoringPoliticaComentarii

Semne bune anul are?

|versiune pentru tipar||
Igor Boţan / 10 ianuarie 2005
ADEPT logo
În ajunul sărbătorilor de iarnă, la 24 decembrie 2004, forul legislativ a adoptat hotărîrea nr. 444-XV prin care a stabilit data desfăşurării alegerilor parlamentare. Stabilirea datei alegerilor pentru ziua de 6 martie a.c. este în perfectă conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova (RM), ale Codului electoral şi a unui şir de hotărîri ale Curţii Constituţionale referitoare la termenele expirării mandatului Parlamentului şi desfăşurarea alegerilor pentru un nou Parlament. Este remarcabil faptul că au fost luate în consideraţie prevederile legii nr. 1234-XIV privind procedura de alegere a preşedintelui RM, astfel încît noul şef al statului să poată fi, în principiu, ales de noul Parlament pînă la expirarea la 8 aprilie a.c. a mandatului Preşedintelui în exerciţiu.

Un alt eveniment comentat în termeni pozitivi de către mass-media este Apelul Preşedintelui RM Vladimir Voronin către Consiliul de observatori al instituţiei publice naţionale a audiovizualului Compania “Teleradio-Moldova” în care a cerut organului respectiv să adopte măsuri pentru “a exclude interpretarea eronată sau tendenţioasă a apariţiei oricărei informaţii despre activitatea curentă a puterii”. În sfîrşit, alocuţiunea Preşedintelui Voronin din cadrul şedinţei de închidere a sesiunii de toamnă-iarnă a Parlamentului a fixat repere comune pentru putere şi opoziţie: asigurarea în 2005 a unui scrutin parlamentar care să exprime adevărata voinţă a poporului; avansarea solidară spre principiile europene; realizarea Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei; modernizarea ţării cu scopul obţinerii statutului de membru asociat, iar apoi şi de membru al Uniunii Europene.

Cele trei evenimente enumerate mai sus, care au precedat începutul campaniei electorale, indică la prima vedere faptul că există tendinţe cu caracter pozitiv în politica moldovenească. Nu încape îndoială că orice forţă politică de opoziţie cu o anumită pondere din RM cu excepţia Uniunii Cetăţenilor “Patria-Rodina”, promotoare a unei politici de integrare exclusivă cu Rusia, poate subscrie la principiile desemnate de către şeful statului.

Totuşi nu trebuie exagerat caracterul pozitiv al tendinţelor menţionate. În primul rînd, pare a fi evident că tendinţele pozitive sînt, mai degrabă, o manifestare a “instinctului de autoconservare” la putere a actualilor guvernanţi. “Aripa pragmatică” a partidului de guvernămînt a decis, probabil, să se resemneze în faţa pericolului a ceea ce şeful statului a numit “epidemia” din Georgia şi Ucraina. În al doilea rînd, aşa-zişii pragmatici din partidul de guvernămînt au înţeles, probabil, că nu pot ignora cu totul îndemnurile instituţiilor democratice internaţionale şi cele ale liderilor celor mai influente democraţii de a organiza alegeri libere şi corecte. În sfîrşit, principalele forţe de opoziţie — Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD), Blocul “Moldova Democrată” (BMD) şi Partidul Social Democrat (PSD) au transmis guvernanţilor mesaje foarte clare că nu cred în bunele intenţii ale acestora.

Astfel, Biroul Permanent al PPCD, adoptînd la 15 decembrie 2004 hotărîrea cu privire la culoarea electorală, a transmis tuturor următorul mesaj: “Culoarea portocalie a devenit deja în spaţiul regiunii noastre simbolul înnoirilor benefice. După România şi Ucraina, Republica Moldova este ţara care trebuie să resimtă impactul puternic al SCHIMBĂRII, schimbare care vine sub semnul culorii ORANJ”.

La rîndul său, BMD a organizat un şir de manifestări de lansare a blocului în cadrul cărora a învinuit guvernanţii de promovare a unei politici dictatoriale, de intimidare a opoziţiei, avertizîndu-i că vor trebui să răspundă în faţă legii pentru abuzurile comise.

În sfîrşit, perioada electorală a început cu un scandal legat de atacarea de către PSD în Curtea Supremă de Justiţie a hotărîrii Comisiei Electorale Centrale (CEC), din 26 decembrie 2004, prin care a fost stabilită data, locul şi timpul prezentării documentelor de catre potenţialii concurenţi electorali. PSD a învinuit CEC şi partidul de guvernămînt de încălcare a legislaţiei şi falsificare a alegerilor pe motiv că în conformitate cu articolul 44(2) al Codului electoral informaţia privind locul şi timpul primirii documentelor potenţialilor concurenţi electorali “este dată publicităţii în termen de 2 zile de la începerea perioadei de desemnare a candidaţilor”. Argumentele PSD se bazează pe articolul 1 din Codul electoral în conformitate cu care “perioada electorală” începe în “ziua aducerii la cunoştinţă publică a datei alegerilor”, considerînd că se are în vedere ziua intrării în vigoare a hotărîrii Parlamentului, adică ziua publicării hotărîrii respective în Monitorul Oficial.

De fapt, esenţa acuzaţiilor PSD la adresa guvernanţilor se reduce la faptul că aceştia au manipulat şirul de evenimente astfel încît să asigure înregistrarea partidului de guvernămînt drept primul concurent electoral, lucru care în conformitate cu articolul 48(3) din Codul electoral va avea drept efect că partidul respectiv va figura primul şi în buletinele de vot.

Într-adevăr, fracţiunea parlamentară majoritară, fără a consulta în prealabil celelalte fracţiuni parlamentare, abia în a doua jumătate a zilei de 23 decembrie 2004 a făcut publică intenţia de a introduce pe ordinea de zi a şedinţei plenare din 24 decembrie proiectul de hotărîre privind stabilirea datei pentru alegerea Parlamentului. În opinia fracţiunii Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD), procedînd astfel fracţiunea majoritară a încălcat un şir de articole din capitolele 1 şi 2 ale Titlului II al Regulamentului Parlamentului referitoare la ordinea de zi şi procedura legislativă. Mai mult, hotărîrea respectivă a fost votată de majoritatea parlamentară, în pofida faptului că articolul 2 al acesteia stabilea că “hotărîrea intră în vigoare la data adoptării”, lucru ce contravine legii nr. 173-XIII din 6.07.1994 privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale. Fracţiunea majoritară nu a luat în consideraţie nici hotărîrea nr.20 din 29.04.1999 care stabilise în mod expres că “în conformitate cu art.1 alin. (4) din legea precitată, hotărîrile Parlamentului intră în vigoare: la data publicării în Monitorul Oficial, sau la data indicată în text (adică la data publicării lor sau la o dată ulterioară, prevăzută de legiuitor). Actele oficiale ce intră în vigoare la data prevăzută în textul respectiv se publică în Monitorul Oficial în termen de 10 zile de la data adoptării”. A doua zi după adoptarea hotărîrii privind data alegerilor, partidul de guvernămînt a convocat Plenara Comitetului Central la care a adoptat lista de candidaţi, iar încă peste o zi, duminică, pe 26 decembrie 2004, CEC a convocat o şedinţă în cadrul căreia a adoptat hotărîrea privind locul şi timpul primirii documentelor de înregistrare a concurenţilor electorali. În ziua următoare, la 27 decembrie 2004, partidul de guvernămînt a fost primul care a depus la CEC actele necesare pentru înregistrare în calitate de primul concurent electoral.

În acest mod, articolul 2 din hotărîrea Parlamentului referitor la intrarea acesteia în vigoare în ziua adoptării a indus în eroare CEC, care nu putea convoca şedinţa de stabilire a locului şi timpului primirii documentelor decît în conformitate cu articolul 25(2) care stabileşte că “şedinţele CEC se anunţă cu 48 de ore înainte de desfăşurarea lor, cu excepţia şedinţelor din perioada electorală, cînd trebuie anunţate într-un termen mai scurt, în virtutea faptului că problemele cer o examinare urgentă”.

Acum întrebarea este: ce a obţinut partidul de guvernămînt prin aceste acţiuni de luare prin surprindere a oponenţilor politici cu scopul de a fi înscris primul în buletinele de vot?

Răspunsul pare a fi — nimic, în afara de un scandal politic care promite să fie de mare rezonanţă, de şifonare a imaginii şi de alimentare a suspiciunilor opoziţiei, a organizaţiilor internaţionale specializate în monitorizarea alegerilor, în timp ce preşedintele partidului de guvernămînt asigură opinia publică despre intenţia de a garanta în mod unilateral alegeri oneste. De fapt, acţiunile întreprinse au un efect invers.

Într-adevăr, în alegerile din 1998 Partidul Comuniştilor a figurat primul în buletinele de vot, acumulînd 30% din sufragii, în timp ce în 2001, figurînd pe poziţia a treia a cumulat 50%. Deci nu avea sens luarea prin surprindere a oponenţilor şi goana după locul întîi în buletinele de vot. În al doilea rînd, prin acţiunile sale partidul de guvernămînt a provocat ridicarea unui şir de alte întrebări delicate, precum cea referitoare la încălcarea prevederilor Convenţiei privind standardele alegerilor democratice, drepturilor şi libertăţilor electorale în statele membre ale CSI, care a fost ratificată în iulie 2004, dar despre care, chiar şi după anunţarea datei alegerilor nu se cunoaşte dacă a intrat în vigoare sau nu. Deci nu este clar cadrul legislativ care asigură desfăşurarea alegerilor. În al treilea rînd, refuzul de a recunoaşte greşelile atrage după sine altele. Astfel, acţiunile îndreptate spre justificarea post-factum a deciziei CEC oricum nu par convingătoare. În acest sens, este curios că Monitorul Oficial nr. 241, pe care este indicată data apariţiei 27 decembrie 2004 şi în care a fost publicată hotărîrea Parlamentului referitoare la stabilirea datei alegerilor, a fost distribuit beneficiarilor abia pe 31 decembrie 2004 împreună cu nr. 242–245 al Monitorului Oficial, lucru care poate indica faptul că data publicării hotărîrii Parlamentului a fost indicată post-factum, după ce PSD s-a adresat justiţiei. Într-adevăr, ce sens avea să fie publicat la 27 decembrie un număr aparte, de doar 18 pagini, al Monitorului oficial, care să fie distribuit împreună cu un alt număr de 130 de pagini, pe 31 decembrie, în timp ce practica arată că unele numere ale monitoarelor oficiale conţin şi cîte 250 de pagini, aceasta mai cu seamă că datele adoptării documentelor publicate în cele două numere, practic, coincid. Însă acest lucru nu salvează situaţia în principiu, deoarece decizia CEC privind locul şi timpul acceptării documentelor concurenţilor electorali oricum a fost adoptată cu o zi înainte, pe 26 decembrie. În al patrulea rînd, adresarea PSD în justiţie o punea pe acesta din urmă într-o situaţie extrem de delicată. Într-adevăr, o decizie judiciară în favoarea guvernanţilor ar putea avea consecinţe imprevizibile pentru actualul proces electoral din RM, pe cînd o decizie de invalidare a hotărîrii CEC atrage după sine şi invalidarea hotărîrii Parlamentului privind fixarea datei alegerilor, dat fiind faptul că nu este clar cînd a intrat aceasta în vigoare.

Din nefericire, în această situaţie, toate şocurile le va avea de suportat CEC, care va trebui să găsească o modalitate de revenire la normal, lucru care pare a fi imposibil fără implicarea forului legislativ, singurul abilitat cu dreptul de modificare şi tălmăcire a prevederilor actelor normative. Însă Parlamentul se află în vacanţă pînă în luna februarie, de aceea, pînă atunci poate fi convocat doar în şedinţă extraordinară. Nu este exclus ca fracţiunile de opoziţie să insiste asupra unei sesiuni extraordinare motivînd necesitatea aducerii procesului electoral în albia normalităţii, dar mai ales pentru a obţine tribuna supremă pentru acuzarea publică a partidului de guvernămînt că acţionează după principiul bunului rege Dagobert — “la ce bun să deţii puterea dacă nu abuzezi de ea”, precum şi de al le aminti cetăţenilor că există temei ca în noul an al Cocoşului aceasta să anunţe Deşteptarea şi eventual SCHIMBAREA.

Congresul al V-lea al Partidului Comuniştilor Retragerea trupelor ruse din Moldova în contextul Tratatului FACE adaptat