MonitoringPoliticaComentarii

Rezultatele preliminare ale alegerilor locale generale 2011

|versiune pentru tipar||
Igor Boţan / 23 iunie 2011
ADEPT logo

Consideraţii generale

Nivelul înalt de participare la alegerile locale din 5 şi 19 iunie 2011 (53,7% în condiţiile cînd aproximativ 20% din cetăţenii cu drept de vot sînt în afara ţării şi nu pot participa la votare) a fost pe potriva importanţei acestora. Caracterul politico-administrativ al alegerilor locale comportă un şir de nuanţe. Astfel, alegerea primarilor poartă un caracter preponderent administrativ, întrucît sînt votate persoane concrete şi binecunoscute, în circumscripţii uninominale. Alegerea consilierilor locali are un dublu caracter, politico-administrativ, întrucît votarea are loc în baza listelor închise de partid, în circumscripţii mici, cu mai multe mandate, unde alegătorii cunosc relativ bine candidaţii. În sfîrşit, alegerea consiliilor raionale şi municipale poartă preponderent un caracter politic, fiindcă votarea are loc în circumscripţii foarte mari ce cuprind zeci de localităţi, candidaţii din listele închise de partid fiind practic necunoscuţi pentru alegători. În consecinţă, caracterul complex al alegerilor locale are impact major atît asupra administraţiei locale, cît şi asupra vieţii politice din ţară.

Votul administrativ şi ancorarea branşelor de partid în administraţia publică locală

Din 1990 şi pînă în prezent, în Republica Moldova s-au întreprins trei reforme ale administraţiei locale şi a organizării administrativ-teritoriale, care s-au anulat reciproc din raţiuni populiste. În consecinţă, administraţia publică locală rămîne şi în prezent dependentă de puterea centrală, fără autonomie financiară şi resurse pentru dezvoltare. Partidele aflate la guvernare profită pe deplin de această situaţie. Ele au interesul permanent de a-şi ancora branşele locale în administraţia locală — în primării şi consiliile locale, pentru a controla puterea la nivel local şi pentru a le utiliza în calitate de pîrghii administrative la alegerile parlamentare şi locale. Pe de altă parte, partinicii locali, ancoraţi în administraţia locală, au adesea interesul de a valorifica aşa-zisa rentă administrativă de pe urma controlului organelor puterii locale. Această stare de fapt contribuie la menţinerea interesului scăzut al puterii centrale şi a celei locale pentru reforma administraţiei publice locale.

Tabelul 1. Numărul de primari aleşi (din totalul de 898) din partea actualelor partide parlamentare în cele cinci cicluri electorale

Numărul de primari aleşi din partea actualelor partide parlamentare în cele cinci cicluri electorale

Tabelul de mai sus reflectă rezultatele votului administrativ de-a lungul celor 5 campanii electorale pentru alegerea primarilor. La alegerile locale recente partidele parlamentare şi-au consolidat poziţiile în administraţia publică locală, în special cele trei partide din Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE). În schimb, partidele extraparlamentare, în pofida nemulţumirii cetăţenilor faţă de modul în care se desfăşoară lucrurile în ţară, au obţinînd un rezultat neobişnuit de jos. La capitolul administrativ, învingător indiscutabil a devenit Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), care a participat pentru prima dată la alegerile locale şi a reuşit o performanţă inedită, cucerind aproximativ 1/3 din numărul total de primării. Partidul Democrat din Moldova (PDM) şi Partidul Liberal (PL) şi-au dublat şi, respectiv triplat scorul de acum patru ani. În schimb, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) a pierdut aproximativ 1/3 din primării, faţă de rezultatul din 2007. Este adevărat că PCRM a obţinut la alegerile recente un rezultat mai bun la alegerile primarilor oraşelor şi a centrelor raionale, cu aproximativ 1/3, ultimul fapt avînd un efect compensatoriu pentru potenţialul administrativ şi politic al PCRM. Rezultatul foarte bun al PCRM în centrele urbane este important, fiindcă în oraşe şi centrele administrative au mai rămas careva unităţi economice şi deci pot avea o influenţă de perspectivă. În acelaşi timp, trebuie menţionat faptul că rezultatul PCRM în oraşe şi centrele raionale este în mare măsură legat de votul etnic al cetăţenilor rusolingvi faţă de care PCRM a promovat o politică de exacerbare a fobiilor etnolingvistice.

Rezultatele alegerii consiliilor locale reflectă un fel de medie a puterii administrative şi a rating-ului politic al partidelor. Vedem că din acest punct de vedere PCRM, deşi se află într-o scădere semnificativă, devansează încă componentele AIE. La fel ca şi în cazul primarilor aleşi, practic, PDM şi PL şi-au dublat şi, respectiv, triplat performanţele, iar PLDM a bătut toate recordurile pentru o formaţiune ce participă pentru prima oară la alegerile locale. Nu încape îndoială, că succesul PLDM se datorează faptului că liderului formaţiunii, Vlad Filat, deţine funcţia de Prim-ministru, iar despre natura relaţiei dintre puterea centrală şi cea locală am vorbit mai sus.

Tabelul 2. Numărul de consilieri locali (din totalul de aproximativ 11 mii din toate cele 898 de localităţi) din partea actualelor partide parlamentare în cele cinci cicluri electorale

Numărul de consilieri locali din partea actualelor partide parlamentare în cele cinci cicluri electorale

Rezultatele alegerilor în capitală, municipiul Chişinău

Deşi în aproximativ jumătate din cei 20 de ani de independenţă a Republicii Moldova PCRM a deţinut statutul de partid dominant, controlînd întreaga putere la nivel central, acesta niciodată nu a putut cîştiga competiţia electorală în capitala ţării. Chiar şi cu un rezultat mai modest în ansamblu pe ţară, PCRM ar fi devenit cîştigătorul incontestabil al alegerilor locale recente dacă ar fi cucerit primăria capitalei. Oricum, după doi ani de aflare în opoziţie, PCRM a fost la un pas de la cîştigarea primăriei capitalei, ieşind din competiţia electorală cu cel mai înalt rezultat, obţinut vreodată la alegerile municipale din Chişinău. PCRM a reuşit să obţină doar o jumătate din victorie, învingînd la limită în competiţia pentru consiliul municipal Chişinău. Deşi a obţinut doar 46,1% din sufragii, cu 2,8% mai puţin decît scorul agregat al componentelor AIE (PL — 31,8%, PLDM — 14%, PDM — 3,1%), PCRM a obţinut majoritatea absolută de mandate — 26 din 51, datorită aplicării formulei d’Hondt de distribuie a mandatelor.

Este curios că în iunie 2010 a fost modificată formula de distribuire a mandatelor pentru alegerile parlamentare (trecerea de la formula d’Hondt la formula egalitaristă de redistribuire a resturilor acumulate de concurenţii ce nu trec pragul electoral, poreclită formula Robin Hood), însă pentru alegerea consiliilor locale a fost păstrată formula d’Hondt. Astfel, componentelor AIE nu le rămîne decît să regrete că nu au fost consecvenţi sau că nu au fost în stare să formeze un bloc electoral pentru a beneficia de pe urma formulei d’Hondt. În general, exemplul invocat demonstrează fără putinţă de tăgadă, că principalele probleme cu care se confruntă societatea moldovenească în ultimii doi ani sînt generate de incoerenţele şi tensiunile din cadrul AIE.

Victoria candidatului PL, şi prin cumul al AIE, Dorin Chirtoacă, la alegerile pentru funcţia de primar de Chişinău a fost la limită, devansîndu-l pe candidatul PCRM, Igor Dodon, cu doar 1,2%. Dacă rezultatele alegerilor vor fi confirmate de către instanţele de judecată, atunci în următorii patru ani Chişinăul va suspina sub povoara dualităţii puterii. Ţinînd cont de faptul că potrivit actualei legislaţii privind administraţia publică locală adevărata putere decizională se află în mîinile consiliului local, iar primarul este autoritate executivă a consiliului, ne putem aştepta că modelul democraţiei moldoveneşti de blocaj de la nivel central se va extinde şi la nivelul administraţiei capitalei ţării. O confirmare a aşteptărilor sumbre este că imediat după cel de al doilea tur de scrutin liderii PCRM au anunţat că nu recunosc re-alegerea lui Dorin Chirtoacă în calitate de primar şi că vor contesta rezultatele, cerînd repetarea scrutinului. Aşadar, în următorii patru ani. chişinăuienii vor avea un consiliu municipal cu o majoritare datorată formulei de redistribuire ci nu votului majoritar, şi un primar cu un mandat nerecunoscut de majoritatea din consiliu.

Votul politic şi impactul lui asupra soluţionării crizei instituţionale

Rezultatele alegerilor pentru consiliile raionale urmau să răspundă la întrebarea legată de oportunitatea provocării unor alegeri parlamentare anticipate pentru depăşirea crizei instituţionale — alegerea şefului statului. În linii mari, raportul de forţe s-a schimbat puţin în favoarea AIE. Într-adevăr, la alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010 PCRM a obţinut 39,3% din voturi, iar componentele AIE — 52.1%. La alegerile locale recente PCRM a obţinut la nivel de raioane şi municipii 36,9%, iar componentele AIE — 54,2%. Diferenţa a crescut cu 4.5% în favoarea AIE.

La prima vedere, s-ar părea că PCRM nu ar trebui să insiste în continuare asupra grăbirii declanşării procedurii de alegere a şefului statului pentru a o bloca iarăşi şi a provoca alegeri parlamentare anticipate (vezi Tabelul 3). Lucrurile însă nu se explică atît de simplu. În pofida scăderii lente a suportului politic pentru PCRM, acesta rămîne totuşi foarte înalt, iar PCRM, oricum, rămîne cel mai puternic partid politic. Problema majoră a PCRM ţine de incapacitatea de a-şi face aliaţi, demonstrînd pînă în prezent o capacitate extraordinară de a genera tensiuni, de a-şi face inamici şi de a antagoniza constant relaţiile dintre segmente masive de cetăţeni prin exacerbarea fobiilor etnolingvistice.

Tabelul 3. Evoluţia rezultatelor alegerilor parlamentare şi votului politic la alegerile locale pentru actualele partide parlamentare

Evoluţia rezultatelor alegerilor parlamentare şi votului politic la alegerile locale pentru actualele partide parlamentare

Tabelul 3 reflectă evoluţia rating-ului actualelor partide parlamentare şi este util pentru înţelegerea comportamentului PCRM. După accederea la guvernare cu o majoritate constituţională în 2001, sub presiunea factorului transnistrean, PCRM a lansat în 2002–2003 iniţiativa de integrare europeană a Republicii Moldova, care ceva mai tîrziu s-a soldat cu o deteriorare dramatică a relaţiilor cu Federaţia Rusă. Parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrării europeane şi soluţionarea conflictului transnistrean dintre PCRM şi opoziţie s-a soldat cu un boicot masiv al unui segment masiv al electoratului faţă de PCRM la alegerile locale din 2007. În consecinţă PCRM a decis să stopeze aşa-zisul parteneriat politic pentru integrarea europeană şi să revină la politicile vechi de confruntare cu opoziţia, care, sub presiunile PCRM, a recurs la protestele post-electorale din aprilie 2009, soldate cu aşa-zisa “Revoluţie Twitter”. Din 2009 PCRM încearcă să se revanşeze, dar rating-ul formaţiunii continuă să demonstreze o scădere lentă. Şi după alegerile locale recente PCRM este în căutarea unei posibilităţi de revenire la guvernare.

Există doi factori care alimentează speranţele PCRM de revenire la guvernare. Primul ţine de neînţelegerile din cadrul AIE. Criza instituţională nu se depăşeşte nu pentru că nu ar exista variante realizabile pentru alegerea şefului statului, ci pentru că unele componente din cadrul AIE se tem de întărirea excesivă a partenerilor. Dacă se mai ajunge o dată la provocarea alegerilor parlamentare anticipate din cauza incapacităţii alegerii şefului statului, atunci constituirea AIE-3 ar deveni o absurditate. La ce bun să constitui AIE-3 dacă AIE-1 nu a putu, iar AIE-2 nu a dorit alegerea şefului statului de către componentele acesteia? Astfel, PCRM cu un eventual rating mai mic decît de obicei, dat mai mare decît cel al actualelor componente AIE, ar deveni un centru natural de coalizare majoritară, cel puţin cu una din actualele componente AIE, care probabil că se vor bate chiar pentru onoarea de a deveni partenerul de coaliţie al PCRM.

În al doilea rînd, PCRM nu mai poate rămîne în opoziţie în condiţiile în care, după ce s-au retras de la guvernare, lăsînd moştenire o cădere economică de ~8%, a realizat că în 2010 căderea economică a fost recuperată, iar în primele trei luni a fost înregistrată o creştere economică de 8%. Este logic ca PCRM să vrea să revină la guvernare, fiindcă e o axiomă că în ţări ca Republica Moldova politica este cel mai profitabil business, lucru pe care ni-l demonstrează în prezent chiar componentele certăreţe ale AIE. PCRM vrea, de fapt, să repete situaţia din 2001, cînd după colapsul financiar din august, din Rusia, economia moldovenească a fost distrusă, iar Alianţa pentru Democraţie şi Reforme (ADR) a readus-o la viaţa, cu preţul propriului rating şi la alegerile parlamentare PCRM, pur şi simplu, a fructificat jertfa ADR. Frumoasă strategie are PCRM şi nu e întîmplător că în septembrie 2009, liderul PCRM, Vladimir Voronin, şi-a dat demisia din funcţia de şef al statului, deşi o putea deţine pînă în prezent. Totuşi, cedînd provizoriu puterea pentru a permite AIE să scoată “castanele din jăratic”, PCRM şi-a menţinut în mîini pîrghia provocării alegerilor parlamentare anticipate.

Trebuie să se recunoască că planul PCRM, în principiu, este realizabil. Curînd vom asista la formarea majorităţilor în consiliile raionale şi municipale, care va ajuta la clarificarea multor lucruri privind intenţiile principalelor formaţiuni politice. PCRM deţine majoritatea absolută în 1/4 din consiliile raionale şi municipale, în celelalte 3/4 majoritatea ar putea-o deţine componentele AIE. Problema se reduce la înţelegerea dintre aceste componente.

Tabelul 4. Numărul de consilieri raionali/municipali (din totalul de 1120 în toate cele 32 de raionale şi două municipii) din partea actualelor partide parlamentare în cele cinci cicluri electorale

Numărul de consilieri raionali/municipali din partea actualelor partide parlamentare în cele cinci cicluri electorale

Constituirea alianţelor la nivelul raioanelor ar fi un semnal că AIE mai are sorţi de izbîndă. O eventuală prăbuşire a intenţiilor declarate de constituire a alianţelor la nivel local, însoţită, ca de obicei, de o ceartă între liderii AIE, va însemna că probabilitatea alegerilor parlamentare anticipate, urmate de revenirea PCRM la guvernare, în coaliţie cu vreo componentă a actualei AIE, nu este neglijabilă.

Nu poate însă fi exclusă şi o eventuală erupţie internă în PCRM, după rezultatul excelent al echipei candidatului PCRM în municipiul Chişinău, Igor Dodon, comparativ cu rezultatul mai modest al formaţiunii în ansamblu pe ţară. Perspectivele acestui scenariu, de asemenea, nu sînt neglijabile, dar necesită confirmări pentru a discuta pe marginea lui.

Criza constituţională: Responsabilităţi şi consecinţe Alegerea preşedinţilor de raioane — un nou prilej pentru torpilarea sau reabilitarea AIE