Alegerile parlamentare din 2019 în Republica Moldova - alegeri.md
 MonitoringPoliticaComentarii

Ghicitoarea Şevciuk

|versiune pentru tipar||
Maxim Kuzovlev / 15 februarie 2008
ADEPT logo
“…în politică motivările şi intenţiile
inconştiente sunt tot atît de frecvente,
ca şi în poezie”.
Richard Hughes, “Păstoriţa de lemn”.

Dorinţa de a-l vedea în fruntea Transnistriei pe oricine, numai nu pe Igor Smirnov, provoacă apariţia unor valuri informaţionale în mass-media din Moldova şi din alte părţi.

Cea mai recentă “senzaţie” este un articol întitulat “Lider Pridnestrovia idet protiv tecenia” (Liderul Transnistriei merge contra curentului) şi publicat la 28 ianuarie în revista rusă “Kommersant”. Esenţa articolului e următoarea: decepţionată de îndărătnicia lui Smirnov, Moscova şi-a găsit un alt favorit — spikerul Sovietului Suprem al RMN.

Subiectul a prins şi în Republica Moldova. Se vorbeşte, însă, ca despre un fapt împlinit. Cică mîine, poimîne Şevciuk va fi căpetenia Transnistriei.

Dar, ca să vezi, Evghenii Şevciuk n-a auzit de aşa ceva. Se vorbeşte mereu, că Şevciuk treapădă la Moscova pe mică pe ceas şi că soluţionează toate problemele ce ţin de relaţiile cu Federaţia Rusă. Să fie, oare, chiar aşa? Smirnov merge mai rar la Moscova? Sau Liţcai n-a mai ieşit demult din Tiraspol? Ba bine că nu. Călătoreau des în trecut, dar nu stau locului nici în prezent.

Se mai spune că fiul lui Igor Smirnov — Oleg Smirnov, şeful Partidului Patriotic din Transnistria, are un acord de colaborare cu partidul rusesc “Spravedlivaia Rossia”, iar Evghenii Şevciuk — căpetenia partidului “Obnovlenie”, a semnat un acord de colaborare cu “Edinaia Rossia”.

Chipurile, fiţi atenţi, observaţi cine e mai puternic, nu-i aşa?

Asta nu înseamnă, însă, că Smirnov nu se întreţine cu reprezentanţii Partidului “Edinaia Rossia”, aflat la putere în Rusia. Conducerea Rusiei are treabă cu Transnistria, fără a face vreo deosebire între persoane — Şevciuk sau Smirnov.

Să existe, oare, vreun conflict între aceştea? Da, există. Şevciuk vorbeşte pe şleau despre asta într-un alt interviu acordat aceleiaşi reviste “Kommersant”. Şi nu se face nici o senzaţie. E ca şi cum ar exista nişte relaţii “normale”.

Să fie, oare, adevărat, că Şevciuk şi forţele care-l susţin au puţină putere? Ba bine că nu. Au destulă putere. Ca şi Smirnov, Şevciuk are întrevederi cu ambasadori din străinătate, ca şi Smirnov stă cocoţat la tribuna oficială pe 2 septembrie, cînd se serbează Ziua Republicii (RMN). Retorica lui Şevciuk, privind comunicarea cu reprezentanţii puterii de la Chişinău, e la fel de categorică, ca şi a lui Smirnov. Ca şi căpetenia Transnistriei, Şevciuk insistă asupra îndeplinirii înţelegerilor semnate anterior, cere egalitatea părţilor implicate în tratative, adică e vorba de vechile condiţii transnistrene.

Sau, poate, cei care au ridicat zarva sunt peste măsură de siguri că Evghenii Vasilievici, cum n-ai da-o, e mai bun ca Igori Nicolaevici? Sau, poate, prin aceste articole se încearcă dezbinarea ramurilor puterii din Transnistria?

Nu trebuie să fii mare specialist în politica transnistreană, ca să-ţi fie clar, că în probleme de fond, cum ar fi relaţiile Tiraspol — Chişinău, liderii transnistreni au o poziţie comună. Şevciuk a fost ales spiker al Sovietului Suprem de către fracţiunea majoritară “Obnovlenie”, care reprezintă, de facto, odiosul “Şerif”. Această corporaţie are “amintiri” dintre cele mai proaste din “conlucrarea” cu Chişinăul. Situaţia pe care şi-au făcut-o aceşti reprezentaţi ai elitelor economice în Transnistria, nu e nici pe departe un merit al politicii Chişinăului. Să nu fie, oare, limpede, că aceşti omănaşi se vor lăsa foarte greu convinşi, că în condiţiile Moldovei (unite) ei vor duce-o cu mult mai bine. Mai bine ca în prezent? Păi nici aşa nu-i rău. Iar capitalul obţinut poate fi plasat în zone mai calme, cu spaţii mai întinse şi cu o politică mai previzibilă. Să zicem, în Ucraina.

Evghenii Vasilievici e mai întîi de toate un manager crescut pe loc, care a cunoscut bine viaţa din Transnistria, iar de la un timp ia parte activă în viaţa politică şi economică din Transnistria.

El reprezintă aceea forţă, care manifestă o precauţie deosebită şi care te-ai mira să purceadă la nişte schimbări radicale, fără a avea un sprijin corespunzător. Deci, care să fie rostul zarvei legate de numele lui Şevciuk? Doar ca să-i strice somnul lui Smirnov?

Sau, poate, convingerea: “Fie cine n-o fi, numai nu Smirnov!”.

Acordul privind facilitarea eliberării vizelor: “Bere numai sindicaliştilor?!” Instituţionalizarea partidelor şi alegerile