Alegerile parlamentare din 2019 în Republica Moldova - alegeri.md
 MonitoringPoliticaComentarii

Mulţi chemaţi, puţini aleşi…

|versiune pentru tipar||
Igor Boţan / 10 octombrie 2010
ADEPT logo

Categorii de partide în competiţia electorală

Campania pentru alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010 are un specific aparte. Ea se desfăşoară după o guvernare provizorie a Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), care a durat aproximativ un an. Aceasta e suficient pentru ca cetăţenii să-şi facă o impresie şi s-o compare cu guvernarea precedentă a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM). Oricum, experienţa arată că nu ne putem aştepta la un număr mai mare de 5–6 formaţiuni politice, capabile să depăşească pragul electoral de 4%. În campania curentă şanse sigure sau semnificative de depăşire a pragului electoral îl au preponderent partidele parlamentare. Printre partidele extraparlamentare sînt formaţiuni care ar putea depăşi pragul electoral, însă menirea acestora va fi mai mult să influenţeze rezultatele finale ale partidelor mari.

Rezultatele ultimelor alegeri parlamentare din 29 iulie 2009, deopotrivă cu rezultatele celor mai recente sondaje de opinie, dar şi intensitatea activităţilor politice curente, sugerează că partidele angajate de curînd în competiţia electorală ar putea fi, de o manieră foarte schematică şi arbitrară, clasificate în patru categorii: partide mari; partide de baraj; partide plancton; şi partidele letargice. Printre aşa-zisele partide mari, cu şanse sigure(?!) de depăşire a pragului electoral sînt: Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM); Partidul Democrat din Moldova (PDM), Partidul Democrat Liberal din Moldova (PLDM) şi Partidul Liberal (PL). Împreună aceste formaţiuni pot acumula ~75–85% din voturile alegătorilor. Partide de baraj sînt considerate cele cu potenţial la limita depăşirii pragului electoral — Alianţa “Moldova Noastră” (AMN), pe segmentul de centru al spectrului politic, şi Partidul Social Democrat (PSD) — pe cel de centru-stînga. Împreună aceste formaţiuni pot acumula 5–10% din voturile alegătorilor.

Partide plancton sînt considerate cele cu potenţial de absorbţie a unei părţi semnificative a votului electoratului indecis. În această categorie ar putea fi incluse:

În anumite condiţii, şi în dependenţă de calitatea campaniei electorale, fiecare dintre partidele plancton ar putea acumula ~1–4%. Ele ar putea acumula per ansamblu 5–10% din voturile alegătorilor. Evident, voturile pentru aceste partide formează aşa-zisul plancton electoral, care va alimenta, posibil alături de formaţiunile din categoria a doua, scorul final al partidelor din prima categorie (vezi rubrica a 6-a).

Partide letargice sînt cele pentru care votează preponderent doar membrii acestora, şi nu întotdeauna toţi dintre ei. Pentru fiecare din majoritatea acestor partide, de obicei, votează fracţiuni de procent. Mai mult de jumătate din cele 31 de partide înregistrate oficial fac parte din această categorie. Aceste formaţiuni pot obţine per ansamblu ~1–2%. Existenţa acestor partide nu este lipsită de sens. Adesea, partidele letargice sînt solicitate în calitate de platforme de împrumut, pentru intrarea imediată, rapidă, a unei persoane sau a unui grup în politică sau în campania electorală. Aceştia se iluzionează că pot avea vreo idee sau vreun mesaj ce pot crea unde de şoc, menite să spargă tiparele comportamentului electoral, deşi există cazuri de succes. În ultimii 15 ani au existat vreo 7–8 cazuri de acest gen, cînd partide letargice au fost cumpărate sau împrumutate. În această campanie electorală PpNŢ reprezintă un astfel de caz, acesta avînd drept misiune specială, declarată — promovarea campaniei anti-mafia. Ţinînd cont de intensitatea campaniei anti-mafia, de accesul la resursele mediatice, deci şi la cele financiare, se poate admite trecerea PpNŢ din categoria partidelor letargice în cea a partidelor plancton.

Caracteristicile care fac diferenţele

Gradul sporit de inerţie a comportamentul alegătorilor se datorează fragmentării societăţii moldoveneşti după anumite criterii. Această fragmentare s-a profilat clar acum 20 de ani şi, din păcate, persistă constant, ieşind în evidenţă mai ales în timpul campaniilor electorale. În acest sens, pot fi identificate patru caracteristici care fac diferenţele între principalele partide politice şi contribuie în mod cardinal la structurarea electoratului: identitatea etno-lingvistică; gradul de toleranţă şi/sau exacerbare a fobiilor; orientarea externă; stilul comportamental (vezi rubrica a 2-a a tabelului).

Factorul legat de identitatea etno-lingvistică a cetăţenilor Republicii Moldova este determinant în fragmentarea societăţii moldoveneşti. Principalele partide politice se poziţionează foarte clar vis-a-vis de cetăţenii care se identifică drept — români, moldoveni sau rusolingvi (reprezentanţii minorităţilor naţionale). Ponderea acestei caracteristici este pusă în evidenţă de statistica electorală, de subiectele de top de pe diferite forumuri pe internet. Cea mai recentă dovadă, în acest sens, ţine de faptul că unele partide politice au invocat drept cauză a eşecului referendumului constituţional din 5 septembrie 2010 — practicarea masivă a votului etnic. Adevărul este că votul etnic este caracteristic mai ales pentru PCRM şi PL. Şi problema statutului limbii ruse, încercările de iniţiere a unui referendum, este o dovadă, în acest sens.

Factorul legat de gradul de toleranţă sau de exacerbare a fobiilor se referă la atitudinea faţă de cei ce se identifică altfel din punct de vedere etno-lingvistic. Această caracteristică este definitorie pentru fragmentarea electorală. Din punct de vedere al comportamentului electoral, rupturile cauzate de exacerbarea fobiilor etno-lingvistice sînt mult mai pronunţate decît cele cauzate de clivajele clasice. În acest sens, schematic se pot identifica patru segmente mari, dominate politic şi electoral de:

Caracteristica referitoare la orientarea externă este expresia faptului că de-a lungul existenţii Republicii Moldova în calitate de stat independent problema supravieţuirii sau dispariţiei acesteia a fost una de top. Din considerentele menţionate, poate fi înţeleasă tratarea de manieră peiorativă a partidelor din Republica Moldova drept partide geopolitice şi nu politice. În acest sens, se poate afirma că în mod constant a fost cultivat mitul despre incapacitatea de a se consolida în calitate de stat independent, de aceea urmînd ca Republica Moldova:

O caracteristică care face diferenţele, foarte importantă, ţine de stilul comportamental. Această caracteristică se referă la modalitatea şi gradul de flexibilitate în adoptarea deciziilor, precum şi la capacitatea formării coaliţiilor, inclusiv a celor post-electorale. În acest sens:

Relevanţa rezultatelor ultimilor alegeri şi a ultimilor sondaje pentru estimări

Pornind de la faptul că în lipsa unor şocuri sociale sau politice inerţia comportamentului electoral este foarte mare, putem considera că rezultatele alegerilor din 29 iulie 2009 reprezintă un punct de reper credibil pentru analiza aşteptărilor legate de alegerile din 28 noiembrie 2010 (vezi rubrica a 3-a din tabel). Compararea acestor rezultate cu intenţiile de vot exprimate în ultimele sondaje de opinie (vezi rubrica a 4-a din tabel) poate fi sugestivă în estimarea distribuirii indecişilor între segmentele de alegători cu opţiuni ferme.

De obicei, cifrele ce indică intenţiile de vot în sondaje sînt mai mici decît rezultatele alegerilor. Aceasta fiindcă înainte şi după alegeri aderenţii de conjunctură ai partidelor devin indecişi, numărul lor fiind, de obicei, este foarte mare (~30–40%). În acest sens, este de remarcat că sondajele arată dimensiunile nucleelor tari, adică procentajul celor cu convingeri greu de zdruncinat, şi a aderenţilor de conjunctură, la momentul măsurărilor sociologice. Se poate afirma că în Republica Moldova există doar două formaţiuni cu nuclee tari autentice — PCRM şi PL, primul fiind de ~20–25%, iar cel de al doilea de ~5–10%. Explicaţia e simplă: PL are un electorat cu rădăcini frontiste, care a susţinut activ mişcarea de renaştere naţională, iar PCRM are un electorat nostalgic, care deplînge dispariţia patriei socialiste — URSS.

Nucleul tare al PCRM îl formează pensionarii şi reprezentanţii minorităţilor naţionale. Potrivit cercetărilor tip exit-poll alegătorii PCRM sînt în proporţie de ~60% pensionari şi în aceeaşi proporţie reprezentanţi ai minorităţilor etnice, mulţimi ce se intersectează. Aceasta explică în mare măsură retorica PCRM bazată pe dimensiunea socială, precum şi retorica pro-CSI şi pro-rusească. În acest sens, este de menţionat că în perioada guvernării PCRM, după răcirea relaţiilor moldo-ruse (2005–2006) şi practicarea unei retorici anti-ruseşti, la alegerile locale generale din 2007 PCRM a pierdut ~15% din electorat. Reacţia imediată a liderului PCRM, Vladimir Voronin, a fost, după cum s-a menţionat deja, stoparea Parteneriatului politic pentru integrare europeană, revenirea la retorica pro-CSI, reanimarea metodele autoritare de hărţuire a opoziţiei, lucruri care s-au soldat cu recuperarea electoratului pierdut către parlamentarele din 2009.

Nucleul tare al PL format din alegătorii cu viziuni naţionaliste, pro-româneşti, purtătorii romantici ai idealurilor mişcării de renaştere naţională. Întrucît pînă în 2007 ratingul PL era de doar ~0,5%, este evident că nucleul tare al PL este preponderent format din foştii alegători ai PPCD, decepţionaţi de evoluţiile conciliante ale acestei formaţiuni. În acest sens, PL, pentru a se menţine în categoria partidelor mari, va trebuie să rămînă ostaticul unei retorici naţionaliste, pro-româneşti, avînd un cîmp de manevră limitat ce nu poate depăşi nivelul de ~15%.

Nu se poate vorbi la modul real despre nuclee tari în cazul PDM şi PLDM, care fiind, de fapt, siamezi politici au preponderent alegători cu viziuni labile, de conjunctură. PDM a fost conceput ca o platformă reformistă pentru promovarea centrismului politic, practicat la mijlocul anilor ’90 ai secolului trecut de Partidul Democrat Agrar. După 13 ani de la fondare în PDM s-au schimbat practic totul, inclusiv liderul, rămînînd constantă doar afişarea doctrinei social-democrate şi pledoaria pentru centrismul de stînga. Labilitatea electoratului PDM a ieşit la iveala în cadrul alegerilor din 2001 şi reeditată in parlamentarele din 2009. La alegerile din 5 aprilie 2009 PDM a acumulat ~3%, ajungînd în categoria partidelor de plancton. Preluarea conducerii PDM de către vareag-ul — Marian Lupu, înainte de alegerile din 29 iulie 2009, a readus formaţiunea, cu un rezultat de ~13%, în categoria partidelor mari. Este evident că nu se poate vorbi despre un nucleu tare al PDM.

La rîndul său, PLDM, pur şi simplu nu a avut timp să-şi consolideze vreun nucleu tare, deşi s-a afirmat rapid, după ce liderului acestuia Vlad Filat, nemulţumit de evoluţiile din cadrul PDM, al cărui vice-preşedinte a fost mulţi ani, s-ar rupt de formaţiune în 2007. Formaţiunea şi-a consolidat poziţiile electorale mai ales prin convertirea activă a structurilor regionale şi locale ale altor partide, inclusiv parteneri, lucru foarte reprobabil pentru stabilirea unor relaţii ulterioare de parteneriat credibil şi coalizare pentru guvernare. Deocamdată, datorită unor factori de conjunctură, inclusiv a faptului că liderul PLDM deţine funcţia de Prim-ministru, rating-ul formaţiunii din sondaje (~20%) depăşeşte rezultatul ultimelor alegeri (~17%). Este o dovadă certă că formaţiunea este în creştere.

Atît PLDM cît şi PDM ar avea nevoie de o prestaţie electorală, mai mult sau mai puţin de succes pe parcursul a cîtorva cicluri electorale, pentru a-şi consolida nişte nuclee tari. Acest lucru explică oarecum rivalitatea între aceste formaţiuni, deşi pare a fi evident că pentru o evoluţie ascendentă a Republicii Moldova cooperarea acestor formaţiuni ar fi foarte utilă. Deocamdată însă, fiind flancat de PDM şi PL, PLDM încearcă să se extindă şi din contul acestora. Aceasta nu place celor două formaţiuni, care la rîndul lor, practică o coalizare nedeclarată pentru a strîmtora cîmpul de manevră prin strîngerea în cleşte a PLDM.

Cercetările sociologice arată că preferinţele alegătorilor indecişi se grupează în preajma platformelor partidelor mari. Cele 30% de indecişi au evident preferinţe de stînga, centriste sau de dreapta. Dacă luăm în consideraţie rezultatele ultimelor alegeri şi rezultatele BOP, atunci putem presupune că din cele ~30% din indecişi aproximativ o jumătate sînt concentraţi între PCRM şi PDM. De aceea, principala luptă electorală se va da anume pe acest segment. În linii mari, de succesul acestei competiţii va depinde soarta coaliţiei postelectorale — va fi ea de centru stînga sau de centru-dreapta. Indecişii dintre PDM şi PLDM ar forma un segment de ~10%, iar cei dintre PLDM şi PL, respectiv, ar forma un segment de ~5%. Aceasta înseamnă că în actuala campanie electorală PL are cel mai mic cîmp de manevră. Mai mult, succesul relativ al PL poate fi perceput ca un fel de insucces al PLDM. Din perspectiva eventualei re-editări a AIE competiţia dintre PLDM şi PL pentru aproximativ 5% de voturi este lipsită de relevantă. Din acest punct de vedere, calitatea campaniilor PCRM, PDM şi PLDM, fiecare dintre care are un cîmp de manevră imens, în joc putînd fi puse segmente de peste 10–15%, va fi determinantă pentru rezultatele finale ale alegerilor (vezi rubrica a 5-a din tabel, referitoare la estimarea distribuţiei preferinţelor indecişilor între partidele mari). Însă partidele mari nu trebuie să uite de ambiţia partidelor plancton pentru absorbţia electoratului indecis, acestea avînd posibilitatea să limiteze serios cîmpul de manevră al partidelor mari (vezi rubrica a 6-a a tabelului).

Concluzii

Competiţia electorală pentru parlamentarele din 28 noiembrie conţine un şir de necunoscute inedite, care fac imposibile estimări cît de cît precise privind rezultatele finale. Aceasta fiindcă, deocamdată, nu poate fi estimat nici măcar aproximativ impactul cîtorva factori:

Finalmente, ţinînd cont de cele expuse mai sus se poate concluziona că, cel mai probabil, viitoarea guvernare va fi una de coaliţie. Rezultatele BOP-ul din ajunul alegerilor vor permite tragerea unor concluzii mai exacte şi clarificarea multor din incertitudinile menţionate. Calitatea campaniilor desfăşurate de concurenţii electorali va fi determinantă pentru stabilirea rezultatelor finale, care cel mai probabil vor fi în limitele indicate (vezi rubrica a 7-a a tabelului). Aşadar, deocamdată şansele unor eventuale coaliţii de centru-stînga sau de centru-dreapta par a fi egale.

Tabel. Caracteristici şi estimări preelectorale vizînd alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010

1 PCRMPartide cu un anumit potenţialPDMPartide cu un anumit potenţialPLDMPartide cu un anumit potenţialPL
2Principalele caracteristiciElectorat preponderent moldovenesc şi rusolingv→←Electorat preponderent moldovenesc şi rusolingv→←Electorat preponderent moldovenesc şi românesc→←Electorat preponderent românesc
Atitudini şi mesaje anti-româneşti, camuflate sub anti-unionism militant→←Mesaje de conciliere naţională→←Mesaje de conciliere naţională→←Atitudini şi mesaje anti-ruseşti, camuflate sub anti-comunism
Retorică pe probleme de orientare externă: pseudo-EU şi pro-CSI, neutralitate strategică→←Retorică pe probleme de orientare externă: echilibristică de armonizare vectorilor pro-UE şi pro-CSI, neutralitate strategică→←Retorică pe probleme de orientare externă: pro-UE, echilibristică verbală între pro-NATO şi neutralitate→←Retorică pe probleme de orientare externă: pro-românească şi pro-EU, pro-NATO
Comportament exclusivist, vanitos, capacitate foarte redusă de coalizare→←Comportament pragmatic→←Comportament pragmatic→←Comportament romantic, orientat spre “repararea greşelilor istoriei”
3Rezultatele ultimelor alegeri parlamentare din 29 iulie 2009~45%PSD ~2%~13%AMN ~7%~17%PPCD ~2%~15%
4Rating-ul intenţiilor de vot, în conformitate cu ultimul BOP, din mai 2010~30% →← ~10% →← ~20% →← ~10%
5Voturile indecişilor ce ar urma să fie re-distribuite în alegerile din 28 noiembrie între partide 



~15%



 



~10%



 



~5%



 
6Principalii absorbenţi dintre partidele mici ce ar putea acumula cel puţin 2% sau chiar depăşi pragul de 4%



1. PSD
2. PMUEM
3. PUM
4. UCM
5. MR


1. AMN
2. PpNŢ

1. MAE
2. PPCD
3. PNL


7Aşteptări privind rezultatele alegerilor din 28 noiembrie 2010. Rezultatele finale vor depinde de calitatea campaniilor concurenţilor30–45%~10%5–15%~5%15–25%~5%5–15%
Lecţiile referendumului constituţional din 5 septembrie 2010. Analiză post-referendum Formula Robin Hood de redistribuire a mandatelor