MonitoringPoliticaComentarii

Boicotarea alegerilor prezidenţiale

|versiune pentru tipar||
Igor Boţan / 12 septembrie 2016
ADEPT logo

Alegerile prezidenţiale 2016 vor fi primele alegeri directe din ultimii 20 de ani. Revenirea la procedura alegerii directe a şefului statului s-a făcut de o manieră inedită. Fără modificarea Constituţiei de către Parlament sau prin referendum constituţional, ci printr-o hotărâre a Curţii Constituţionale (CC), care a decis anularea amendamentelor constituţionale din 2000. Şi nu pe toate, ci doar o parte. Hotărârea respectivă a CC a fost, deopotrivă, salutată şi criticată. Pe de o parte, sondajele de opinie arată în mod constant că 80–90% din cetăţeni doresc să aleagă şeful statului prin vot direct. Deci, s-a acţionat în interesul majorităţii covârşitoare a cetăţenilor. Pe de altă parte, modalitatea în care a avut loc trecerea la alegerea directă a şefului statului a stârnit controverse între partidele puterii şi cele din opoziţie.

În contextul celor menţionate, din momentul adoptării hotărârii CC şi până la demararea campaniei electorale din 31 august, s-au vehiculat păreri că alegerile directe, programate pentru 30 octombrie, ar putea fi anulate. După demararea procedurii desemnării candidaţilor, principalele forţe politice au intrat în competiţia electorală. Între timp, în paralel cu desemnarea candidaţilor, a fost dat startul unei campanii de contestare a constituţionalităţii acestor alegeri. Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) a decis în cadrul Plenarii a XX-a a formaţiunii din 3 septembrie să boicoteze alegerile prezidenţiale. PCRM consideră că Hotărârea Nr. 7 a Curţii Constituţionale din 4 martie 2016, prin care a fost dispusă revenirea la alegerea directă a şefului statului, este neconstituţională. În aceste circumstanţe, plenara PCRM a examinat trei strategii de comportament:

Plenara PCRM a decis boicotarea, iar liderul PCRM, Vladimir Voronin, a argumentat în felul următor decizia respectivă: “În cadrul alegerilor planificate va fi ales un nou preşedinte-ostatic. Fără competenţe, fără nici o posibilitate de a influenţa situaţia în societate, şi cu atât mai mult de a izbăvi ţara de bandiţii de la guvernare care au capturat-o”. Pentru a fundamenta decizia PCRM, Vladimir Voronin a invocat succesul boicotului formaţiunii sale a referendumului din 23 mai 1999 privind intenţia de transformare a Republicii Moldova în republică prezidenţială şi a referendumului din 5 septembrie 2010 privind revenirea la alegerea directă a şefului statului. Atunci boicotul PCRM s-a încununat cu succes. Doar 30.3% din alegători au votat, pragul de validarea fiind de 1/3.

Hotărârea CC a fost contestată şi de alte formaţiuni politice cu cea mai mare pondere — Partidul Socialiştilor din Republica Moldova (PSRM) şi Partidul Nostru (PN). Au fost formulate un şir de obiecţii pertinente. Astfel, în conformitate cu prevederile Constituţiei, modificată la 05.07.2000 şi a Legii Nr. 1234 din 22.09.2000, alegerile prezidenţiale ordinare urmau să aibă loc “cu cel mult 45 de zile înainte de ziua expirării mandatului Preşedintelui în exerciţiu” (Art.2(2)), adică în perioada 7 februarie — 22 martie 2016. Însă în perioada menţionată Parlamentul nu a întreprins nici o acţiune pentru iniţierea procedurii alegerii şefului statului şi nici măcar nu a pus în discuţie chestiunea respectivă. În schimb, la 4 martie 2016, Curtea Constituţională a adoptat Hotărârea Nr. 7 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii Nr. 1115-XIV din 5 iulie 2000 cu privire la modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova, prin care a declarat neconstituţionale doar prevederile Articolului 78 al Constituţiei, modificat prin Legea Nr. 1115-XIV, referitoare la mecanismul alegerii Preşedintelui, pe motiv că a fost încălcată procedura de adoptare a unui proiect de lege constituţională ce a fost amendat substanţial şi conceptual de către deputaţi în lectura a doua fără avizarea repetată de către Curtea Constituţională. Aceasta a fost modalitatea originală în care, după o pauză de 20 de ani şi după expirarea a trei mandate prezidenţiale, deţinute de şefii de stat aleşi de către Parlament în baza modificării Legii constituţionale Legii Nr. 1115-XIV din 5 iulie 2000, Curtea Constituţională a dispus revenirea la status quo ante, adică la alegerea directă a şefului statului.

În acest context, PSRM a depus o sesizare la CC pentru a se asigura că eventualele rezultate ale alegerilor vor fi validate. Temerile PSRM s-au referit la faptul că au fost încălcate termenele constituţionale de numire a datei alegerilor. Într-adevăr, potrivit Articolului 90(4) al Constituţiei: “În termen de 2 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova, se vor organiza, în conformitate cu legea, alegeri pentru un nou Preşedinte”. Deci, Parlamentul ar fi trebuit să fixeze data alegerilor prezidenţiale nu mai târziu de 23 mai. Dar, de fapt, a fixat-o pentru 30 octombrie. Dacă după 16 ani CC a invalidat, din considerente de procedură, modalitatea alegerii şefului statului, oare nu ar putea invalida şi rezultatele alegerilor, fixate cu încălcarea evidentă a unui articol expres al Constituţiei? Aceasta a fost întrebarea PSRM, la care CC nu a dorit să răspundă.

Pe de lată parte, PN a contestat în public faptul că CC a declarat neconstituţională doar procedura trecerii la alegerea indirectă a şefului statului, nu şi modificarea censului de vârstă pentru candidaţi. Vorba e că în sesizarea adresată CC la 12 noiembrie 2015 de către fracţiunea Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM) este contestată în întregime constituţionalitatea Articolului 78 din Constituţie, iar hotărârea CC din 4 martie face în mod premeditat abstracţie de paragraful 2 al articolului respectiv, care la modificarea din 2000 a majorat censul de vârstă a candidaţilor la funcţia de şef al statului. În aşa mod, CC a considerat că unitatea materiei constituţionale şi procedura de modificare a Constituţiei au fost încălcate în 2000. Iar faptul că majorarea censului de vârstă pentru candidaţi de la 35 de ani la 40, efectuată cu încălcarea exact a aceleaşi proceduri şi lipsirea de drept pasiv de vot a aproximative 200 mii de cetăţeni, este perfect constituţională.

În pofida contestărilor, ambele formaţiuni — PSRM şi PN, au decis să participe cu proprii candidaţi la prezidenţialele din 30 octombrie. Acest fapt face puţin probabil succesul boicotului alegerilor de către PCRM, chiar dacă rata de participare pentru validarea alegerilor a rămas 1/3. În acest sens, trebuie menţionat faptul că în 2010, când a boicotat referendumul, PCRM se bucura de sprijinul a 40% din alegători. Actualmente, PCRM se bucură de susţinerea a mai puţin de 10% din alegători, în timp ce ceilalţi contestatari ai deciziei CC din 4 martie — PSRM şi PN, care au atras de partea sa cea mai mare parte a electoratului PCRM, de această dată au interesul să asigure participarea alegătorilor, altădată fideli PCRM.

Contextul preelectoral Principalele curente ale prezidenţialelor 2016