Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Previziuni pentru inflaţie: optimismul autorităţilor se va “ciocni” de realitatea dură
|
|
Indicele preţului de consum (IPC) a scăzut cu 0,8% în iunie faţă de luna mai 2005, în mare, parte datorită diminuării sezoniere a preţurilor la produsele alimentare. Relatam într-un comentariu anterior că lunile de vară înregistrează scăderi semnificative ale preţurilor alimentelor, deci şi prezenţa unei deflaţii. Inflaţia din iunie ne-a validat prognozele şi este pentru prima dată în acest an cînd se înregistrează o deflaţie. Cumulativ pentru prima jumătate a anului rata anuală a inflaţiei a constituit 4,7%.
Totuşi, estimările optimiste ale Guvernului şi Băncii Naţionale a Moldovei pentru acest an vizează o rată a inflaţiei între 8–10%. În plus, oficiali ai FMI, aflaţi acum două săptămîni într-o misiune de lucru în Republica Moldova, au declarat că Banca Naţională va reuşi să menţină inflaţia la un nivel de o singură cifră, 9% şi chiar mai puţin. Personal însă sînt mai rezervat faţă de optimismul autorităţilor şi pronosticurile înalţilor demnitari de la FMI. În continuare voi recurge la cîteva tentative şi voi explica de ce inflaţia din acest an nu se va încadra, probabil, în limitele pronosticate de autorităţi, bineînţeles în cazul în care acestea din urmă nu vor “măslui” cifrele oficiale.
Inflaţia prognozată ar putea fi “doborîtă” sub incidenţa mai multor factori, iar printre aceştia se numără:
- situaţia constant proastă (care se manifestă în ultimul timp) a sectorului agricol, ale cărui rezultate productive negative (în mai multe sectoare din ramură) s-au reflectat în creşterea preţurilor, în special la produsele alimentare (anume IPC la produsele alimentare a crescut cel mai mult în perioada ianuarie-mai 2005);
- creşterea costurilor de producţie (salarii, achiziţia materiei prime etc.) în sectorul industrial. În plus, multe întreprinderi locale dependente de materiile prime importate au fost silite să plătească mai mult pentru acestea;
- cererea de consum mai înaltă finanţată atît din surse interne (majorarea salariilor, reducerea impozitelor etc.), cît şi externe (remiterile valutare masive din străinătate);
- influenţa factorilor administrativi, cum ar fi creşterea unor tarife la serviciile comunale, transportul public etc.
- preţurile înalte la produsele petroliere importate, datorate creşterii globale a acestora (actualmente importatorii de carburanţi sînt tentaţi din nou să-şi revadă grila de preţuri pentru staţiile PECO);
- potenţiala creştere a preţurilor pentru gazele naturale furnizate de concernul rus Gazprom cît şi furnizarea acestora întreprinderilor şi sectorului locativ la tarife mult mai mari (Duma de Stat a Rusiei a aprobat unanim adresarea Guvernului, în care acesta solicită majorarea tarifelor la gazele naturale livrate unor state din CSI şi Ţărilor Baltice, inclusiv Republicii Moldova).
Sub presiunea speculaţiilor asupra cursului de schimb, din punct de vedere macroeconomic, aprecierea leului faţă de principalele valute de referinţă este de preferat. Curba preţurilor prezintă în acest an două salturi inflaţioniste, generate în principal de majorarea preţurilor la agenţii energetici (energie electrică, gaze naturale) şi produsele petroliere (benzină, motorină, etc.). Primul vîrf lunar al inflaţiei a fost înregistrat în perioada aprilie-mai, iar cel de-al doilea urmează să-l “simţim” la sfîrşitul anului, în perioada noiembrie-decembrie.
Mulţi ar putea să se întrebe aici: cum, spre exemplu, poate Guvernul să ţină inflaţia în limitele stabilite, pe de o parte, şi să crească preţul pentru agenţii energetici? Nu este cam greu? Ba da, este o mare provocare, dar probabil ar trebui să privim situaţia economică din Moldova în ansamblul ei. Reducerea impozitelor pe venit şi celui pe profit corporativ, creşterea salariilor pentru mai multe categorii de angajaţi, precum şi majorările de pensii de la 1 aprilie 2005 au adus şi vor aduce în buzunarele oamenilor ceva bani în plus. Asta ar ajuta, cel puţin parţial, ca majorarea preţurilor, care ar urma, la energie să fie suportată mai uşor.
Pericolele pentru ţinta anuală de inflaţie de 10% nu vin numai dinspre potenţialele scumpiri ale facturilor la gazele naturale şi energiei electrice. Reflectat în multe dintre preţurile de consum, preţul carburanţilor reprezintă o ameninţare la fel de serioasă. Ca regulă generală, scumpirea carburanţilor (la produsele petroliere, a gazelor naturale) va crea premise economice şi psihologice necesare pentru creşterea preţurilor la majoritatea produselor alimentare şi nealimentare.
