Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 MonitoringPoliticaComentarii

Nici ca Deng Xiaoping şi nici ca Charles de Gaulle — lupta continuă!

|versiune pentru tipar||
Igor Boţan / 9 noiembrie 2009
ADEPT logo

Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) a declanşat în ultimele două luni o campanie furibundă de convingere a simpatizanţilor că nu există alternativă pentru blocarea alegerii şefului statului şi provocarea alegerilor parlamentare anticipate. Campania a culminat cu mitingul de protest al PCRM împotriva guvernării Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE). Protestul a fost prilejuit de ziua Revoluţiei din Octombrie. Astfel, manifestaţia PCRM din 7 noiembrie 2009 a avut menirea să elimine cel mai mic dubiu că PCRM este determinat să blocheze alegerea şefului statului, programată pentru ziua de 10 noiembrie.

Merită să fie trecute în revistă argumentele PCRM care ar justifica pledoaria pentru blocarea alegerii şefului statului şi provocarea unor noi alegeri parlamentare anticipate şi intrarea într-o nouă spirală a confruntărilor politice:

Multe din argumentele PCRM invocate mai sus sînt valabile, dar mai multe sînt exagerări menite să justifice decizia de blocare a alegerii şefului statului. În acest context, contra-argumentele AIE sînt după cum urmează:

Nu încape îndoiala că după opt ani de guvernare PCRM poartă răspunderea pentru starea de antagonizare profundă a forţelor politice din ţară şi polarizarea societăţii în baza antagonismelor menţionate. Liderul PCRM Vladimir Voronin a fost cel care după pierderea alegerilor locale din iunie 2007 a anunţat în mod public stoparea “parteneriatului politic”, declanşînd, de fapt, un “război politic”. Consecinţele acelui “război” se regăsesc şi în evenimentele tragice din 7 aprilie 2009. Alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009 au fost declarate de liderul PCRM drept un plebiscit, pe care Vladimir Voronin l-a pierdut.

Pînă la 7 aprilie 2009 liderul PCRM Vladimir Voronin a avut excelenta ocazie să-şi realizeze visul, despre care a vorbit public, de a deveni un fel de Deng Xiaoping al Republicii Moldova. Însă nu a fost în stare să-şi depăşească reflexele şi să-şi realizeze acel vis. După “plebiscitul” din 29 iulie 2009, Vladimir Voronin a avut excelenta ocazie de a urma exemplul lui Charles de Gaulle, dar nici de aceasta nu a fost în stare. În cadrul mitingului din 7 noiembrie, sub sunetele melodiei cîntecului “Lupta continuă”, liderul PCRM Vladimir Voronin şi-a făcut publice sentimentele ce-l copleşesc — obida că formaţiunea pe care o conduce a scăpat din mîni pîrghiile puterii. Potrivit lui, în situaţia creată, provocarea alegerilor parlamentare anticipate reprezintă singura posibilitate de a recuceri puteri politică în vederea restabilirii standardelor democratice şi sociale din anii guvernării PCRM.

În acest context, comportamentul AIE nu trezeşte nici pe departe admiraţie. Se pare că AIE tratează PCRM conform proverbului: “ce ai semănat, aceea vei culege”. Nu este cel mai promiţător tratament, însă din el se poate desprinde avertismentul referitor la provocarea alegerilor anticipate — dacă PCRM va continua să “semene vînt, va culege furtună”.

Nu încape îndoială că atît reprezentanţii PCRM, cît şi cei ai AIE, îşi iubesc ţara, mai ales atunci cînd este condusă de ei. Păcat de Republica Moldova!

Patimi post-electorale Deznodămîntul: normalitate vs. boicot şi revanşă