MonitoringPoliticaComentarii

Alegeri geopolitice — scopul scuză mijloacele?

|versiune pentru tipar||
Igor Boţan / 8 decembrie 2014
ADEPT logo

De-a lungul întregului an 2014 forţele politice de opoziţie cu viziuni pro-eurasiatice au pledat în favoare desfăşurării unui referendum privind proiectul integraţionist al Republicii Moldova — european sau eurasiatic. În acest sens, forţele politice pro-eurasiatice au susţinut referendumul din Găgăuzia. Pe de altă parte, forţele politice pro-europene, aflate la guvernare, au respins în mod constant idei organizării unui referendum, invocînd drept argument faptul că alegerile parlamentare ordinare, stabilite pentru 30 noiembrie 2014, vor servi, deopotrivă cu alegerea deputaţilor, şi drept referendum privind stabilirea vectorului integraţionist.

Este de remarcat că Declaraţia comună a misiunii internaţionale de monitorizare a alegerilor, semnată de reprezentanţii OSCE/BIDDO, Adunării Parlamentare a OSCE (AP OSCE), Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) şi Parlamentului European (PE), a constatat că campania pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie a fost influenţată de aspiraţiile geopolitice. În acest sens, nu este întîmplătoare manifestarea îngrijorării faţă de “anularea întîrziată a înregistrării unui concurent electoral, fapt ce a ridicat întrebări referitoare la timp şi circumstanţe”. Într-adevăr, în cele şapte campanii electorale precedente, desfăşurate după declararea independenţei Republicii Moldova şi care nu aveau vreo extra-semnificaţie, cum este cazul alegerilor din 2014, nu s-a recurs vreodată la eliminarea vreunui concurent electoral, mai cu seamă a unui concurent creditat de sondajele de opinie cu şanse reale de trecere a pragului electoral. În consecinţă, trei partide pro-europene au obţinut 55 din 101 mandate de deputat, iar partidele pro-eurasiatice — 46 mandate. Revenind la dimensiunea plebiscitară se poate constata că concurenţii electorali ce au pledat pentru integrarea europeană au obţinut în total 50,24%, iar cele care au pledat integrarea eurasiatică — 46,62%. Este o diferenţă nesemnificativă pentru a vorbi despre un suport popular larg în favoare vectorului european, mai ales pe fundalul excluderii din campania electorală a unui concurent, promotor al integrării eurasiatice. Mai degrabă, scorul invocat arată ruptura din societatea moldovenească.

În sensul celor menţionate mai sus, nu este întîmplătoare declaraţia din 3 decembrie a Premierului Iurie Leancă: “Nu există alternativă pentru acest curs (european) dacă nu ne propunem să construim un stat funcţional şi prosper. Celor care au decis să stea acasă şi au rămas dezamăgiţi pot să le spun că mesajul lor a fost înţeles. Reformele nu mai pot fi amânate pentru că o astfel de şansă nu vom mai avea. Ori facem reforme, ori nu mai avem şanse la următorul scrutin”. Citatul invocat demonstrează mai degrabă îngrijorarea Premierului decît bucuria de pe urma obţinerii unei majorităţi pro-europene în urma alegerilor parlamentare. De fapt, motivele de îngrijorarea sunt mai profunde decît par a fi la prima vedere. În primul rînd, nu este vorba doar despre confirmarea divizării societăţii şi susţinerea a peste 45% din a alegători a vectorul integraţionist de alternativă. Problema este că o guvernarea pro-europeană ar fi trebuit, dar nu a fost cointeresată să organizeze alegeri libere şi corecte, tocmai pentru a-şi asigura victoria. Dovadă, în acest sens, este că nu a dorit să adopte legi noi sau amendamente la cele existente privind finanţarea partidelor şi demonopolizarea şi desconcentrare mass-media.

În al doilea rînd, considerentele de oportunitatea au fost avut prioritate pentru justificarea abaterii de la tratamentul egal, pornind de la principiile statului de drept, al concurenţilor electorali. Astfel, Partidul “Patria” şi liderul acestuia au fost, pur şi simplu, trataţi ca fiind un pericol pentru “parcursul european” al Republicii Moldova. Acesta a fost suficient pentru ca formaţiunea, cu tot cu liderul său excentric, să fie scoşi din competiţia electorală, chiar în ajunul zilei votării. Dacă am lua în serios acuzaţiile despre utilizarea finanţării netransparente şi ilegale al formaţiunii pomenite, atunci cum ar trebui să tratăm atitudinea vice-preşedintelui Comisiei Electorale Centrale, Ştefan Urîtu, faţă de raportul financiar final privind cheltuielile pentru campania electorală a Partidul Democrat din Moldova (PDM), care în perioada 26–27 noiembrie a organizat în centrul Chişinăului două concerte, în cadrul cărora au evoluat interpreţi cu renume ca Toto Cutugno (Italia), Chris Norman (Marea Britanie), Francesco Napoli (Italia), Filip Kirkorov, Nikolai Baskov, Maxim Galkin, Laima Vaikule şi Andrei Malahov (Rusia). Potrivit vice-preşedintelui CEC “PDM a cheltuit pentru evenimente publice, inclusiv pentru scenă, reflectarea concertelor în presă şi onorariile interpreţilor, doar 1,096 milioane de lei, ceea ce este extrem de puţin… Reiese că dacă scena adusă din România l-a costat pe concurentul electoral 1 milion de lei, atunci pentru difuzare şi achitarea onorariilor invitaţilor s-au cheltuit mai puţin de 100 mii de lei ($6,6 mii.), având în vedere că vorbim despre staruri străine şi difuzare în direct la televiziune în decurs de câteva ore”. Aici este interesant că ceea ce i se imputa excentricului lider al Partidului “Patria” ca fiind dubios, iată că a prins bine PDM-ului. Reprezentantul PDM Sergiu Sîrbu s-a justificat că cheltuielile foarte modeste se explică prin faptul că PDM “a semnat un contract cu organizatorul concertului, prin care cel din urmă îşi asumă toate cheltuielile… PDM nu s-a ocupat de organizarea evenimentelor. Posibil, dacă forma raportului CEC ar fi fost mai reuşită am fi argumentat cheltuielile, însă în cazul de faţă se primeşte că nu am avut posibilitatea să argumentăm corespunzător cheltuielile”.

Legea electorală prevede că toate cheltuielile concurenţilor electorali se fac prin intermediul unui cont electoral, deschis într-o bancă, în care se acumulează resurse doar cu permisiunea concurentului, pentru a putea fi verificată provenienţa banilor. Reprezentantul PDM vrea să acrediteze ideea că legea permite organizarea manifestaţiilor cu caracter electoral în favoare concurenţilor de către terţe persoane. Dar tocmai pentru acesta a fost exclus din cursă Partidul “Patria”, care a utilizat automobile şi telefoane mobile, aparţinînd terţelor persoane şi procurate pînă la înregistrarea concurentului electoral. Este de remarcat că au impresionat şi sumele cheltuite ce partidele pro-europene: Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) — aproximativ 37 milioane lei şi PDM — aproximativ 35 milioane lei. Şi mai impresionant este că aceste sume au fost preponderent donaţii ale persoanelor fizice, venitul anual al cărora este mult sub suma donaţiilor în favoarea partidelor drage.

În al treilea rînd, oportunitatea a prevalat asupra principiilor statului de drept şi atunci cînd a fost declanşată campania împotriva pregătirii unui eventual, fie “Maidan moldovenesc”, fie “anti-Maidan”. Nu încape îndoială că atît Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS), cît şi Poliţia trebuia să se ocupe de combaterea eficientă a acţiunilor ilegale ce puteau comporta pericole pentru ordinea publică şi cea constituţională. Problema este că aceste activităţi au culminat cu o campanie aproape isterică de înfricoşare a cetăţenilor. Scopul întrevăzut a fost cel de a-i motiva pe cetăţenii decepţionaţi de seria non-stop de scandaluri de corupţi a guvernării pro-europene să vină totuşi la vot şi să mai dea o şansă celor care i-au decepţionat, cel puţin, pentru ca în Moldova să nu se întîmple ceea prin ce trece Ucraina. Efectul acestei campanii se vede din îngrijorările majore pe care le-au avut cetăţenii în ajunul alegerilor şi au fost fixate de Barometrul de Opinie Publică (BOP).

Finalmente, dacă punem toate lucrurile împreună, ajungem la o concluzie tristă. La cea de a opta campanie electorală parlamentară de după declaraţie de independenţă nu putem afirma nici că alegerile au fost libere şi nici că au fost corecte. Şi acesta s-a întîmplat sub o guvernare pro-europeană, deşi nu se întîmpla aşa cînd guvernau agrarienii sau comuniştii. Alegerile sunt libere dacă cetăţenii nu sunt împedicaţi să-şi realizeze nestingherit dreptul de vot activ şi pasiv, adică să aleagă şi să fie aleşi. Retragerea din competiţia a unui concurent electoral a însemnat în mod automat lipsirea de a fi aleşi acelor 103 candidaţi. Alegerile se consideră corecte, atunci cînd toţi concurenţii electorali se bucură de condiţii şi tratament egal pentru a-şi putea desfăşura campaniile electorale. Concentrarea mass-media, utilizarea defectuoasă a resurselor financiare şi recurgerea la utilizarea factorului administrative nu lasă loc pentru a considera alegerile drept corecte. Aşadar, mergem mai departe pe traseul integrării europene!

Care sunt problemele ce vă îngrijorează cel mai mult (trei opţiuni)?

Sursa: Barometrul de Opinie Publică, IPP

Rezultatele primului tur de scrutin din Găgăuzia Găgăuzia în ajunul alegerilor guvernatorului