Analizând cauzele crizei politice şi constituţionale, care afectează grav funcţionarea instituţiilor puterii de stat şi are consecinţe economice deosebit de grave;

Conştientizând faptul că interesele naţionale ale ţării trebuie să prevaleze asupra egoismului de partid sau a intereselor de grup;

Ţinând cont de necesitatea asigurării unui cadru constituţional stabil, care să nu fie modificat în funcţie de schimbarea majorităţilor parlamentare;

Înţelegând faptul că perfecţionarea normelor constituţionale trebuie să reprezinte un rezultat al cooperării între toate partidele parlamentare, astfel încât Legea Supremă să fie recunoscută şi respectată în egală măsură de toţi politicienii, dar şi de toţi cetăţenii ţării;

Având convingerea că diferenţele, polemicile şi dezacordurile dintre partide nu trebuie să se constituie într-un război politic ireconciliabil în detrimentul binelui comun şi al intereselor ţării;

Regretând faptul că partidele componente ale Alianţei pentru Integrare Europeană şi-au partajat şi funcţia de Preşedinte al republicii fără a dispune de o majoritate suficientă pentru alegerea acestuia, ignorând în acest fel dialogul onest şi transparent cu Opoziţia parlamentară în vederea identificării unei soluţii comune;

Partidul Popular Creştin Democrat îşi menţine poziţia consecventă că forma optimă de guvernământ pentru ţara noastră este de republică parlamentară. Orice intenţie de extindere a atribuţiilor preşedintelui sau de alegere prin vot direct a acestuia ascunde dorinţa de a domina asupra întregului sistem politic al ţării şi de a subordona Parlamentul, Guvernul, Justiţia şi autorităţile locale unui regim prezidenţial dur cu tentaţii de tip autoritar şi priorităţi de ordin oligarhic.

Intenţia unor politicieni de a anula actuala Constituţie şi de a adopta o nouă Lege Supremă fie prin referendum, fie printr-o majoritate parlamentară constituţională poate provoca aprofundarea crizei politice şi tensionarea conflictelor dintre adepţii şi adversarii acestei iniţiative. O astfel de situaţie poate determina dorinţa de revanşă a forţelor politice care vor contesta reforma respectivă. În eventualitatea victoriei acestor forţe în următoarele cicluri electorale, ele vor avea tentaţia să revină la modelul constituţional anterior.

Orice reformă constituţională trebuie să fie rodul cooperării tuturor fracţiunilor parlamentare, al dialogului şi al răspunderii comune pentru calitatea şi stabilitatea cadrului constituţional.

Candidatul la funcţia de Preşedinte trebuie să fie propus de un grup cât mai numeros de deputaţi, care să semneze o iniţiativă comună a câtorva fracţiuni parlamentare.

Alegerea noului şef al statului nu trebuie să fie realizată cu minimul necesar de voturi, ci să fie rodul efortului colectiv pentru depăşirea crizei politice. În fruntea ţării trebuie să fie o personalitate neutră, care să reprezinte întregul corp de legiuitori şi pe toţi cetăţenii ţării în ansamblu. Viitorul şef al statului trebuie să fie un factor de stabilitate, un simbol al ţării atât pe plan intern, cât şi pe plan extern.

Actualul Parlament trebuie să dea curs de urgenţă unei iniţiative legislative, susţinute de o largă majoritate a deputaţilor, care să vizeze redefinirea raporturilor dintre Preşedintele republicii, Parlament şi Guvern. Această reformă trebuie să cuprindă următoarele elemente:

1. Proiectul de modificare a Constituţiei urmează să vizeze simplificarea procedurii de alegere a Preşedintelui republicii, reducerea atribuţiilor acestuia şi consolidarea capacităţii instituţionale a Parlamentului şi Guvernului.
2. În alianeatul (3) al articolului 78 “Alegerea Preşedintelui” sintagma “trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi” trebuie înlocuită cu formula “cincizeci plus unu din numărul deputaţilor aleşi”. În alineatele (3) şi (4) ale articolului 78 prevederea privind existenţa a două tururi de scrutin va fi substituită cu formula care să prevadă trei tururi de alegere a şefului statului. La acelaşi articol este necesar să fie adăugată o nouă propoziţie cu următorul conţinut: “Persoanele care au candidat o dată nu mai pot candida la alegerile repetate”.
3. Articolul 89, “Demiterea”, care prevede posibilitatea de demitere a Preşedintelui republicii de către Parlament cu votul a două treimi al deputaţilor, urmează a fi omis. Şeful statului îşi poate pierde mandatul doar dacă îşi dă demisia, este în incapacitate fizică de a şi-l exercita, este condamnat penal printr-o decizie judecătorească definitivă sau în caz de deces.
4. Articolul 98, “Învestitura”, alineatul (1) va fi completat, iar noua redacţie va avea următorul conţinut: “Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru, propus de către majoritatea parlamentară, constituită din cel puţin cincizeci plus unu din numărul deputaţilor aleşi”. Astfel, şeful statului nu va mai consulta formal fracţiunile parlamentare, ci va ţine cont de voinţa politică a majorităţii de guvernământ din Parlament. Majoritatea parlamentară de guvernământ îşi va asuma răspunderea pentru exercitarea actului guvernării şi îşi va exprima votul de încredere faţă de Guvernul ţării, acordându-i acestuia susţinerea politică necesară.
5. Articolul 98(6), care astăzi le oferă Preşedintelui republicii şi Prim-ministrului dreptul de a efectua remanieri guvernamentale fără participarea Parlamentului, trebuie să fie modificat având următoarea redacţie: “În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a funcţiei, Parlamentul Republicii Moldova, la propunerea Prim-ministrului, îi revocă şi îi numeşte pe unii membri ai Guvernului cu majoritatea de voturi ale deputaţilor aleşi.” Astfel, va dispărea contradicţia existentă când şeful statului şi premierul dispun de dreptul arbitrar de a modifica componenţa nominală a Guvernului, iar Parlamentul, care acordă votul de încredere întregului Cabinet de miniştri, este eliminat din acest proces.
6. Prevederea din articolul 73 privind dreptul Preşedintelui la iniţiativă legislativă va fi omisă.
7. Până la modificarea Constituţiei în spiritul propunerilor de mai sus, deputaţii urmează să agreeze alegerea prin consens sau printr-o largă majoritate de voturi în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova a unei persoane neafiliate politic, neutre, care să reprezinte un simbol al coeziunii naţionale şi al stabilităţii.
8. Candidatul la funcţia de Preşedinte al ţării urmează să îşi asume în faţa Parlamentului angajamentul politic de a-şi exercita atribuţiile în formulă restrânsă, conform propunerilor de mai sus, precum şi să susţină în mod solidar cu Parlamentul reforma constituţională, care trebuie operată în termeni cât mai restrânşi în conformitate cu procedura legală. Angajamentul politic al viitorului şef al statului trebuie să preceadă intrarea în vigoare a modificărilor constituţionale privind restrângerea atribuţiilor acestuia.

Sursa: www.flux.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet