Alegerile parlamentare din 2019 în Republica Moldova - alegeri.md
 MonitoringPoliticaComentarii

Monitorizarea guvernamentală a implementării Planul de Acţiuni RM-UE

|versiune pentru tipar||
Sergiu Buşcaneanu / 15 octombrie 2006
ADEPT logo
Articolul de faţă urmăreşte să pună în discuţie cîteva aspecte legate de monitorizarea guvernamentală a procesului de implementare a Planului de Acţiuni RM-UE (PA RM-UE)[1]. Articolul se referă numai la dimensiunea politică a rapoartelor guvernamentale de monitorizare a acestui proces. În consecinţă, luarea în vizor numai a acestei dimensiuni poate fi văzută drept o limită a prezentului demers. Considerarea suplimentară a secţiunilor pe probleme economice şi sociale din rapoartele guvernamentale menţionate ar putea imprima o valoare adăugată importantă acestui articol. Demersul însă nu se opreşte asupra acestor secţiuni întrucît ele cad în afara sarcinilor specifice ale acestuia.

În vederea implementării eficiente a PA RM-UE, Guvernul Moldovei a elaborat Programul Naţional de Implementare a Planului de Acţiuni RM-UE (Guv. RM, 2006a), care stabileşte măsurile necesare de a fi întreprinse, instituţiile responsabile şi termenele pentru realizarea acestora.

Cu acelaşi scop, în august 2005 au fost instituite patru comisii interministeriale:

  1. Comisia pentru probleme de drept şi securitate (Ministerul Justiţiei — instituţia coordonatoare);
  2. Comisia pentru probleme social-economice (Ministerul Economiei şi Comerţului — instituţia coordonatoare);
  3. Comisia pentru probleme de infrastructură (Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor — instituţia coordonatoare);
  4. Comisia pentru probleme cultural-umanitare (Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului — instituţia coordonatoare).
Potrivit MAEIE, monitorizarea şi coordonarea sectorială a implementării Planului de Acţiuni se realizează pe baza rapoartelor lunare, trimestriale şi semestriale de către instituţiile coordonatoare, în timp ce MAEIE asigură monitorizarea generală la nivel guvernamental. În pofida acestor obligaţii, autorităţile moldovene au dat publicităţii pînă în prezent doar patru rapoarte de monitorizare, două fiind scrise în engleză, iar altele două în româna[2]. Rapoartele în engleză se referă la perioadele februarie/ martie — august/ septembrie[3] (Guv. RM, 2005a) şi august — octombrie 2005 (Guv. RM, 2005b). Rapoartele în română se referă la perioadele februarie — decembrie 2005 (Guv. RM, 2006b) şi ianuarie — martie 2006 (Guv. RM, 2006c).

Rapoartele menţionate reprezintă rezultatul unei activităţi complexe şi detaliate ale autorităţilor moldovene. Cu toate acestea, o serie de probleme ale acestei activităţi trebuiesc remarcate.

Rapoartele guvernamentale reprezintă resurse utile privind dinamica procesului de implementare a Planului de Acţiuni, dar cu precădere pentru instituţiile specializate şi persoanele avizate în domeniul politicilor publice. Întrucît însă acestea reprezintă documente de interes public major şi sînt destul de voluminoase, prezenţa unor secţiuni introductive şi concluzive în cazul acestor rapoarte le-ar face mai accesibile publicului larg. Cu o singură excepţie (Guv. RM, 2005a[4]), rapoartele Guvernului n-au nici secţiuni introductive, nici concluzive.

Un alt neajuns evident al acestor rapoarte este faptul că ele au un caracter cvasi-laudativ la adresa acţiunilor întreprinse de autorităţile moldovene. În toate aceste 4 rapoarte, în secţiunile lor dedicate aspectelor politice ale procesului de implementare a Planului de Acţiuni, există numai 10 observaţii critice. Toate aceste 10 note critice sînt menţionate în 2 din rapoartele guvernamentale. Dintre acestea, doar 3 note se referă la probleme care sînt puse pe responsabilitatea autorităţilor moldovene (Guv. RM, 2005a, 2006b), în timp ce celelalte 7 vizează probleme puse pe responsabilitatea autorităţilor transnistrene şi celor ruse (Guv. RM, 2006b). Printre criticile care vizează autorităţile moldovene, 1 se referă la problemele din sistemul judiciar (Guv. RM, 2005a, p. 9), iar celelalte 2 se referă la deficienţele existente în domeniul combaterii corupţiei (Guv. RM, 2006b, p. 9).

Un exemplu care pune în evidenţă un anumit grad de subiectivitate a procesului de monitorizare guvernamentală este felul în care unul dintre rapoarte reflectă caracterul alegerilor parlamentare din 6 martie 2005. Raportul în cauză (Guv. RM, 2005a, p. 5) arată că “observatorii internaţionali din partea OSCE/BIDDO, CoE şi UE au apreciat alegerile parlamentare din 6 martie drept corecte şi democratice, în conformitate cu standardele internaţionale, fapt care este un indicator important al evoluţiei şi stabilităţii democraţiei şi a instituţiilor sale în Republica Moldova”. Pe de altă parte însă, misiunea de observare a alegerilor din partea OSCE/BIDDO menţionează în raportul ei final că “deşi alegerile parlamentare din 6 martie 2005 în Republica Moldova s-au desfăşurat, în general, în conformitate cu majoritatea angajamentelor OSCE, a Consiliului Europei şi cu alte standarde internaţionale pentru alegeri democratice, nu au fost îndeplinite anumite angajamente şi standarde indispensabile pentru un proces electoral cu adevărat competitiv. În mod specific, condiţiile de desfăşurare a campaniei electorale şi accesul la mijloacele media nu au fost satisfăcător de echitabile. În această privinţă, s-au confirmat tendinţele negative constatate încă de la alegerile locale din 2003” (OSCE/BIDDO, 2005).

Aşa cum s-a arătat mai sus, niciunul dintre rapoartele guvernamentale nu face referire la problemele existente în domeniul protecţiei drepturilor omului. În acelaşi timp, unul dintre rapoarte prezintă drept realizare(!), în secţiunea sa “Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului”, faptul că Moldova şi-a onorat obligaţiile sale financiare (41652.5 EURO[5]) faţă de 11 persoane[6] care au cîştigat la CEDO procese împotriva Guvernului Moldovei (Guv. RM, 2006b, p. 14). În fapt însă aceasta înseamnă că Guvernul moldovean a fost nevoit să-şi onoreze aceste obligaţii în urma prejudiciilor care i s-au adus respectării drepturilor omului în Moldova.

Mai mult, rapoartele specializate arată că protecţia drepturilor omului în Moldova nu s-a îmbunătăţit în 2005. Un astfel de raport elaborat de Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova (CDOM) menţionează că această instituţie a înregistrat 1422 de petiţii în 2005 privind violarea drepturilor omului, în comparaţie cu 1102 de petiţii pentru anul 2004, în timp ce în prima jumătate a anului 2006 CDOM a înregistrat deja 968 de astfel de petiţii, ceea ce depăşeşte numărul de petiţii pentru perioada similară a anului 2005.

Dincolo de acestea, două rapoarte se referă la acţiuni realizate în alte perioade decît cele pe care le acoperă (Guv. RM, 2005a: 37; 2005b: 2, 4–5). De asemenea, informaţia furnizată de rapoarte este uneori repetată (Guv. RM, 2005a: 8, 14), imprecisă (Guv. RM, 2005a: 7) şi irelevantă (Guv. RM, 2005a: 32, 2006b: 7).

În concluzie, se cere de subliniat că o activitate de monitorizare obiectivă şi o adaptare judicioasă viitoare a Planului de Acţiuni RM-UE ar ajuta substanţial Moldova să implementeze riguros acest document şi să se apropie de standardele europene în diverse domenii. De aceea, monitorizarea guvernamentală a procesului de implementare a Planului de Acţiuni trebuie îmbunătăţită şi să considere concluziile activităţilor alternative de monitorizare realizate de societatea civilă şi instituţiile europene. Pe de altă parte, o viitoare actualizare a Planului de Acţiuni trebuie să evite pe cît de mult posibil problema “modificării continue a sarcinilor” (“moving target” problem), întrucît aceasta ar face ireală îndeplinirea în ultimul an de implementare a Planului a noilor sarcini trasate.

Referinţe

  1. Pentru mai multe detalii a se vedea: Buşcaneanu, S. (2006), How far is the European Neighbourhood Policy a substantial offer for Moldova?
  2. Rapoartele guvernamentale de monitorizare a procesului de implementare a PA RM-UE au fost accesate pe pagina de Internet a MAEIE în august 2006, înainte de re-design-ul acesteia.
  3. Perioada de monitorizare nu este indicată explicit.
  4. Acest raport are introducere, dar nu şi concluzii.
  5. Estimare cumulativă.
  6. În cazurile arestării funcţionarilor publici Constantin Becciev şi Vladimir Şarban, cu cîteva luni înainte de alegerile parlamentare din 2005, a existat suspiciunea unor decizii motivate politic, întrucît aceştia erau apropiaţi de unul din partidele de opoziţie — Alianţa “Moldova Noastră”. Deciziile CEDO în cazurile lor au întărit aceste suspiciuni.
Demersul GUAM şi eventualele implicaţii Dezgheţarea se amînă