MonitoringPoliticaComentarii

Patimi post-electorale

|versiune pentru tipar||
Igor Boţan / 31 august 2009
ADEPT logo

Criza politică riscă să se perpetueze

Rezultatele alegerilor anticipate din 29 iulie 2009 au confirmat faptul că, în linii mari, electoratul moldovenesc îşi menţine preferinţele politice chiar şi în prezenţa factorilor generatori de clivaje sociale şi politice. În acest sens, se poate afirma că după criza politică generată de evenimentele din 7 aprilie şi blocarea alegerii şefului statului, electoratul moldovenesc, practic, şi-a reiterat opţiunile electorale de la alegerile din 5 aprilie. Schimbările în opţiunile electorale au fost generate de părăsirea de către fostul Preşedinte al Parlamentului, Marian Lupu, a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) şi de faptul că numărul de concurenţi electorali la alegerile din 29 iulie s-a diminuat de aproximativ două ori. Astfel, dacă la alegerile din 5 aprilie formaţiunile incapabile să depăşească pragul electoral acumulaseră ~15%, atunci la alegerile din 29 iulie, doar 4%. Evident, a avut loc consolidarea segmentelor electorale de pe urma abţinerii partidelor mici de a participa la alegeri, adică au existat migraţii a simpatiilor electorale în cadrul unor segmente valorice, în special pe cel social-democrat şi cel liberal, ultimul fiind împărţit de trei formaţiuni — Partidul Liberal (PL), Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) şi Alianţa Moldova Noastră (AMN). Aceste modificări au fost suficiente pentru ca în consecinţă PCRM să piardă monopolul asupra puterii politice.

În aceste circumstanţe, păstrarea situaţiei politice tensionate şi perpetuarea blocajului instituţional fac foarte probabile alte alegeri parlamentare anticipate în 2010. În pofida faptului că în Parlament vor fi reprezentate cinci formaţiuni politice, de fapt, acestea vor constitui două forţe antagoniste cu o pondere comparabilă. Constituirea Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE) de către PLDM, PL, PDM şi AMN reduce raportul de forţe la 53 vs. 48 de mandate. În acest context, apar un şir de probleme cu caracter constituţional, legal, politic şi administrativ:

O sursă de îngrijorare, pe lîngă gradul de polarizare a spectrului politic, rămîne a fi şi reprezentarea distorsionată a cetăţenilor Republicii Moldova pe criterii regionale, etnice şi de gen.

Portretul sociologic al deputaţilor Parlamentului de legislatura a XVIII-a
 PCRMPLDMPLPDMAMNDeputaţi (membri)
în Parlament
Date generale
Numărul de deputaţi481815137101
Membri fără de partid122---14
Vîrsta medie (ani)47.943.748.344.252.447.1
Numărul de femei20122-25
Domicilierea deputaţilor[1]
Municipiul Chişinău31121213674
Centru712-111
Nord731--11
Sud12---3
Găgăuzia2----2
Transnistria-----0
Ocupaţie[2]
Preşedinte al RM1----1
Administraţia centrală7--2-9
Deputaţi în Parlamentul precedent3613111667
Primari-11--2
Administraţia publică locală2-2--4
SRL11-1-3
ONG22-2-6
Şomeri1113-6
Educaţie profesională[3]
Economişti12113118
Jurişti12633327
Politologi5--117
Diplomaţi3112-7
Ingineri9123318
Agronomi41---5
Pedagogi733--13
Istorici72-3113
Jurnalişti---2-2
Medici3231-9
Filologi--2--2
Teologi-1---1

Cinci principii ale PCRM vs. cinci principii ale AIE pentru depăşirea crizei

Cu două săptămîni înaintea scrutinului din 29 iulie, în cadrul unei conferinţe de presă, liderul PCRM, Vladimir Voronin a lansat cinci principii în baza cărora s-ar putea ajunge la un consens naţional post-electoral:

Liderul PCRM a mai subliniat că formaţiunea sa “este gata să creeze o coaliţie largă de guvernare cu toate forţele politice care vor accede în Parlament, dacă vor accepta aceste principii”. Potrivit lui, forţele politice din Republica Moldova oferă următoarea alternativă, cel puţin aşa ar dori PCRM ca cetăţenii să perceapă noile realităţi:

După alegeri PCRM şi-a menţinut poziţiile, numai că a înmuiat mesajele adresate către Marian Lupu. Tot după alegeri, în urma unor consultări, la 8 august 2009, PLDM, PL, PDM, AMN au declarat constituirea Coaliţiei de guvernare “Alianţa pentru Integrare Europeană” (AIE), care s-a angajat în faţa societăţii să realizeze următoarele obiective majore:

PCRM şi AIE au lansat ballons d’essai

La 21 august 2009, cele patru forţe politice parlamentare care au constituit AIE au lansat “iniţiativa de a deschide dialogul dintre partidele parlamentare, pentru a conveni asupra soluţiilor de formare a noilor organe ale puterii centrale” şi a invitat liderul PCRM să participe la 25 august la întîlnirea liderilor partidelor parlamentare. AIE subliniază că este vorba despre dialog şi nu despre negocieri. Astfel, AIE doreşte să anunţe opinia publică că are argumente pentru a convinge PCRM că e în favoarea acestuia să se resemneze de bună voie, cedînd puterea, inclusiv, prin oferirea celor opt voturi pe gratis la votarea candidaturii AIE pentru funcţia de şef al statului, fără a pretinde cea mai mică recompensă politico-administrativă sau de garanţii privind un comportament anume faţă de PCRM şi liderii acestuia. Procedînd astfel, liderii AIE, de fapt, pretind că ar putea trezi sentimente de vinovăţie, în rîndurile deputaţilor PCRM, urmate de resemnare, pentru moştenirea pe care formaţiunea o lasă AIE după opt ani de guvernare.

O zi mai tîrziu, la 22 august, PCRM şi-a convocat plenara Comitetului Central (CC), în cadrul căreia a dat aprecieri situaţiei politice post-electorale şi a stabilit sarcinile formaţiunii pentru viitorul imediat:

Aşa arăta poziţionarea intransigentă a celor două forţe politice în ajunul şedinţei de constituire a noului Parlament la 28 august 2009.

PCRM şi AIE au intrat în faza confruntărilor procedurale

Se poate afirma că plenara CC al PCRM a stabilit sarcini de ordin tactic, atingerea cărora ar crea cîmp de manevră în vederea unei eventuale victorii strategice. Plenara a avut, de asemenea, menirea să menţină moralul formaţiunii după ce rezultatul la recentele alegeri parlamentare a fost mult sub aşteptări. Este vorba despre măsuri “psiho-terapeutice”, acestea fiind necesare în situaţia cînd o parte din deputaţii comunişti ar putea să iasă de sub control la votarea secretă a şefului statului. A doua sarcină a plenarei a fost să anunţe o atitudine de desconsiderare faţă de AIE, cu care s-a decis să nu se discute, ca şi cum ea nici n-ar exista ca entitate funcţională, distinctă. A treia sarcină a fost cea de anunţare a preluării iniţiativei în design-ul noii puteri, în calitate de forţă politică, cu pretenţia de a fi cea mai puternică şi capabilă de a deveni centru de coagulare a noii puteri, în baza unei coaliţii de centru-stînga. Dacă aceste trei sarcini de ordin tactic ar fi realizate, atunci PCRM ar obţine menţinerea unităţii partidului şi a fracţiunii, pe de o parte, şi scindarea AIE, pe de altă parte. În consecinţă, PCRM s-ar apropia de victoria strategică — ramînerea la guvernare în calitate de cea mai influentă forţă politică.

PCRM şi-a început acţiunile prin jocuri procedurale, profitînd de faptul că şedinţa de constituire a noului Parlament este prezidată de decanul de vîrstă din corpul legiuitorilor, care este din partea PCRM. Prima şedinţă a Parlamentului, aşa cum era de aşteptat, s-a terminat cu un scandal procedural. PCRM şi AIE şi-au demonstrat antagonismul. Jocul PCRM pe reflexele AIE a demonstrat că primul este mai bun la calcule. Cel puţin, dacă AIE s-ar fi conformat prevederilor Regulamentului, invocate de PCRM pentru constituirea fracţiunilor parlamentare, procedurile de formare a organelor de conducere a Parlamentului s-ar fi mişcat mai rapid. AIE a invocat necesitatea cît mai grabnică de formare a organelor de conducere şi în definitiv a obţinut un efect invers — tergiversarea, cel puţin cu o săptămînă, a procedurilor organizatorice, din cauză că PCRM a decis să se adreseze Curţii Constituţionale, contestînd alegerea liderului PL, Mihai Ghimpu, în funcţia de preşedinte al Parlamentului pînă la formarea oficială a fracţiunii parlamentare a PCRM. Acest exemplu arată că abordarea eroică pe care o demonstrează AIE în confruntările procedurale cu PCRM subminează perspectivele strategice ale acesteia, care ar trebui să se bazeze, mai degrabă, pe abordări raţionale.

În acelaşi timp, PCRM nu scapă nici o ocazie pentru a pune în evidenţă faptul că AIE întîrzie şi cu anunţarea design-ului noii structuri a administraţie centrale, precum şi distribuirea competenţelor între componentele AIE, lucru promis să fie făcut public înaintea primei şedinţe de constituire a parlamentului. Astfel, reuşita PCRM depinde în totalitate de comportamentul şi reacţiile celor patru formaţiuni fondatoare ale AIE. Deocamdată, AIE reuşeşte să nu dea prilejuri majore pentru discuţii privind eventuale sciziuni interne, însă dinamismul în design-ul noii guvernări şi preluarea puterii este periclitat. În al doilea rînd, toate acţiunile şi declaraţiile PCRM par să aibă în vedere eventuala lor invocare în cazul ajungerii la alegeri parlamentare anticipate, la anul viitor. Astfel, alegerea lui Mihai Ghimpu în funcţia de speaker al Parlamentului este utilizată de PCRM pentru resuscitarea unor fobii sociale, bazate pe clişee mai vechi. În situaţia creată, AIE nu-i rămîne decît să recurgă la mesaje de justificare.

Judecînd după lucrările plenarei PCRM, pe reacţiile AIE la acestea şi pe primele evenimente de după şedinţa de constituire a Parlamentului, se poate afirma că probabilitatea alegerilor parlamentare este destul de înaltă, s-ar putea spune de 50:50. Este evident că PCRM va lupta pentru a se agăţa măcar cumva de putere, pentru a avea acces la anumite pîrghii administrative, sau cel puţin pentru a compromite AIE. În această situaţie, după declararea constituirii AIE cel mai important factor împotriva acţiunilor PCRM rezidă în menţinerea unităţii AIE. Pentru a evita conflictele interne la distribuirea posturilor, componentele AIE ar putea încerca să se concentreze asupra scopurilor care urmează a fi atinse pe o scară mai largă. În acest sens:

În definitiv, în linii mari, singurul compromis rezonabil al AIE cu PCRM rămîne a fi votarea unui preşedinte non-partizan şi renunţarea la comportamentul eroic, de combatere a oponentului cu orice preţ, în cele mai minore probleme, în favoarea unui comportament raţional.

  1. În conformitate cu Legea nr. 438-XVI din 28.12.2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldova, ţara este împărţită în şase regiuni: Nord, Centru, Sud, Municipiul Chişinău, UTA Găgăuzia şi Transnistria.
  2. Unii candidaţi nu au declarat vreo ocupaţie, alţii au declarat mai multe ocupaţii, în unele cazuri există incompatibilităţi.
  3. Unii deputaţi au indicat mai multe profesii.
În ajunul alegerilor anticipate BOP sugerează că… Nici ca Deng Xiaoping şi nici ca Charles de Gaulle — lupta continuă!