Alegerile parlamentare din 2019 în Republica Moldova - alegeri.md
 MonitoringPoliticaComentarii

Lecţiile referendumului constituţional din 5 septembrie 2010. Analiză post-referendum

|versiune pentru tipar||
Nicolae Panfil / 30 septembrie 2010
ADEPT logo

Rezultatele referendumului constituţional din 5 septembrie 2010, mai exact absenteismul în masă al cetăţenilor de la urnele de vot care a provocat eşecul referendumului, a readus în actualitate o întrebare: cine este responsabil de educaţia civică/electorală a cetăţenilor? Clasa politică, adică partidele şi alte formaţiuni politice? Autorităţile: Guvernul, Comisia Electorală Centrală? Instituţiile mass-media? Organizaţiile neguvernamentale?

Pentru mine personal, dar şi pentru colegii din cadrul Coaliţiei Civice pentru Alegeri Libere şi Corecte această întrebare nu poate avea decât un singur răspuns — educaţia civică/electorală reprezintă o responsabilitate a întregii societăţi din Republica Moldova. Fără îndoială, fiecare dintre actorii menţionaţi în primul alineat al acestui articol îşi are partea sa de responsabilitate şi de implicare în acţiunile de informare şi de educaţie civică a alegătorilor.

Ce s-a întâmplat, totuşi, în campania electorală pentru referendumul constituţional din 5 septembrie? De ce foarte mulţi oameni s-au plâns că nu au fost informaţi despre scopul şi finalitatea scontată a acestui referendum? De ce clasa politică şi-a neglijat cetăţenii, invitându-i la un referendum a cărui miză aceştia nu o înţelegeau? Ce au făcut autorităţile statului responsabile de organizarea campaniei electorale, implicit şi de activităţile de educaţie civică/electorală, pentru a-i informa pe alegători cu privire la referendum? Care a fost rolul mass-media în campania electorală şi în ce măsură cetăţenii au primit răspunsuri la întrebările lor legate de referendum prin intermediul mass-media? Unde au fost ONG-urile active în domeniul educaţiei civice/electorale şi ce au făcut acestea în perioada campaniei electorale? Ce au făcut sau nu au făcut cetăţenii pentru a-şi exprima dreptul la vot? Iată câteva întrebări esenţiale la care suntem obligaţi să găsim răspunsuri pentru ca societatea civilă să poată asigura o participare activă şi conştientă a cetăţenilor la procesele electorale.

Imediat după referendumul constituţional din 5 septembrie 2010, Asociaţia Sociologilor şi Demografilor din Moldova a realizat un studiu privind cauze neparticipării cetăţenilor moldoveni la acest scrutin. Studiul întitulat “Erori în sondaje sau manipulare a opinii publice”[1] a fost prezentat la o recentă conferinţă ştiintifico-practică. Astfel, sociologii au identificat 19 cauze ale neparticipării cetăţenilor la referendum, cauze care îşi trag originea din zona de influenţă a clasei politice, a autorităţilor statului responsabile de organizarea alegerilor, în zona media sau în zona societăţii civile.

Ce n-au făcut partidele politice

Cel puţin şase din cele 19 cauze ale absenteismului, menţionate în studiul amintit, pot fi categorisite ca fiind de natură politică sau care pot fi în mod direct controlate de către clasa politică:

Din aceste răspunsuri clasa politică ar trebui să înţeleagă că este important ca selectarea subiectelor de campanie electorală să corespundă agendei cetăţeanului. Partidele politice ar trebui să valorifice mai eficient potenţialul de convingere de care dispun, iar cel mai bine conving faptele reale şi acţiunile concrete. În ce priveşte încrederea pe care alegătorii au pierdut-o în clasa politică şi liderii partidelor, trebuie să ţinem minte că încrederea nu se dă nimănui în mod gratuit, ea trebuie meritată şi probată prin fapte, lucru deopotrivă valabil pentru partidele care sunt/au fost vreodată la guvernare, cât şi pentru cele din opoziţie şi extraparlamentare care ar trebui să găsească subiecte şi acţiuni prin care s-ar pune în valoare. O altă concluzie este că partidele politice trebuie să fie cu mult mai active şi prezente în teritoriu cu diverse campanii de informare despre importanţa participării tuturor alegătorilor la procesele electorale, iar această informaţie trebuie prezentată într-un limbaj accesibil alegătorului de rând. Liderii politici trebuie să fie sinceri cu alegătorii, să nu-i manipuleze şi să nu facă presiuni pentru că, mai devreme sau mai târziu, acestea practici se întorc împotriva politicienilor (o mare parte a alegătorilor afirmă că deja şi-au pierdut înrederea în toată clasa politică moldovenească).

Ce n-au făcut autorităţile

Răspunzând la întrebarea “Dacă nu aţi participat la referendumul constituţional din 5 septembrie 2010, indicaţi motivele care v-au determinat să nu mergeţi la votare?”, mulţi alegători au vizat în mod direct sau indirect instituţiile statului:

Instituţii ale statului precum sunt Comisia Electorală Centrală (CEC), Consiliul Coordonator al Audiovizualului şi chiar Guvernul în ansamblu au responsabilitatea să asigure un proces electoral bine organizat, liber, corect şi democratic, care ar exclude orice fel de suspiciuni cu referinţă la posibile fraudări ale alegerilor. În această ordine de idei, este foarte important ca CEC-ul să facă ordine în listele electorale, care de la alegeri la alegeri se tot umflă în mod misterios. De asemenea, CEC trebuie să deruleze campanii mai ample de educaţie civică în perioada campaniilor electorale, dar nu numai în aceste perioade.

În aceeaşi ordine de idei, trebuie menţionat şi faptul că autoritatea electorală centrală a creat o situaţie confuză odată cu înregistrarea şi acceptarea în campania electorală pentru referendum a unor partide care au decis să boicoteze de fapt scrutinul, chemând oamenii să nu participe la un exereciţiu democratic cum este referendumul. Ulterior, această horărâre a CEC a creat dificultăţi organizaţiilor neguvernamentale în formularea mesajului de educaţie civică, iar unele surse media care au înţeles să-i îndemne pe cetăţeni să facă uz de dreptul lor de vot au fost chiar sancţionate de Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) pentru că au difuzat în timpul campaniei electorale spoturi de educaţie civică prin care îndemnau cetăţenii să participe la alegeri.

Totodată, instituţii precum CCA ar trebui să asigure un control mai eficient şi permanent al respectării deontologiei jurnalistice de către toţi radiodifuzorii, aplicând aceleaşi sancţiuni atunci când este încălcată legea. Or, dacă reacţia CCA în cazurile de încălcare a Codului Audiovizualului lipseşte sau este neproporţională sau nejustificată, telespectatorii şi radioascultătorii ar putea fi privaţi de dreptul lor la informaţie corectă şi la pluralism de opinie în programele radio/TV.

Ce n-a făcut mass-media

O parte (8,4%) din participanţii la sondajul Asociaţiei Sociologilor şi Demografilor au spus că nu au fost suficient de bine informaţi despre referendum, iar acest lucru se referă şi la modul în care au activat instituţiile mass-media. În parte, acest lucru se explică prin faptul că informaţia transmisă de către mass-media concentrată în Chişinău nu este accesibilă pentru toţi cetăţenii ţării, la fel cum în multe localităţi oamenii au avut acces doar la o singură opinie dat fiind numărul limitat de posturi radio/TV. În cadrul acestui referendum, o parte din instituţiile mass-media au fost angajate politic, tirajând minciuni şi fobii sociale care i-au determinat pe unii dintre cetăţeni să nu se mai prezinte la urna de vot. În definitiv, răspunsuri de felul “N-am fost la referndum pentru că m-am temut că validarea referendumului ar fi amânat alegerile anticipate”, sau “M-am temut de falsificare a rezultatelor referendumului”, “Votul meu oricum nu va hotărî nimic” sunt tocmai mesajele pe care le-au transmis sursele media partizane politic, iar CCA nu a reacţionat prompt la cazurile de dezinformare şi nerespectare a principiul pluralismului în prezentarea opiniilor. La fel, unii radiodifuzori cu acoperire naţională nu au realizat dezbateri electorale, deşi legislaţia electorală îi obliga să facă acest lucru etc., fără să fie sancţionaţi. La rândul său, nici CCA-ul nu a respectat întocmai prevederile legislaţiei electorale privind prezentarea monitorizare a radiodifuzorilor către CEC.

Totodată, în ultima perioadă de timp mass-media din Republica Moldova a demonstrat că poate impune subiecte pe agenda publică şi chiar pe agenda politicienilor. Ar fi foarte bine dacă mass-media s-ar concentra la problemele reale ale cetăţenilor, mai ales atunci când politicienii nu pot sau nu doresc să facă acest lucru.

Ce n-au făcut organizaţiile neguvernamentale

Referendumul constituţional din 5 septembrie le-a dat organizaţiilor neguvernamentale o lecţie dură, care trebuie învăţată bine dacă nu ne dorim ca în campaniile electorale care vor urma absenteismul să se repete. Membrii Coaliţiei Civice pentru Alegeri Libere şi Corecte au realizat mai multe activităţi de educaţie civică şi electorală, însă acest efort a fost insuficient în situaţia în care ceilalţi actori sociali (partidele politice în primul rând) nu au înţeles să se implice mai mult. Perioada scurtă de timp cât au fost realizate activităţi de educaţie civică, lipsa resurselor financiare pentru aceste activităţi au cauzat eficienţa redusă a acestora. Educaţia civică a cetăţenilor trebuie să aibă loc în permanenţă, nu doar în preajma campaniilor electorale, iar asta înseamnă că organizaţiile neguvernamentale specializate ar trebui să aibă un dialog continuu cu partenerii sociali şi donatorii care ar putea susţine proiecte de acest fel. Încă o lecţie învăţată în cadrul acestui referendum este că ONG-urile, societatea civilă în ansamblu nu ar trebui să se lase intimidate de partidele interesate ca cetăţenii să nu gândească liber atunci când merg la vot. La fel, nu ar trebui să tolerăm încălcarea dreptului la informaţie echilibrată şi corectă în cadrul campaniilor electorale.

Ce n-au făcut alegătorii

Din rezultatele studiului la care am făcut referinţă se observă şi o altă categorie de cauze ale neparticipării cetăţenilor cu drept de vot la referendumul constitituţional. Printre acestea sunt:

Analizând rezultatele studiului, sociologii amintesc de fenomenul numit dizerabilitate socială, ceea ce înseamnă că respondentul încearcă să răspundă la întrebările din chestionar într-un fel care să placă celui care pune întrebarea. Astfel, putem presupune că unele persoane care au fost rugate să spună de ce nu au venit la referendum au simţit un anume disconfort şi au apelat la explicaţii precum cele prezentate mai sus. Indiferent de asta, tendinţa unor cetăţeni de a evita participarea la procesele electorale este foarte îngrijorătoare. Ceilalţi actori implicaţi în educaţia civică/electorală ar trebui să ia în calcul acest lucru atunci când îşi planifică campaniile de informare şi conştientizare a cetăţenilor privind importanţa motivării fiecărui alegător pentru a-şi exercita dreptul de vot. Iar acest lucru se va întâmpla doar dacă se ţine cont de problemele şi aşteptările alegătorilor. O astfel de abordare ne-ar da încredere în faptul că se poate ajunge la raţiunea şi conştiinţa civică a fiecărui cetăţean cu drept de vot din ţara noastră. Totodată, motivarea cetăţenilor de a participa la alegeri ar trebui să vină şi din interiorul fiecărei persoane, astfel încât să nu mai fie posibile argumente şi scuze că nu s-a aflat în localitate în ziua alegerilor (au existat soluţii pentru astfel de probleme — certificatul cu drept de vot, declaraţie de votare la locul aflării, lucruri despre care trebuia să ne informăm, să căutăm soluţii dacă am fi dorit cu adevărat să participăm la vot), deruta indusă de sondajele de opinie (chiar dacă au existat sondaje care au spus că la referendum vor veni până şi 85% dintre alegători, oricum nu-l poţi lăsa pe vecin să voteze şi pentru tine) etc.

În final, reiterez ideea cu care am început acest articol — educaţia civică/electorală reprezintă o responsabilitate a întregii societăţi, a tuturor actorilor implicaţi în campaniile electorale şi depinde de noi toţi dacă vom avea un scrutin liber, corect, conştient şi democratic în cadrul alegerilor parlamentare din noiembrie 2010.

  1. Studiul a fost realizat în perioada 09.09.10–20.09.2010 pe un eşantion de 1591 persoane în vârstă de peste 18 ani, având o marjă de eroare de ±2,6%.
Consecinţele referendumului eşuat Mulţi chemaţi, puţini aleşi…