Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 PartideDeclaraţiiPPCD

Documentul final al Marii Adunări Naţionale

|versiune pentru tipar||
FPM (astăzi PPCD) / 27 august 1989
Partidul Popular Creştin Democrat

Întrunită pentru întâia oară în istoria postbelică a poporului nostru, la un moment de răscruce al Istoriei, când politica de democratizare şi transparenţă au creat condiţii prielnice pentru o exprimare liberă a dezideratelor şi voinţei popoarelor, MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ a Moldovei declară:

În decurs de veacuri, în Istoria sa de o măreţie şi un tragism fără asemănare în această parte a Europei, înfruntând numeroase invazii, suportând împărţiri imperiale şi imperialiste, poporul nostru a tins totdeauna spre suveranitate statală, libertate naţională şi progres. Vieţuind de milenii aici, românii moldoveni sunt, împreună cu românii din Muntenia şi Transilvania, descendenţi ai geto-dacilor romanizaţi.

Organizaţiile statale întemeiate în evul mediu pe întreg teritoriul de raspândire a românilor în Transilvania, Muntenia şi Moldova, au fost supuse, pe parcursul secolelor, diferitor atacuri expansioniste din partea vecinilor mai puternici. În 1775, Imperiul Habsburgic rupe din trupul Statului Moldovenesc partea de nord, pe care o numeşte Bucovina. În 1812 Imperiul Rus anexează în mod nelegitim ţinutul dintre Prut şi Nistru, asupra căruia extinde în mod artificial denumirea de Basarabia.

Consolidarea conştiinţei de neam a avut drept consecinţă unirea în 1859 a principatelor Moldova şi Muntenia într-un singur stat — România. Românii din Basarabia, aflaţi sub ocupaţia Imperiului Ţarist, şi-au căpătat statalitatea şi suveranitatea abia în decembrie 1917 prin formarea Republicii (Democratice) Moldoveneşti. La 27 martie 1918, în conformitate cu dreptul popoarelor la autodeterminare proclamat de Rusia Sovietică şi ţinând cont de noile realităţi istorice — crearea Ucrainei independente, guvernul Republicii Populare (Democratice) Moldoveneşti, Sfatul Ţării, decide prin vot unirea Basarabiei cu România. În acelaşi an se unesc cu România Bucovina şi Transilvania, aflate până la acea vreme în supuşenia Imperiului Austro-Ungar.

În urma tranzacţiei dintre Stalin şi Hitler din august 1939, la 28 iunie 1940 Basarabia şi nordul Bucovinei (care nu aparţinuse niciodată Rusiei sau Ucrainei) sunt încorporate forţat în componenţa URSS Organizarea la 2 august 1940 a RSS Moldoveneşti n-a fost un act al înfăptuirii drepturilor fireşti ale poporului nostru la suveranitate, dat fiind faptul că prerogativa deciziilor politice, economice, sociale şi culturale a aparţinut şi continuă să aparţină organelor centrale. În hotarele RSSM n-au fost incluse nordul Bucovinei, judeţele Hotin, Ismail, Chilia şi Cetatea Albă, ce aparţinuseră Moldovei anexate, ele fiind în mod nelegitim transmise RSS Ucrainene.

În consens cu politica de democratizare şi de instaurare a unor relaţii echitabile între naţiuni şi în conformitate cu dreptul inalienabil al fiecărui popor de a-şi determina de sinestătător soarta sa, MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ hotărăşte:

1. Suveranitatea naţional-statală a RSSM trebuie să fie realizată pe deplin. În acest scop e necesar să fie elaborată şi discutată de întregul popor o nouă Constituţie a republicii, care ar fixa şi garanta în prevederile ei principiile suveranităţii:

RSSM îşi rezervă dreptul de a ieşi din componenţa URSS. Acest drept este realizat pe baza voinţei poporului, în conformitate cu prevederile Constituţiei republicii.

2. Suveranitatea statului şi a poporului înseamnă şi dreptul la istorie, în care scop e necesar:

Originea şi trecutul comun, unitatea lingvistică şi culturală ale populaţiei din RSR şi RSSM determină necesitatea unor înlesniri suplimentare pentru cetăţenii RSR şi RSSM în vederea garantării liberei treceri a frontierelor de stat, îndeosebi în zilele de sărbătorire în ambele republici a evenimentelor şi personalităţilor istorice şi culturale comune. În scopul facilitării contactelor culturale e imperios necesar să se intervină pe lângă guvernul R.S.R. în vederea deschiderii consulatului RSR în RSSM şi al RSSM în R.S.R.

Nu există drept la istorie fără restabilirea dreptăţii istorice. În acest scop guvernul RSSM de comun acord cu guvernul Ucrainei trebuie să purceadă la examinarea problemei retrocedării RSS Moldoveneşti a teritoriilor incluse în mod nelegitim în componenţa RSS Ucrainene în 1940.

Un stat şi un popor suveran nu sunt în drept să-i lase în voia soartei pe conaţionalii care, în urma unei politici migraţioniste aberante, în urma unei politici de deznaţionalizare constantă promovate în timpul stalinismului şi al stagnării, s-au stabilit cu traiul în diverse regiuni ale URSS, fiind astăzi lipsiţi de condiţiile cele mai elementare de dezvoltare a culturii lor naţionale. În acest scop e necesar ca guvernul republicii:

3. Un stat suveran şi democratic nu-şi poate organiza în mod normal viaţa social-politică fără adoptarea unei legi cu privire la alegeri care ar asigura:

4. Recunoscând contribuţia esenţială a Bisericii în opera de edificare a culturii naţionale, în procesul de educare şi perpetuare a preceptelor morale sănătoase, în purificarea şi desăvârşirea spirituală a omului, MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ se exprimă hotărât pentru înfăptuirea cât mai grabnică a autonomiei Bisericii Moldoveneşti şi crearea condiţiilor pentru pregătirea cadrelor naţionale în biserică, lucru fără de care suveranitatea statală şi naţională n-ar fi deplină.

5. Suveranitatea naţional-statală a RSSM presupune crearea condiţiilor pentru înfăptuirea autonomiei culturale a populaţiei găgăuze şi garantarea tuturor drepturilor concetăţenilor de alte naţionalităţi pentru libera lor afirmare etnoculturală.

Numai înfăptuirea până la capăt, prin cuget şi conştiinţă curată a năzuinţelor poporului nostru spre suveranitate, libertate naţională şi progres, va crea condiţii pentru lichidarea completă a urmărilor stalinismului şi a stagnării, pentru curmarea nedreptăţilor care s-au săvârşit în decurs de veacuri pe acest multpătimit pământ al Basarabiei. Numai astfel se va putea instaura aici un climat favorabil de convieţuire în prietenie şi colaborare a reprezentanţilor tuturor naţiunilor şi naţionalităţilor, care în virtutea vremurilor s-au stabilit aici.

Această clipă grea şi măreaţă a venit prin însăşi voinţa de fier a istoriei, care e de neînlăturat. Ea cere să ne ridicăm la înălţimea problemelor pe care le-a pus, să ne pătrundem de importanţa lor, şi luminaţi de propriile noastre conştiinţe să purcedem la realizarea lor în numele copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor noştri.

Trăiască statul naţional independent şi suveran — singura chezăşie a unui viitor sigur şi demn al neamului nostru!

Chişinău, Piaţa Victoriei

Rezoluţia Marii Adunări Naţionale despre drapelul naţional Congresul al II-lea al Frontului Popular din Moldova