Onorată asistenţă,
Stimaţi delegaţi şi oaspeţi ai Congresului al IV-lea al Frontului Popular Creştin Democrat.

Încercând să facem o trecere în revistă şi o analiză succintă a perioadei ce s-a scurs de la Congresul precedent din februarie 1992 pâna în prezent, am considerat oportun să evedenţiem cele mai importante evenimente care s-au produs în acest răstimp şi modul în care s-a manifestat formaţiunea noastră politică.

Ar fi de menţionat din capul locului că perioada în cauză a fost marcată de aprofundarea tendinţelor de restaurare a vechiului imperiu sub o nouă denumire fariseică, CSI. Moscova a pus în aplicare tot arsenalul diabolic de menţinere a dominaţiei sale militare, stimularea separatismului, presiuni politico-militare şi şantaj economic. Etapa prăbuşirii spectaculoase a URSS şi a paradei independenţelor, care se părea că va pune capăt conglomeratului euro-asiatic, s-a încheiat mai repede decât s-ar fi aşteptat popoarele captive. Elanul şi euforia generală ale acestora au fost curmate prin câteva trăsături de condei ale preşedinţilor de republici la Alma-Ata în decembrie 1991. Însă metropola realizează perfect, că planul de reactivare a imperiului răului nu poate reuşi în totalitate decât prin strangularea mişcărilor de eliberare naţională.

În această situaţie, Mişcarea FPCD şi-a concentrat eforturile spre opunerea de rezistenţă în vederea împiedicării procesului de reconsolidare a structurilor ciclopice imperiale şi spre neadmiterea distrugerii mişcării naţional-democratice.

Să ne amintim de războiul de pe Nistru din primăvara-vara anului 1992, la care au participat în calitate de voluntari sute de membri ai formaţiunii noastre, opunând rezistenţă presiunii ruseşti şi separatiştilor. Membrii FPCD, care au apărat cu arma în mâini independenţa şi integritatea republicii, mulţi dintre ei sacrificându-şi viaţa pe câmpul de luptă, au demonstrat că atunci când este pusă în joc soarta ţării nici un preţ nu este prea scump pentru eliberarea ei. Şi nu voluntarii sau poliţiştii sunt de vină că acelaşi preşedinte Snegur, care la 28 martie decreta starea excepţională, proferând blesteme patriotice împotriva separatiştilor, în ziua de 21 iulie avea să semneze actul de capitulare, numit şi Convenţia Elţin-Snegur. Voluntarii nu au făcut altceva decât să răspundă la apelul comandantului suprem al forţelor armate, care a chemat astfel poporul Moldovei la luptă împotriva “smirnoviştilor şi andreeviştilor”: “Aşadar, cuţitul a ajuns la os, răbdarea e la limită. Cumpătarea pentru care am pledat mereu, şi mulţumesc poporului că m-a ascultat, nu ne mai poate ajuta. Este în pericol Demnitatea noastră de Neam! Să ne-o apărăm cu cinste, dându-le riposta cuvenită separatiştilor venetici, trădătorilor Maracuţa, Caraman, Chiţac şi celorlalţi de teapa lor.” (28 martie 1992). Observaţi că din lista trădătorilor lipseşte capul de listă Smirnov. Nu este deloc întâmplător acest lapsus, pentru că autorul scenariului de război dintre cele două maluri ale Nistrului ştia, că peste câteva luni Snegur trebuia să celebreze la Moscova victoria asupra propriului popor împreună cu Elţin şi Smirnov. Cupa de şampanie ciocnită atunci la Kremlin a fost ca un scuipat în obrazul martirilor acestui război şi va intra la capitolul antologia marilor trădări.

În memoria celor căzuţi în razboiul din 1992, vă rog să păstrăm un moment de reculegere.
Vă mulţumesc.

În aceeaşi perioadă a ostilităţii militare FPCD a lansat zeci de comunicate prin care aducea la cunoştinţa opiniei publice internaţionale crimele şi atrocităţile săvârşite de bandele de cazaci mercenari şi separatişti. Am reuşit de asemeni să repartizăm sute de tone de ajutoare venite din Ţară — medicamente, îmbrăcăminte, alimente pentru refugiaţi, răniţi şi combatanţi.

O acţiune aparte a constituit-o expedierea copiilor refugiaţilor în taberele de vară, precum şi a răniţilor la tratament şi întremare în spitalele şi sanatoriile din Ţară.

Din nefericire, însă, conflictul nu este rezolvat nici pînă în prezent, el este doar în stare de conservare. Iar “soluţia” sugerată de Moscova prin intermediul puterii de la Chişinău şi al liderilor tiraspoleni privind (con)federalizarea republicii, care este promovată cu tot mai multă insistenţă în ultimul timp, nu va reuşi decât să agraveze şi mai mult actuala criză teritorială. Singura soluţie viabilă ar putea fi retragerea necondiţionată şi cât mai grabnică a tuturor unităţilor militare ruseşti fie că acestea fac parte din Armata a 14-a, fie din aşa-zisele forţe de pacificare, întreprinderea unor eforturi diplomatice susţinute în vederea aderării Republicii Moldova la sistemul european de securitate colectivă cu o ulterioară intrare cu drepturi depline în Alianţa Nord-Atlantică. Pentru că nu de discordii interetnice este vorba în Transnistria, ci de interesul geopolitic al Rusiei de a-şi menţine controlul în aceasta zonă. Şi nu “statutele speciale” vor rezolva problema integrităţii teritoriale, oricât de atractiv ar fi ambalată şi promovată această idee. În aceeaşi perioadă a conflictului militar, mai exact în luna iunie, au fost arestaţi membrii secţiei Tiraspol a Frontului Popular Creştin Democrat Ilie Ilaşcu, Alexandru Leşcu, Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivanţoc şi Petru Godiac. De aproape doi ani de zile continuă lupta pentru salvarea vieţilor şi eliberarea acestor deţinuţi politici. Practic nu există for internaţional care să nu se fi pronunţat în favoarea punerii în libertate a acestor martiri, însă în prezent lucrurile nu s-au mişcat din punctul mort. Principala vină pentru soarta tragică a acestor cetăţeni cade pe seama preşedintelui Snegur care, în calitatea sa de garant al Constituţiei, al respectării drepturilor omului nu a întreprins nimic eficient pentru eliberarea colegilor noştri, limitându-se doar la unele declaraţii sporadice şi dedicându-se unor noi invective împotriva Mişcării noastre. Din păcate altfel nici nu putea să se întâmple deoarece Domnia sa ar prefera să vadă întreaga Opoziţie intr-o singură cuşcă. Nici protestele internţionale, nici lacrimile rudelor, nici grevele foamei ale soţiilor deţinuţilor politici, nici mitingurile de protest nu au avut darul să-i mişte inima. La ora actuală Ilie Ilaşcu este deputat. Este o situaţie unică în lume, când un parlamentar este concomitent şi condamnat la moarte. Astfel, în puşcăria de la Hlinaia este întemniţată însăşi ideea de democraţie.

Cuşca de fier în care au fost închişi camarazii noştri de la Tiraspol a făcut inconjurul lumii. Cei cinci patrioţi încarceraţi în puşcăriile comuniste au reuşit să solidarizeze în jurul lor, într-un fel unic, întreaga naţiune. Fie-mi ingăduit să repet de această dată că ei reprezintă astăzi obrazul naţiunii române. Ei devin un simbol al afirmării onoarei de a fi român. Prin jertfa lor, prin exemplul de înalt patriotism, ei substituie activitatea unui intreg Minister al Educaţiei Naţionale. Este o onoare să faci parte din aceeaşi organizaţie politică cu Ilie Ilaşcu şi ceilalţi patru colegi din închisorile comuniste. Să luăm aminte la cuvintele cu care işi incheie discursul Ilie în loc de ultimul cuvânt: “Am fost membru al Frontului Popular şi rămân până la urmă, pentru că ideea noastră de eliberare naţională de reîntregire a Ţării, de refacere a României Mari, pe care fiarele comuniste au distrus-o în 1940, rămâne în continuare la ordinea zilei. Lupta continuă”.

Iată o frază, care cuprinde întregul program politic al generaţiei noastre. Iar cartea lui Ilie Ilaşcu “Lupta continuă” îşi face lucrarea de trezire a conştiinţei româneşti.

Realizând prevederile rezoluţiei Congresului al III-lea, în 1992 FPCD a participat şi la campania electorală din Ţară, susţinând candidatura domnului Mircea Druc la postul de preşedinte al României, astfel reuşind să contribuie la internaţionalizarea masivă a problemei teritoriilor româneşti din stânga Prutului şi să atenţioneze opinia publică din întreaga lume asupra consecinţelor nefaste ale Pactului Molotov-Ribbentrop. Participând la alegerile din Ţară, am reuşit să acumulăm şi o importantă experienţă electorală.

În conformitate cu dreptul internaţional şi în temeiul dreptului nostru istoric şi confesional, urmând consecvent programul Mişcării adoptat la ultimul Congres, FPCD a intreprins o serie de acţiuni în vederea restabilirii unităţii bisericeşti a neamului românesc, organizând o campanie de colectare a semnăturilor pentru susţinerea reactivării Mitropoliei istorice a Basarabiei în sânul Bisericii Ortodoxe Române.

Răspunzând doleanţelor fireşti şi legitime ale creştinilor din stânga Prutului, în ziua de 19 decembrie 1992 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a adoptat Actul Patriarhal şi Sinodal prin care a decis reactivarea Mitropoliei Basarabiei. Însă toate demersurile adresate preşedintelui Snegur şi premierului Sangheli privind înregistrarea statutului Sfintei Mitropolii au fost ignorate de către aceştia. Dimpotrivă, până în prezent autorităţile de la Chişinău continuă să prigonească preoţii şi enoriaşii acestei mitropolii astfel călcând în picioare unul dintre drepturile fundamentale ale omului — dreptul la confesiune şi libera asociere. Considerăm că este oportun să luăm o poziţie fermă în această chestiune şi să continuăm lupta pentru Mitropolia Basarabiei şi repunerea în drepturi a credincioşilor ei, care sunt loiali Republicii Moldova şi nu solicită decât un cadru legal de activitate şi protecţie împotriva abuzurilor patriarhiei uzurpatoare de la Moscova.

Urmărind cu insistenţă distrugerea Frontului Popular Creştin Democrat în calitatea lui de unică forţă de opoziţie, puterea de la Chişinău, aservită intereselor ruseşti, a desfăşurat şi continuă să desfăşoare o campanie violentă de persecutare a membrilor formaţiunii noastre, punând în aplicare toate pârghiile regimului neocolonial. Maltratări fizice, ameninţări televizate şi telefonice, concedieri şi constrângeri la serviciu, calomnii şi discreditări, organizarea unor anchete şi procese judiciare — iată tratamentul de care a avut parte Mişcarea noastră. În aceste condiţii practic fiecare dintre noi a simţit pe propria-i piele presiunea stăpânirii.

Cei mai slabi de fire au dat bir cu fugiţii, fie tupilându-se definitiv, fie creându-şi partiduţe-fantomă sub umbrela cărora este mult mai confortabil. Dar, spre onoarea Mişcării, majoritatea dintre noi au rezistat tuturor hărţuielilor şi au continuat să activeze pentru consolidarea organizaţiei şi promovarea platformei acesteia. E suficient să amintim aici doar două încercări de intimidare a Opoziţiei: procesul “Ţara”- K.G.B. şi urmărirea penală a subsemnatului de către Procuratură la îndemnul preşedintelui Snegur, care la un moment dat şi-a văzut lezată demnitatea şi onoarea.

Doamnelor şi Domnilor,

Una din serioasele probleme cu care ne-am confruntat în această perioadă au fost numeroasele tentative de scindare şi deturnare a Mişcării. Aceste tentative se înscriau perfect în planul Puterii de distrugere sau cel puţin de “îmblânzire” a Opoziţiei.

Dimensiunile ce s-au conturat încă la ultimul Congres din cauza instaurării şi insatisfacţiei unora de poziţia ce le-a revenit în organele de conducere ale FPCD s-au aprofundat ulterior. Respectivul grup a abandonat orice activitate în cadrul Mişcării, limitându-se la boicotarea şedinţelor Sfatului FPCD din care la acea oră mai făceau parte. Mai târziu domnii în cauză s-au retras definitiv din rândurile formaţiunii creând o organizaţie nouă, numită Congresul Intelectualităţii. În şedinţa sa din 1 mai 1993, Sfatul FPCD a luat în discuţie situaţia ce se crease adoptând situaţia ce se crease, adoptând o Hotărâre prin care se lua act de pierderea calităţii de membri ai Sfatului şi ai Mişcării de către cei care deveniseră între timp membri ai altei organizaţii politice. În cadrul aceleiaşi şedinţe Sfatul PPCD şi-a precizat într-un document amplu poziţia faţă de Congresul Intelectualităţii pentru a înlătura confuzia apărută în rândurile membrilor noştri, bineînţeles, fără a refuza cuiva dreptul de a fonda sau a se înscrie în orice formaţiune. Regretăm însă tentativa dezonorantă a acestora de a-şi crea structuri locale în baza secţiilor raionale ale FPCD, fapt care a alimentat această confuzie creându-ne serioase dezavantaje, inclusiv în cadrul ultimului scrutin electoral.

O acţiune la fel de inoportună a fost şi demisia domnilor Moşanu, Hadârcă, Matei, Nedelciuc din conducerea Parlamentului precedent, acţiune care a slăbit poziţiile FPCD în legislativ şi a făcut jocul puterii interesate să-şi desăvârşească opera de reinstaurare a vechii nomenclaturi în posturile-cheie din republică. Având în vedere faptul că acest pas a fost întreprins fără vreo consultare prealabilă cel puţin cu grupul nostru parlamentar, gestul lor este şi mai reprobabil. Ar fi suficient să ne amintim că în urma acestei demisii Prezidiul Parlamentului, fortificat cu exponenţii vechiului regim, a legalizat Partidul Comunist, a susţinut opţiunea pro-CSI. a preşedintelui Snegur depăşindu-şi împuternicirile, a accelerat desfăşurarea alegerilor anticipate, care au determinat raportul de forţe din actualul legislativ.

Este bine cunoscut faptul că la scrutinul din 27 februarie blocul comunist a obţinut o majoritate covârşitoare în noul Parlament, majoritatea obţinută prin nenumărate abuzuri, manipulări şi fraude. Întreg mecanismul statului a fost pus în slujba actualei puteri, guvernanţii ignorând orice sesizare depusă la CEC şi orice atenţionare din partea Comisiei Electorale Centrale asupra necesităţii respectării Legii electorale. O primă constatare care poate fi auzită frecvent este regretul sau chiar reproşul adus “forţelor democratice” care, chipurile, nu au ştiut să facă un bloc electoral unic. Dar adevărul este că un asemenea bloc era imposibil de creat din simplul motiv că menirea “partidelor” trase la xeroxul stăpânirii nu a fost să consolideze Opoziţia democratică, ci, dimpotrivă, prin atomizarea spectrului politic, să disperseze atenţia electoratului şi să sporească, totodată, confuzia în rândurile alegătorilor creându-le iluzia că-şi pot da votul pentru oricare partid care se declară democratic şi nu susţine Puterea. Aceste grupări, care şi-au afişat firme atractive, mimând limbajul Opoziţiei, sunt direct responsabile pentru segmentarea electoratului şi pentru revenirea masivă a comuniştilor la putere.

Şi totuşi, cu toate aceste şi alte obstacole ridicate în calea noastră, am obţinut victorie. Am izbutit să păstrăm şi chiar să consolidăm formaţiunea în această campanie electorală şi să intrăm în Parlament. Perspectiva pe care ne-o pregătea Prezidiul Parlamentului era cu totul alta — de a ne elimina din cursa electorală. Cunoaşteţi că a fost pusă la cale introducerea unor amendamente în Legea despre partide, prin care se urmărea eliminarea noţiunilor de “mişcare, organizaţie, formaţiune sau asociaţie” din această Lege, pentru a admite la cursa electorală exclusiv acele formaţiuni politice care au în titulatura lor noţiunea de “partid”. Am reuşit să combatem această tentativă şi să susţinem campania electorală cu o maturitate politică remarcată până şi de adversarii noştri.

În acelaşi context aş mai dori să menţionez că, în opinia noastră, semnul electoral al Alianţei FPCD — imaginea domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt, care înalţă în semn de binecuvântare nebiruita Cruce, a fost ales cât se poate de potrivit şi merită să fie adoptat drept simbol permanent al Mişcării noastre.

Consecvenţa politică şi intransigenţa au stat la baza platformei noastre axate pe ideea desprinderii definitive de sub dominaţia vechiului imperiu şi pe cea a promovării unor reforme economice radicale care ar permite scoaterea Republicii Moldova din criza profundă în care s-a pomenit.

Însă majoritatea alegătorilor şi-au dat votul pentru cei care-i guvernează de zeci de ani şi care au provocat dezastrul social-economic de azi, şi au avut tot dreptul să o facă. Precum vor avea dreptul şi să le ceară celor care au ascuns secera şi ciocanul după spic o reală redresare a economiei şi asigurarea unui nivel de trai onorabil.

Un cuvînt aparte merită să spunem despre săptămânalul nostru “Ţara”, tribună de afirmare a opţiunilor FPCD, care a avut şi are un rol deosebit de important în propagarea idealurilor Mişcării şi informarea opiniei publice. “Ţara” este publicaţia care a contribuit în mod esenţial la consolidarea şi păstrarea unităţii organizaţiei. Aflându-ne în perioada de abonare, avem datoria să depunem un nou efort pentru a menţine şi, eventual, a extinde influenţa gazetei noastre.

Credem că ar fi necesar să ne referim şi la teza vehiculată în ultimul timp cu privire la “unirea tuturor forţelor democratice” într-un bloc unic. Fără a respinge ideea în sine, este util să precizăm că nu suntem dispuşi să ne dizolvăm identitatea şi opţiunile politice în sânul vreunui bloc inform şi omogenizator de tipul “meselor rotunde” sau al “forului democratic”, pe care ni le servea cu dărnicie stăpânirea acum câţiva ani. Rezultatele ultimelor alegeri au demonstrat cu brio că este insuficient să inventezi o etichetă politică şi să colectezi 300 de semnături pentru a înregistra un statut la Ministerul Justiţiei, important este ca să te şi afirmi ca o forţă politică reprezentativă. Tocmai de aceea credem că acele partide mai puţin influente, dar care doresc în mod sincer să contribuie la decomunizarea Basarabiei, trebuie să se orienteze spre fuzionarea cu Mişcarea FPCD. De altfel, unele discuţii preliminare în acest sens sunt destul de încurajatoare.

Onorată asistenţă,

Cunoaştem cu toţii raportul de forţe din actualul Parlament. Precum cunoaştem şi faptul că blocul majoritar, alcătuit formal din două elemente — PDAM şi PSM plus “Edinstvo” — nu reprezintă altceva decât elita vechiului Partid Comunist, care a şi purces la realizarea planului său de restauraţie: Guvernul Sangheli a fost blindat cu cadre de conducere ale fostului comitet central al PCM, s-a votat aderarea republicii la CSI, a fost amânată atestarea cadrelor, astfel zis, a fost revizuită legislaţia cu privire la limba de stat. Revanşarzii nu mai au decât un singur punct forte de realizat — federalizarea republicii. După care, platforma politică fiind epuizată, va trebui să găsească soluţii pentru problema fundamentală cu care se confruntă statul pe care îl conduc — redresarea economiei şi ridicarea nivelului de trai al unei populaţii ajunse în ultimul hal al sărăciei. Abia aici este miezul problemei, deoarece este mult mai dificil să realizezi un program de depăşire a crizei decât să votezi câteva chestiuni de ordin politic pentru a satisface poftele imperiale ale Moscovei. Deocamdată, singura soluţie pe care o văd actualii guvernanţi se reduce la integrarea totală în structurile CSI.

Dar fără o reformă economică radicală, fără o susţinere masivă din partea Occidentului şi fără a desfăşura un proces coerent de privatizare, fără realizarea unei împroprietăriri echitabile a ţăranilor cu pământ situaţia social-economică nu are şanse de îmbunătăţire şi practic este imposibil de stăvilit procesul de degradare vertiginoasă a nivelului de trai al populaţiei. Responsabilitatea guvernării îi revine în totalitate P.D.A.M.-ului. Nouă, Opoziţiei, ne revine sarcina să propunem soluţii de alternativă, iar în caz că acestea nu vor găsi susţinere din partea puterii, să facem cunoscute opiniei publice adevăratele cauze ale dezastrului social-economic: blocarea deetatizării şi descentralizării economiei, sabotarea procesului de privatizare şi de împroprietărire a ţăranilor cu pământ şi bunuri materiale, nepromovarea relaţiilor de piaţă.

Aş dori să vă amintesc că la alegerile parlamentare precedente formaţiunea noastră, în alianţă cu Mişcarea Voluntarilor şi Organizaţia Tineretului Creştin şi Democrat, a elaborat un Program electoral care decurge în mod direct din Programul FPCD adoptat la Congresul al IIIlea. Acest program, axat pe ideea libertăţii şi unităţii naţionale, dreptăţii sociale şi a valorilor democraţiei creştine arată căile de depăşire a crizei politice, economice şi sociale: păstrarea caracterului naţional unitar al statului, neadmiterea federalizării, ieşirea de sub influenţa Rusiei şi integrarea în sistemul economic european, în primul rând prin crearea spaţiului economic unic între Republica Moldova şi România. Considerăm necesar să reafirmăm drept obiectiv strategic programul Congresului al III-lea , iar ca direcţii de bază ale activităţii ulterioare a Mişcării noastre este binevenit să adoptăm Programul electoral al Alianţei Frontului Popular Creştin Democrat.

Iubiţi camarazi de luptă pentru libertatea şi unitatea neamului românesc,

Noi, cei care de bună voie am acceptat să facem parte din mişcarea de eliberare naţională Frontul Popular Creştin Democrat, am depăşit demult perioada adolescenţei politice. Întelegem bine că avem de parcurs o cale mai lungă decât ne aşteptam acum câţiva ani. Să nu ne descurajăm în aşteptarea sterilă a unor succese rapide şi spectaculoase.

Prea arareori istoria oferă şansa unei victorii naţionale instantanee. Etapa unor manifestări grandioase care promiteau împlinirea grabnică a tuturor aspiraţiilor noastre a trecut. Să ne concentrăm eforturile asupra consolidării şi extinderii structurilor FPCD, asupra disciplinei şi seriozităţii în activitatea noastră. Calitatea de membru al formaţiunii impune o serie de rigori, cărora avem datoria să le facem faţă.

Participarea sporadică la diverse acţiuni sau campanii de masă este acceptabilă doar pentru un adept sau simpatizant al nostru. Şedinţele organizaţiilor teritoriale trebuie să aibă loc cu regularitate, să achităm cotizaţiile fără întârziere, înţelegându-le ca pe un element vital pentru buna funcţiune a Mişcării, fiecare membru al organizaţiei să aibă o misiune concretă, să fie şi să se simtă util formaţiunii din care face parte.

Vom promova pe cale parlamentară şi extraparlamentară principiile Programului FPCD de integrare în toate domeniile cu Ţara, creând astfel premise favorabile pentru desăvârşirea unităţii neamului românesc.

Dincolo de orice conjunctură politică, integrarea cu România este o chestiune vitală pentru populaţia Republicii Moldova, iar unitatea neamului românesc, înainte de a fi obiectivul strategic al Mişcării noastre, este idealul unei naţiuni întregi, pe care nimeni nu o va putea sili să renunţe la dreptul de a-şi reface unitatea ei firească, distrusă în 1940 ca urmare a aplicării prevederilor secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov.

Vom continua să organizăm întâlniri în teritoriu şi seminare zonale cu participarea membrilor conducerii FPCD, a specialiştilor în diverse domenii, activităţi culturale, dar şi de ordin economic pentru a contribui în mod practic la consolidarea sectorului privat. Să nu uităm că se apropie alegerile locale, de care trebuie să ne pregătim de pe acum.

Duminicile să ne întâlnim la biserică şi să nu ne împiedice faptul că, de exemplu, în localitatea mea nu există o biserică ce ar ţine de Mitropolia Basarabiei. Biserica este casa lui Isus Hristos în care îşi găseşte loc tot creştinul.

Ne aflăm într-o perioadă dificilă. Vom reuşi să o depăşim doar dacă ne vom păstra neclintită credinţa în Dumnezeu şi forţa de renaştere a neamului românesc. Printr-un efort continuu, pas cu pas, să mergem neabătut pe calea dreptăţii şi adevărului. Numai astfel vom avea câştig de cauză.

Dumnezeu să ne ajute!
Vă mulţumesc.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet