Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 MonitoringPoliticaComentarii

Sfîrşitul jalnic al “poveştii de succes”

|versiune pentru tipar||
Igor Boţan / 6 august 2011
ADEPT logo

Realizările AIE în prima jumătate a lui 2011

Încheierea sesiunii parlamentare de primăvară-vară a prilejuit facerea bilanţului activităţii Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE). Reprezentanţii a două formaţiuni din AIE — Partidul Democrat din Moldova (PDM) şi Partidului Liberal (PL), au evitat să împărtăşească opiniei publice ce a realizat Alianţa de guvernare. Doar liderul fracţiunii parlamentare a Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Valeriu Streleţ, a convocat jurnaliştii pentru a-i informa că: “În sesiunea parlamentară de primăvară-vară, fracţiunea PLDM şi-a concentrat eforturile exclusiv pe realizarea obiectivelor stabilite anterior şi anume — transformarea Republicii Moldova într-un veritabil stat liber, democratic, european şi prosper… Pe durata sesiunii parlamentare, PLDM a avut 28 de iniţiative legislative, dintre care 6 au fost adoptate, alte 21 se află în proces de lucru, una a fost retrasă, iar una respinsă. De asemenea, împreună cu colegii din AIE, deputaţii PLDM au prezentat 12 iniţiative legislative, dintre care 8 au fost adoptate”.

Atît a realizat AIE în efortul schimbării pînă la capăt, pentru bunăstare, respect şi progres într-o Moldovă fără sărăcie. În contextul acestui rezultat, Prim-ministrul şi liderul PLDM, Vlad Filat, a specificat că: “Din păcate, un şir de proiecte de legi importante, care au fost iniţiate de Guvern, nu au avut finalitate în Parlament. Este o situaţie regretabilă şi care va avea consecinţe directe, inclusiv şi la capitolul acumulări la buget, dar şi la nivel de viteză cu care ne mişcăm în acest proces de reformă”. Anterior, Premierul spunea mai concis şi mai clar — “lucrurile nu merg”, iar acest adevăr fusese spus doar peste două luni după ce Chişinăul, la invitaţia Premierului Vlad Filat, fusese vizitat de Vice-preşedintele SUA, Joseph Biden şi de Premierul Poloniei, Donald Tusk, pentru a se convinge de “povestea de succes” a reformelor din Republica Moldova. Primul a promis chiar să se întoarcă — “I’ll be back!”, pentru a se bucura împreună cu cetăţenii moldoveni de rezultatele succesului, iar al doilea a anticipat eventuala consolidare a succesului de pe urma preluării preşedinţiei Consiliului UE de către Polonia şi susţinerea demersurilor europene a guvernanţilor moldoveni.

Constatînd că “lucrurile nu merg”, Premierul i-a invitat pe Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Catherine Ashton şi pe Preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, să viziteze Republica Moldova pentru a se convinge că, de fapt, “povestea de succes” a degenerat în “sindromul ucrainean” şi că e nevoie de un “mandat european” pentru a salva situaţia. A urmat expunerea măsurilor propriu-zise de salvare a situaţiei, şi anunţarea că aplicarea lor a fost amînată pînă la toamnă: “Partea ce ţine de activitatea mea în calitate de Prim-ministru, ce ţine de Comitetul pentru Reformă, ce ţine de Consiliul Economic, urmează în toamnă să fie pusă pe agendă. Ca, spre exemplu, solicitarea de remanieri în Guvern”.

Cine-i de vină?

Pentru ca “mandatul european” pentru redresarea situaţiei să se plieze pe suveranitatea poporului, Premierul Vlad Filat a iniţiat consultări, despre care a promis că “vor deveni periodice”, cu cetăţenii, societatea civilă, mediul academic, mediul de afaceri, opoziţia etc., iar aceste consultări, după prima rundă, s-au încununat cu Adresarea din 12 iulie către cetăţeni a Primului-Ministru. Mesajul dezvăluie de ce “lucrurile nu merg”:

De fapt, constatările Premierului Vlad Filat au expus de o manieră acceptabilă ceea ce acesta anunţase anterior explicit, dar scandalos — existenţa şi funcţionalitatea AIE este ameninţată de un “Păpuşar” malefic, care, tragînd sforile pentru a-şi anima “marionetele” din eşaloanele superioare ale instituţiilor statului şi sistemul judiciar, blochează reformele şi activitatea Guvernului. Deşi era clar de la bun început despre cine este vorba, totuşi, Premierul avea obligaţia şi privilegiul exclusiv să anunţe public cine a învăluit Republica Moldova în “tentacule”. Insistenţa jurnaliştilor s-a soldat cu succes şi numele “Păpuşarului” a fost pronunţat — vice-preşedintele PDM, vice-preşedintele Parlamentului, Vladimir Plahotniuc. Pentru a-şi demonstra hotărîrea în vederea eliberării de tentacule şi deblocarea activităţii Guvernului Premierul le-a transmis următorul mesaj celor ce se vor opune propunerilor sale: “sînt dispus să pierd enorm în planul imaginii personale pentru a mă lupta cu ei pînă la capăt”.

Ce-i de făcut?

Potrivit Premierului, deblocarea situaţiei este posibilă doar după realizarea mai multor acţiuni, printre care:

De fapt, problema asigurării stabilităţii politice reprezintă punctul culminant al Adresării Premierului către cetăţeni, subliniindu-se că “instabilitatea politică încetineşte implementarea reformelor, procesul de atragere a investiţiilor străine şi afectează imaginea ţării noastre în exterior”, de aceea, problema respectivă este “una de importanţă majoră”. Pornind de la problema asigurării stabilităţii politice prin depăşirea crizei constituţionale, liderul PLDM a subliniat că va face tot ce este posibil pentru a evita un nou scrutin electoral anticipat prin apelarea la toate partidele politice să reia dialogul privind alegerea preşedintelui ţării, constatînd în acelaşi timp, că întreruperea dialogului cu opoziţia a fost una dintre marile greşeli ale AIE.

Însă, pentru evitarea alegerilor parlamentare anticipate e nevoie de eliminarea:

Anticipînd criticele legate de intenţia de revizuire a Acordul AIE din decembrie 2010, Premierul a ţinut să precizeze că nu va fi el cel care va rupe Alianţa, iar propunerile sale “nicidecum nu pot fi privite ca o reformatare a AIE, noţiune care, se pare, a intrat puternic în vocabularul unor politicieni şi care este folosită cu orice ocazie. Este, de fapt, o resetare funcţională a Alianţei — un procedeu absolut necesar pentru a asigura stabilitate în ţară şi eficienţă în actul guvernării”. Propunerile în cauză prevăd două abordări:

Astfel, lansarea procedurii de alegere a şefului statului este punctul de bifurcaţie, care odată trecut, va pecetlui soarta AIE. Altfel zis, pentru PLDM prevederile Acordului de constituire a AIE, referitoare la distribuirea funcţiilor supreme în stat, care prevăd că liderul PDM, Marian Lupu, va fi susţinut solidar pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, iar liderului PL, Mihai Ghimpu, pentru funcţia de Preşedinte al Parlamentului, nu mai sînt intangibile, ba dimpotrivă. Argumentul PLDM este că fără implicarea PCRM problema crizei instituţionale nu poate fi rezolvată, iar propunerile ipotetice de depăşire a crizei, vociferate de PL şi PDM, depăşesc prevederile cadrului constituţional.

Deşi criticată, Adresarea Premierului Vlad Filat către cetăţeni este un document preţios, măcar pentru faptul că expune toată paleta de nuanţe ce caracterizează relaţiile dintre componentele AIE. Prin acest document, Premierul şi liderul PLDM a preluat iniţiativa politică şi indică asupra unor priorităţi noi, demonstrînd că şi-ar fi creat cel mai larg spaţiu de manevră, bazat pe cîţiva piloni:

Reacţia PCRM la conflictele din AIE

În perioada consultărilor Premierului Vlad Filat cu societatea, la 29 iunie, fracţiunea parlamentară a PCRM a lansat o Declaraţie în care a calificat conflictele dintre liderii AIE drept “reglări de conturi” asemănătoare cu cele dintre capii “grupărilor criminale organizate” şi nu este o polemică a unor lideri politici de nivel naţional. În consecinţă, pentru depăşirea stării de conflict, PCRM a propus debarcarea conducerii Parlamentului. Deşi implicit, propunerea PCRM a fost făcută către PLDM, fracţiunile parlamentare ale celor două formaţiuni dispunînd de majoritatea calificată a cel puţin 2/3 din voturile necesare pentru demiterea Preşedintelui Parlamentului.

Propunerea PCRM avea sens doar din perspectiva realizării unui plan, vehiculat în culise, care prevedea preluarea temporară de către Premierul Vlad Filat a funcţiei Preşedintelui interimar, conform normelor constituţionale, pentru a “curăţi” Guvernul de miniştrii incomozi. În consecinţă, PCRM ar fi acceptat să susţină un Guvern minoritar al PLDM, fără formalizarea unei coaliţii, în schimbul alegerii reprezentantului PCRM în funcţia de Preşedinte al Parlamentului, care ar fi preluat şi funcţia de Preşedinte interimar pînă la alegerea şefului statului potrivit normelor constituţionale şi legislaţiei în vigoare. Dacă un astfel de plan a existat, atunci acesta a fost unul de “încercare de minte”. PCRM nu poate ascunde că îşi doreşte să profite de disensiunile din AIE pentru a o distruge cu ajutorul PLDM, pe care mai apoi să-l scoată din joc sau, cel puţin, să şi-l subordoneze, anihilîndu-i orice spaţiu de manevră. Însă, se pare că liderul PLDM este destul de bine consiliat ca să nu repete experienţa cooperării Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD) cu PCRM.

La o săptămînă după lansarea de către PCRM a Declaraţiei invocate, Premierul Vlad Filat a avut o întrevedere cu Vladimir Voronin în cadrul consultărilor cu societatea, după care liderul PCRM s-a exprimat în termeni elogioşi faţă de Premier, identificîndu-l drept “cel mai breaz” dintre liderii componentelor AIE. În consecinţă, PCRM şi-a schimbat mesajul, insistînd asupra creării unei coaliţii largi, neformale, pentru depăşirea crizei instituţionale. În acest sens, liderii PCRM au promis să întrerupă boicotul şedinţelor Parlamentului şi în luna septembrie, odată cu demararea sesiunii de toamnă, să-şi continue activitatea în şedinţele plenare.

Reacţia PDM şi PL la Adresarea Premierului

Deşi partenerii de coaliţie — PL şi PDM, nu au spaţiul de manevră al PLDM, aceştia au în schimb un vast arsenal de posibilităţi pentru a reduce din elanul şi pretenţiile liderului PLDM şi a formaţiunii acestuia. Astfel, liderii PL şi PDM au reacţionat la Adresarea Premierului către cetăţeni imediat, cu un grad de virulenţă mai mare peste cît se putea aştepta. Liderii PL şi PDM, precum şi susţinătorii acestora au pus la îndoială:

Invocînd argumentele de mai sus, liderii PL şi PDM l-au îndemnat pe Vlad Filat să nu umble cu vicleşuguri şi să se decidă o dată dacă vrea să distrugă AIE şi să facă coaliţie cu PCRM. Iar dacă nu mai poate conduce colegial Guvernul, atunci să-şi prezinte demisia din funcţia de Prim-ministru, aşa cum îndemna chiar el: “cine nu poate lucra — să plece”. Reacţiile oponenţilor Premierului, indiferent dacă sînt obiective sau subiective, au demonstrat că Adresarea către cetăţeni a eşuat să responsabilizeze partenerii de Alianţă, după cum era concepută iniţial. În fine, Adresarea nu a motivat liderii PL şi PDM să aplaneze conflictul din cadrul AIE şi nici nu i-a pus în gardă în privinţa recurgerii la “măsurile ce se impun” din partea Premierului.

Aşa stînd lucrurile, Vlad Filat s-a pomenit într-o situaţia delicată — colegii din AIE nu cred nici în sinceritatea lui şi nici în capacitatea acestuia să-şi realizeze avertismentele. Recurgerea la consultările cu societatea şi cu opoziţia nu lărgeşte deloc cîmpul de manevră al Premierului, poate doar cîmpul pentru PR şi lustruire a imaginii. Liderul PL, Mihai Ghimpu, a declarat fără echivoc, că au fost examinate toate posibilităţile de manevră ale Prim-ministrului şi că acestea ar inofensive. Într-adevăr:

Cercul este închis, iar cîmpul de manevră strîmtorat. În astfel de circumstanţe, nu rămîne decît cramponarea PLDM de problema “depăşirea crizei constituţionale” prin găsirea unei formule pentru alegerea şefului statului. PLDM are motive să se abţină de la lansarea procedurii de alegere a şefului statului în condiţiile prevăzute de legislaţia existentă, aşa cum insistă PCRM. Varianta PCRM de identificare a unei candidaturi comune este periculoasă, fiindcă PCRM o poate bloca în orice moment de dragul provocării alegerilor anticipate, pe care le poate cîştiga detaşat. Pe de altă parte, PLDM nu-i convine nici varianta agreată de PL şi PDM — modificarea Constituţiei în sensul diminuării treptate a pragului de alegere a şefului statului pînă la alegerea acestuia cu majoritatea simplă a votului deputaţilor. PLDM îi convine o singură variantă — alegerea directă a şefului statului, fiindcă doar astfel liderul formaţiunii, Vlad Filat, poate ocupa funcţia supremă. Acest lucru îl înţeleg toţi. Liderul PCRM, Vladimir Voronin, a declarat deja că această variantă a fost şi rămîne inacceptabilă pentru formaţiunea pe care o conduce. Preşedintele de onoare al PDM, Dumitru Diacov, de asemenea şi-a exprimat dezacordul cu această variantă, lăsînd să se înţeleagă că neînţelegerile din AIE sînt rodul aspiraţiei liderului PLDM de a ajunge în funcţia supremă. Doar liderul PL, Mihai Ghimpu, ar accepta alegerea directă a şefului statului ca urmare a adoptării unei Constituţii noi. Totuşi, liderul PL a subliniat că alegerea directă a şefului statului ar putea avea loc doar după depăşirea crizei politice şi onorarea înţelegerilor existente în cadrul AIE.

În aceste circumstanţe, evident, colacul de salvare pentru PLDM îl reprezintă ideea adoptării unei Constituţii noi, idee lansată şi promovată în 2010 de liderul PL, dar care a fost blocată inclusiv de către PLDM. Ideea adoptării unei noi Constituţii a fost confirmată de liderul fracţiunii parlamentare a PLDM, Valeriu Streleţ: “Este nevoie de o perfecţionare amplă a Legii Supreme, vom discuta la modul serios despre un text al noii Constituţii… există două metode de depăşire a crizei constituţionale din Republica Moldova şi alegerii şefului statului… Prima ţine de lansarea unei iniţiative legislative în cadrul Parlamentului, dar trebuie să ai susţinerea deputaţilor sau, eşti sigur că o altă soluţie în afară de referendum nu poate exista. Trebuie de specificat că subiectul ce a fost scos la referendum o dată, nu poate fi supus referendumului pentru a doua oară, mai devreme de 2 ani”.

Concluzii şi aşteptări pe termen mediu

Impactul eşecului “poveştii de succes”
Cîmpul de manevră redus al PLDM
Cîmpul de manevră al PCRM
Comportamentul aşteptat din partea AIE
Comportamentul aşteptat din partea PCRM
“Povestea” ar putea totuşi avea sfîrşit fericit… pentru unii
Alegerea preşedinţilor de raioane — un nou prilej pentru torpilarea sau reabilitarea AIE Interesul politic şi transparenţa decizională