Pământul este avuţia de bază a poporului moldovenesc. A sosit timpul sa-l apărăm. Declararea şi consolidarea proprietăţii de stat asupra pământului de către cunoscutul decret leninist, în condiţiile sistemului administrativ de comandă a ajuns la nivelul de proprietate a nimănui. Ca rezultat al acţiunilor negândite, barbare, pământul Moldovei, ca mijloc principal de producţie în agricultură, suportă o micşorare vertiginoasă a suprafeţelor terenurilor productive.

Mari suprafeţe de pământ productiv cu soluri dintre cele mai fertile sunt repartizate pentru diferite construcţii industriale (uzina de calculatoare, fabrica de carton, uzina metalurgică), pentru construcţii de drumuri, pentru extinderea oraşelor şi localităţilor rurale, pentru extracţia materialelor de construcţie şi în alte scopuri neagricole.

Micşorarea suprafeţelor de soluri fertile şi a terenurilor agricole, creşterea populaţiei a dus la o scădere considerabilă a suprafeţelor de teren arabil pe cap de locuitor (în 1970 unui locuitor îi reveneau 0,53 ha de arătură, iar în prezent aproximativ 0,40 ha), şi acest fenomen progresează în strânsă legătură cu distrugerea păşunilor, pădurilor, bălţilor, a râurilor mici, precum şi a râurilor Nistru şi Prut.

O maladie gravă pentru pământ este chimizarea agriculturii, aplicarea pe larg şi nesupravegheată a pesticidelor, a apelor poluante de la complexele animaliere.

Pământul geme în urma construcţiilor de vile cu multe etaje ale orăşenilor şi tânjeşte de decenii după mâinile harnice ale ţăranului. Pentru aceste nelegiuiri nimeni nu poartă nici un fel de răspundere.

Formarea colhozurilor în mod forţat a dus la dispariţia ţărănimii ca clasă, extirpându-i ţăranului simţul de gospodar şi de stăpân adevărat al pământului.

În legătură cu marele pericol care planează asupra pământului, Marea Adunare Naţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Să fie reîntors neîntârziat ţăranului pământul răpit în mod violent.
2. Să fie perfecţionată legislaţia în vigoare cu privire la proprietatea asupra pământului şi să fie rezolvată problema stabilirii proprietăţii republicii asupra pământului în raport cu URSS.
3. Să fie elaborată şi adoptată legea cu privire la modul de folosire a pământului, lege în care să fie fixat dreptul ţăranilor de a primi de la stat loturi cu pământ pentru prelucrare pe toată viaţa şi cu dreptul de a transmite acest pământ prin moştenire urmaşilor săi.
4. Să fie asigurat dreptul ţăranilor de a vinde de sine stătător producţia agricolă cultivată pe pământul lucrat de ei, astfel renăscând simţul de stăpân. În scopul apărării dreptului ţăranului să fie garantată formarea Asociaţiei ţăranilor producători ca organizaţie independentă.
5. Să fie interzisă repartizarea suprafeţelor agricole pentru construcţia neîntemeiată a diferitelor obiective, precum şi pentru alte scopuri neagricole, cât şi repartizarea loturilor pentru construcţia de vile.
6. Să se interzică darea pământului în arendă, precum şi încheierea contractelor de muncă cu cetăţenii din afara republicii.

Chişinău, Piaţa Victoriei

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet