Alegerile parlamentare din 2019 în Republica Moldova - alegeri.md
 MonitoringPoliticaComentarii

Perfecţionarea legislaţiei electorale

|versiune pentru tipar||
Cristian Untilă / 28 februarie 2006
ADEPT logo
Recent s-a împlinit un an de la semnarea Planului de Acţiuni Uniunea Europeană — Republica Moldova, prilej cu care la Chişinău au fost făcute totaluri ale implementării acestui document de maximă importanţă. Unul din subcapitolele prioritare ale Planului vizează funcţionarea instituţiilor democratice şi alături de desfăşurarea democratică a alegerilor parlamentare din martie 2005, este stabilită necesitatea eliminării deficienţelor legislaţiei şi procedurilor electorale identificate anterior de Consiliul Europei şi OSCE.

După alegerile parlamentare, Parlamentul nou-format a adoptat cîteva legi de modificare a Codului electoral, care au avut menirea să soluţioneze unele din problemele indicate, însă Rezoluţia 1465 (2005) şi Recomandarea 1721 (2005) privind funcţionarea instituţiilor democratice în Moldova, adoptate de Consiliul Europei (CE) în toamna anului trecut, au evitat să constate că situaţia în domeniu corespunde tuturor standardelor şi au solicitat ca legislaţia şi practicile electorale “să ia imediat în consideraţie recomandările Comisiei de la Veneţia şi ale OSCE/ODIHR”.

Recomandările instituţiilor internaţionale nu lăsau loc de interpretări sau tărăgănare, de aceea, Parlamentul adoptă, la 11 noiembrie 2005, Programul calendaristic al acţiunilor legislative în conformitate cu Rezoluţia şi Recomandările Comisiei pentru respectarea obligaţiilor şi angajamentelor statelor membre ale Consiliului Europei, obligîndu-se să asigure prezentarea spre expertizare la CE, în termenele stabilite, a proiectelor de legi menţionate în Program, pînă la adoptarea acestora. În privinţa Codului electoral, Hotărîrea Parlamentului Nr.284/11.11.2005 stabileşte că proiectul de lege urmează a fi expertizat de Consiliul Europei în lunile ianuarie-martie 2006, iar legea finală trebuie să fie adoptată pînă în luna august 2006.

Recomandările CE — OSCE/ODIHR, situaţia din 2005

Obiecţiile şi recomandările CE — OSCE/ODIHR scot în evidenţă cîteva aspecte principiale, vizînd nu numai legislaţia şi practicile electorale, dar şi domenii conexe, în privinţa cărora instituţiile internaţionale s-au expus în repetate rînduri:

  1. Reducerea pragului electoral, pentru a reduce numărul de voturi pierdute. Dacă în cazul partidelor pragul a fost redus (4%), pentru blocuri electorale (8%) şi candidaţii independenţi (3%) acesta rămîne destul de ridicat, situaţia preluării voturilor date pentru concurenţii care nu acced în Parlament rămînînd valabilă. În acelaşi timp, poziţia anterioară a principalelor forţe politice este reticentă faţă de perspectiva reducerii pragului, deoarece, în opinia lor, aceasta ar împiedica consolidarea partidelor puternice şi “ar face difuz spectrul politic”.

  2. Modificarea sistemului electoral proporţional bazat pe o singură circumscripţie naţională în unul cu circumscripţii locale, pentru a asigura reprezentarea adecvată a teritoriilor şi în special, a minorităţilor ce locuiesc compact. Deşi necesitatea modificării sistemului electoral este invocată de mai mult timp, învingătorii în cele 4 scrutine parlamentare, care au avut loc din anul 1994 în baza sistemului proporţional bazat pe o singură circumscripţie electorală naţională, au susţinut şi continuă să afirme că anume acest sistem este cel mai bun şi practic pentru realităţile şi condiţiile politice ale Moldovei. Argumentele au fost diferite, dar cele mai des utilizate sînt: — imposibilitatea desfăşurării alegerilor în Transnistria; — necesitatea formării unei majorităţi parlamentare confortabile; — pericolul “cumpărării voturilor” în circumscripţiile locale; — practica în domeniu a unor ţări cu tradiţii democratice etc. În lipsa unui consens politic determinat nu mai este relevant nici modul în care ar trebui modificat sistemul — în unul mixt, unul majoritar sau unul proporţional limitat. Dar, cel puţin argumentele care se aduc trebuie reîmprospătate, deoarece, pentru majoritatea deficienţelor sînt ori pot fi elaborate soluţii adecvate.

    Consideraţiile de mai sus sînt parţial valabile şi în legătură cu recomandările de a revizui legislaţia despre partide, pentru a permite formarea unor partide regionale. O nouă lege cu privire la partide întîrzie să apară, iar modalităţile pe care intenţionează să le aplice Parlamentul în condiţiile consensului politic (conform Hotărîrii 284/11.11.2005), pentru revizuirea legislaţiei actuale despre partide “în concordanţă cu normele europene”, nu sînt cunoscute la moment.

  3. Modificarea prevederilor despre campania electorală, în special referitor la mass-media scrisă şi electronică, pentru a asigura egalitatea oportunităţilor. În acest domeniu situaţia este mai interesantă, deoarece, atît în alegerile parlamentare din martie 2005, cît şi în cadrul celor cîteva scrutine de alegeri locale pentru funcţia de primar general al municipiului Chişinău egalitatea accesului la mass-media a fost, mai mult sau mai puţin, asigurată. Mai mult ca atît, chiar candidaţii s-au expus în sensul că această egalitate de acces îi incomodează, dezbaterile la care participă concomitent toţi concurenţii producînd şi anumite efecte negative, de plictiseală şi obosire a alegătorilor şi a concurenţilor. Această stare de lucruri şi situaţia instituţiilor publice ale mass-media moldoveneşti indică că problema “propagandei” în mass-media are dimensiuni care depăşesc perioada electorală propriu-zisă şi impun perfecţionarea nu doar a legislaţiei electorale, dar şi a legislaţiei în domeniul audiovizualului, în special a celui public.

  4. Utilizarea resurselor administrative în campania electorală. Modificările din anul 2005 au stabilit anumite reglementări menite să împiedice utilizarea resurselor administrative, dar normele respective nu sînt clar şi eficient definite, în special la capitolul “funcţionari publici” care trebuie să-şi suspende activitatea în cazul că candidează. De asemenea, se impun prevederi mai clare ce ar elimina posibilităţile autorităţilor de a se implica neautorizat în activitatea organelor electorale, sub pretextul “acordării asistenţei”.

  5. Întocmirea şi actualizarea listelor electorale, asigurarea exactităţii lor. Deşi este menţionată de mai mult timp, problema listelor electorale rămîne actuală. Autorităţile experimentează diverse novaţii tehnice (gen “pixul electronic”, urne transparente, semnătura electronică) şi implementează diverse “programe naţionale” în domeniul informatizării societăţii, dar problema documentării adecvate şi a contabilizării alegătorilor provoacă în continuare critici. Deşi alegătorul trebuie să fie principalul interesat, e vorba în primul de atitudinea autorităţilor locale care nu asigură întocmirea şi verificarea adecvată a listelor electorale, dar şi de colaborarea Ministerului Dezvoltării Informaţionale cu serviciile autorităţilor locale responsabile de evidenţă. Este evident, că ordinea bună în evidenţa locuitorilor ajută nu numai la desfăşurarea alegerilor, dar şi în multe alte probleme ale comunităţilor locale (evidenţa contribuabililor şi perceperea impozitelor; implementarea programelor sociale cu destinaţie concretă; determinarea necesităţilor sociale ale familiilor; dezvoltarea comunitară în ansamblu; monitorizarea migraţiei ş.a.). Persistenţa problemei evidenţei într-o o ţară mică cum este Moldova cu greu poate fi explicată şi necesită soluţionare cît mai curîndă.

  6. Statutul membrilor organelor electorale. Modificările aduse Codului electoral în iulie 2005 au instituit o nouă procedură de formare a organelor electorale, bazată pe reprezentarea în aceste instituţii a candidaturilor propuse nu numai de autorităţile locale şi judecătorii, dar şi de partidele parlamentare. Norma respectivă a provocat deja critici ale partidelor extraparlamentare, deşi acestea pot avea în organele electorale membri reprezentanţi fără drept de vot.

    Legislatorii au stabilit noi reglementări referitoare la statutul membrilor Comisiei Electorale Centrale, dar aceste norme au dus la politizarea funcţiilor de membri ai CEC, mai ales că noile dispoziţii nu asigură stabilitatea în funcţie şi toate garanţiile adecvate pentru excluderea influenţei din partea celor care au desemnat candidaturile, situaţie care solicită modificarea unor prevederi din Codul electoral (art.16, 19 şi 20), cerinţă menţionată şi de experţii CE-OSCE/ODIHR.

    Probleme pot apărea şi în cazul birourilor electorale ale secţiilor de votare, deoarece, se atestă cazuri cînd în consiliul local majoritatea este deţinută de un partid (bloc electoral) care şi în Parlament are o majoritate de reprezentanţi. Astfel, se va ajunge la situaţii în care majoritatea membrilor biroului electoral vor fi reprezentanţii unui singur partid (bloc electoral) şi în asemenea cazuri de competenţa membrilor reprezentanţi ai altor partide şi a observatorilor va fi condiţionată legalitatea funcţionării organului electoral respectiv.

    În perspectivă însă, considerăm că ar fi necesare măsuri legislative şi administrative menite să asigure depolitizarea funcţionarilor electorali, instruirea unor persoane care vor participa permanent la alegerile de toate nivelurile, sub monitorizare independentă.

  7. Asigurarea secretului votului. Experţii europeni nu sînt mulţumiţi de procedurile ce impun aplicarea unor ştampile în actele de identitate şi existenţa unui cupon detaşabil al buletinului de vot. Deşi asemenea mecanisme funcţionează normal în mai multe ţări, se expune opinia că în Republica Moldova ele afectează secretul votului şi intimidează alegătorul, fapt care impune revizuirea lor pe cale legislativă. Practica aplicării prevederilor respective nu permite încă careva concluzii finale, dar, introducerea unor cărţi de alegător ar putea constitui o soluţie parţială pentru problema ştampilării actelor de identitate. Renunţarea la cuponul detaşabil reduce din garanţiile ce asigură contabilizarea voturilor, împiedicarea falsificărilor, dar uşurează munca organelor electorale şi reduce costurile, iar introducerea urnelor transparente de vot poate ajuta în acest domeniu.

  8. Procedurile de depunere şi înregistrare a candidaturilor. La acest capitol recomandările instituţiilor internaţionale vizează revizuirea prevederilor despre colectarea, depunerea şi verificarea semnăturilor de susţinere, precum şi procedurile vizînd completarea şi verificarea declaraţiei de avere a candidaţilor. Ambele subiecte sînt “delicate”, mai ales sub aspectul consecinţelor constînd în refuzul sau anularea înregistrării concurentului electoral şi aici normele legislative trebuie să aibă un conţinut foarte explicit, direct aplicabil, să nu permită interpretări cazuale sau abuzuri. E greu de presupus că forţele politice parlamentare vor accepta introducerea unor modificări foarte democratice şi dure referitor la declaraţiile de venituri şi avere, mai ales, în condiţiile cînd se consideră că procuratura şi justiţia nu sînt în stare să acorde protecţia deplină a drepturilor, iar organele de drept sînt sub controlul guvernării. Pe de altă parte, situaţia din ţările vecine ne prezintă exemple elocvente despre semnificaţiile majore ale declarării averilor şi verificării legalităţii lor.

  9. Revizuirea prevederilor despre pragul de participare pentru validarea alegerilor. Acest din urmă aspect ar putea fi uşor plasat cu genericul “biroul de invenţii”. Alegerile locale din Chişinău au provocat dezbateri aprinse la tema dată şi propunerile făcute variază de la “anularea alegerilor directe” la “necesitatea instruirii civice”, de la “introducerea votului obligatoriu şi a sancţiunilor pentru neparticipare” la “modificarea sau anularea pragului de validare”, de la “obstrucţionarea concurenţilor care nu motivează electoratul” la excluderea pe cale legislativă sau administrativă a “ponegririi concurenţilor”. Mai puţini sînt cei care abordează problema din prisma responsabilităţii aleşilor locali, a introducerii unor sancţiuni pentru cei care au provocat alegeri anticipate, precum şi sub aspectul continuităţii exercitării depline a atribuţiilor de către viceprimari, pe care legea nu-i scuteşte de careva obligaţii, dar nu le ştirbeşte nici o atribuţie pe care ar exercita-o în numele celui ales. Este greu de stabilit o concluzie unică, dar printre cele mai rezonabile soluţii ar fi efectuarea alegerilor noi nu mai des de o dată în an, astfel ca periodicitatea să fie cunoscută, iar alegătorilor şi candidaţilor “să le treacă oboseala”.

Soluţii propuse de ADEPT

Asociaţia “ADEPT”, în cadrul Proiectului “Perfecţionarea Codului electoral”, susţinut de Fundaţia “Eurasia”, a elaborat un pachet de documente privind legislaţia electorală a Republicii Moldova, conţinînd:

  1. sintezele propunerilor şi recomandărilor expuse de instituţiile internaţionale, observatorii la alegeri, diverse instituţii specializate în domeniu electoral, însoţite de comentariile necesare;

  2. proiectele de acte legislative necesare pentru soluţionarea deficienţelor menţionate de CE şi OSCE/ODIHR, cu argumentări detaliate asupra soluţiilor acceptabile;

  3. proiectele de acte legislative necesare pentru soluţionarea problemei modificării sistemului electoral aplicat în Republica Moldova (sistem mixt / sistem proporţional limitat);

  4. proiectele de acte legislative necesare pentru soluţionarea unor probleme de tehnică electorală (introducerea cărţii de alegător, implementarea mecanismului votării prin poştă a cetăţenilor aflaţi peste hotare) etc.

Toate documentele elaborate sînt însoţite de notele explicative care argumentează prevederile incluse şi estimează efectele implementării lor[1].

Adoptarea modificărilor recomandate în Codul electoral şi îmbunătăţirea unor proceduri inerente ar permite închiderea capitolului dat din pachetul de monitorizare al Consiliului Europei şi ar constitui un pas important în realizarea Planului de Acţiuni UE-RM, fapt pentru care credem că iniţiativele elaborate merită o atenţie majoră.

  1. Aceste documente au fost prezentate grupului parlamentar de lucru, Comisiei Electorale Centrale, instituţiilor guvernamentale şi internaţionale competente şi în timpul apropiat se propune dezbaterea lor, inclusiv cu aportul tuturor celor interesaţi (sînt disponibile la sediul ADEPT)
Concepţii noi ale politicii externe şi securităţii naţionale Ostaticii regimului transnistrean