Monitoring→Politica→Comentarii

---

Sesizarea Curţii Constituţionale

La 26 decembrie 2011, deputatul neafiliat, Mihai Godea, singurul care a respectat prevederile constituţionale cu privirea la votarea secretă în cadrul alegerii şefului statului, a depus o sesizare la Curtea Constituţională, cerînd ca înalta instanţă să:

• efectueze controlul constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr. 266 din 23.12.2011 cu privire la rezultatele alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova;
• constate neconstituţionalitatea ei, pe motivul confirmării unor proceduri desfăşurate cu încălcarea gravă a Constituţiei;
• constate că alegerile ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, desfăşurate la 16 decembrie 2011 sînt nule (nu au avut loc), pe motiv de încălcare gravă a procedurii votării secrete şi a încălcării libertăţii de exprimare a votului şi opiniilor de către deputaţii în Parlament.

Curtea Constituţională a acceptat spre examinare sesizarea deputatului Mihai Godea, anunţînd că deliberarea publică va avea loc pe 12 ianuarie 2012. Este de reţinut că ziua de 12 ianuarie era şi ultima în care mai puteau fi înregistraţi candidaţii pentru alegerea repetată a şefului statului. Contextul politic şi juridic de examinare a sesizării a fost unul foarte complex. Anterior, începînd cu anul 2000 toate tentativele alegerii şefului statului, cu excepţia uneia, au fost boicotate:

• 21 decembrie 2000 — alegerile prezidenţiale au fost boicotate de deputaţii fracţiunilor Convenţia Democrată din Moldova (CDM) şi Partidul Forţelor Democratice (PFD). Şeful statului nu a fost ales, fiind provocate alegeri parlamentare anticipate;
• 4 aprilie 2001 — de Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD). Şeful statului a fost ales cu voturile PCRM;
• 4 aprilie 2005 — de Alianţa “Moldova Noastră” (AMN). Şeful statului a fost ales cu voturile PCRM, PPCD, PDM şi ale grupului Partidului Social-Liberal (PSL);
• 20 mai şi 3 iunie 2009 — de PL, PLDM şi AMN, şeful statului nu a fost ales, fiind provocate alegeri parlamentare anticipate;
• 10 noiembrie şi 7 decembrie 2009 — de PCRM. Şeful statului nu a fost ales, fiind provocate alegeri parlamentare anticipate.

Singura excepţie de neboicotare a fost chiar prima încercare din 1 decembrie 2000 de a alege şefului statului. Însă atunci, şefii de partide au încercat o altă variantă a de menţinere controlul asupra procesului de vot — încălcarea prevederii exprese din Constituţie potrivit căreia şeful statului se alege de Parlament prin vot secret. În consecinţă, 13 deputaţi au depus o sesizare la Curtea Constituţională, solicitînd interpretarea prevederilor art.78 alin. (1) din Constituţie sub următoarele aspecte:

• sintagma “vot secret” din art.78 alin. (1) din Constituţie impune în mod obligatoriu completarea buletinului de vot în mod secret în cabina (camera) pentru vot secret, astfel exprimarea voinţei persoanei să nu fie cunoscută public?
• încălcarea procedurii de votare secretă prin completarea în public a buletinului de vot constituie o încălcare a normelor art.78 alin.(1) din Constituţie şi care sînt consecinţele juridice în acest caz?
• neadoptarea (neaprobarea) de către Parlament a rezultatelor votării constatate de către Comisia specială rezultată din încălcarea procedurii de votare secretă, atrage anularea rezultatelor votării în general, ceea ce înseamnă că primul tur de alegeri nu a avut loc şi procedura de votare necesită de a fi reluată de la început?

La 4 decembrie 2000 Curtea Constituţională, prin Hotărîrea nr. 39, a decis că la interpretarea sintagmei “vot secret” trebuie să se ţină cont şi de clauzele prevăzute în:

• articolul 38 din Constituţie;
• articolul 52 alin.(1), articolul 54 alin. (1) din Codul electoral;
• articolul 8 alin. (1) din Legea nr. 1234-XIV din 22 septembrie 2000 “Cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova”;
• articolul 21 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului;
• articolul 25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice la care Republica Moldova este parte.

În hotărîrea sa, Curtea Constituţională a remarcat că potrivit art.38 alin.(1) din Constituţie, voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Principiile constituţionale enumerate sînt în deplină concordanţă cu art.21 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art.25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, conform cărora alegerile puterii de stat trebuie să fie oneste, să aibă loc periodic, prin sufragiu universal, egal şi prin vot secret, sau după o procedură echivalentă, care ar asigura exprimarea liberă a voinţei alegătorilor.

Argumentîndu-şi decizia, Curtea Constituţională a subliniat în 2000 că:

• alegerea şefului statului de către Parlament printr-o altă modalitate decît prin vot secret este interzisă;
• clauzele stabilite în art.78 alin.(1) din Constituţie şi art. 8 alin.(1) din Legea nr. 1234-XIV din 22 septembrie 2000 au un caracter imperativ şi trebuie să fie respectate întocmai de către deputaţii în Parlament care participă la alegerea Preşedintelui Republicii Moldova;
• aceasta înseamnă că deputaţii în Parlament trebuie să voteze pentru candidaţii la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova în aşa condiţii, încît voinţa lor să nu poată fi cunoscută şi influenţată de nimeni;
• Interpretarea logico-gramaticală şi sistematică a sintagmei “vot secret” din art. 78 alin.(1) din Constituţie permite Curţii Constituţionale să tragă concluzia că această sintagmă este un caracter al dreptului de vot şi exprimă posibilitatea oferită deputaţilor în Parlament de a-şi manifesta liber voinţa cu privire la candidaţii propuşi la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, fără ca această manifestare să poată fi cunoscută de alţii.

În acelaşi timp, Curtea Constituţională a refuzat să răspundă la celelalte două întrebări ale deputaţilor, referitoare la consecinţele juridice ale nerespectării “secretului votului” şi anularea rezultatelor votării în general, în sensul că procedura de votare necesită de a fi reluată de la început. Potrivit CC:

• articolul 12 din Legea nr. 1234-XIV din 22 septembrie 2000 “Cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova”, numai Curtea Constituţională examinează constituţionalitatea alegerii şefului statului şi validează rezultatele alegerilor;
• articolul 17 lit.b) din Legea cu privire la Curtea Constituţională interzice categoric judecătorilor Curţii Constituţionale să ia poziţie publică sau să dea consultaţii în probleme de competenţa Curţii;
• în cazul în care Curtea Constituţională şi-ar exprima opinia în prezenta hotărîre asupra întrebărilor referitoare la consecinţele juridice ale nerespectării “secretului votului”, anulării rezultatelor votării în general, în sensul reluării procedurii de votare de la început, aceasta ar însemna că Curtea ar lua poziţie publică într-o problemă, care în viitor ar putea face obiectul examinării de către Curtea Constituţională, ceea ce ar constitui o încălcare a prevederilor art.17 lit.b) din Legea cu privire la Curtea Constituţională;
• soluţionarea acestor probleme ţine în exclusivitate de competenţa Parlamentului.

Decizia Curţii Constituţionale din 12 ianuarie 2012

În şedinţa plenară publică a Curţii Constituţionale din 12 ianuarie 2012, autorul sesizării, deputatul Mihai Godea, a extins obiectul sesizării, solicitînd verificarea constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr. 287 din 28 decembrie 2011 privind stabilirea datei alegerilor repetate a Preşedintelui Republicii Moldova.

Ascultînd părţile, Curtea Constituţională a conchis că:

• a fost îndreptăţită să accepte spre examinarea sesizarea deputatului Mihai Godea, precum şi solicitarea Guvernului de a dezvolta concluziile statuate în Hotărîrea nr. 39 din 4 decembrie 2000;
• din textul Constituţiei nu rezultă posibilitatea derogării în cazul alegerii Preşedintelui de la caracterul secret al votării;
• redacţia articolului 78 indică clar voinţa legiuitorului constituant de a aplica această garanţie constituţională în toate alegerile pentru funcţia de Preşedinte al Republicii. Această protecţie se extinde de la primirea buletinului de vot pînă la plasarea buletinului de vot în urna de vot sigilată, astfel încît opţiunea exprimată să nu poată fi identificat;
• organismele şi instrumentele internaţionale nu diferenţiază garanţiile secretului votului în funcţie de exprimarea acestuia în cadrul alegerilor prin sufragiu universal direct sau indirect şi în cadrul şedinţelor Parlamentului pentru a face numiri individuale. Aceste garanţii urmează a fi asigurate în cadrul tuturor exerciţiilor electorale prin vot secret, indiferent de tipul scrutinului;
• secretul votului nu este numai un drept fundamental, dar, de asemenea, o obligaţie. Prin urmare, renunţarea la dreptul la votul secret, nu exonerează deputaţii de obligaţia de a asigura secretul votului, or la ea nu se poate renunţa;
• funcţionarii electorali, sînt obligaţi să oprească orice manifestare care încalcă secretul votului, inclusiv pe alegătorii care arată în mod deliberat buletinele de vot marcate de ei;
• desfăşurarea procedurii de alegere a Preşedintelui din 16 decembrie 2011 au fost încălcate în mod flagrant normele articolului 78 şi, implicit, ale articolelor 1 şi 2 din Constituţia Republicii Moldova;
• prin amploarea lor, încălcările au fost de natură să influenţeze decisiv rezultatele finale ale alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova;
• în partea ce ţine de solicitarea de verificare a constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr. 287 din 28 decembrie 2011 privind stabilirea datei alegerilor repetate a Preşedintelui Republicii Moldova, formulată în şedinţa plenară publică, aceasta este în conexiune directă cu Hotărîrea Parlamentului nr. 266 din 23 decembrie 2011 cu privire la rezultatele alegerilor “ordinare” pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, data alegerilor “repetate” fiind fixată urmare a adoptării acestei hotărîri.

În lumina celor expuse, Curtea a conchis că Hotărîrea Parlamentului nr. 266 din 23 decembrie 2011 cu privire la rezultatele alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova şi, implicit, Hotărîrea Parlamentului nr. 287 din 28 decembrie 2011 privind stabilirea datei alegerilor repetate a Preşedintelui Republicii Moldova, urmează a fi declarate neconstituţionale.

Ieşirea din procesul constituţional de alegere a Preşedintelui

Hotărîrea Curţii Constituţionale din 12 ianuarie 2012 a fost utilizată în mod impropriu de către AIE pentru întreruperea procesul de alegere a şefului statului, finalitatea acestuia fiind deturnată într-o altă direcţie. În acest sens, se poate afirma că Hotărîrea Curţii Constituţionale a fost în favoarea celor care au încălcat Constituţia, întrucît anume componentele AIE se dovedesc a fi principalii beneficiari a întreruperii procesului alegerii şefului statului. Drept dovadă serveşte convocarea la 15 ianuarie 2012 a unei şedinţe extraordinare a Parlamentului în cadrul căreia au fost abrogate cele două hotărîri ale Parlamentului, declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională, şi ieşirea AIE din procedura constituţională de alegere a şefului statului. În acest sens, în aceeaşi zi, liderii AIE au adoptat Declaraţia cu privire la căile de soluţionare a crizei constituţionale şi de asigurare a stabilităţii politice. Prin Declaraţia menţionată AIE şi-a asumat solidar responsabilitatea pentru următoarele obiective majore ale agendei politice pentru perioada următoare:

• Prioritatea numărul unu a AIE este identificarea unei soluţii durabile pentru depăşirea crizei constituţionale, de care depinde stabilitatea şi dezvoltarea în continuare a Republicii Moldova. Toate procesele începute acum doi ani, îndreptate spre democratizarea reală a societăţii, spre integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, spre reintegrarea ţării, spre asigurarea bunei funcţionări a instituţiilor statului, spre asigurarea unui nivel de trai decent al cetăţenilor Republicii Moldova vor avea continuitate şi finalitate doar dacă va fi depăşită criza constituţională;
• Din cauzele expuse mai sus, va fi iniţiat un referendum pentru modificarea Constituţiei, în cadrul căruia cetăţenii vor avea posibilitatea să corecteze deficienţele constituţionale care provoacă interminabile crize politice în Republica Moldova, prin democratizarea şi simplificarea mecanismului de alegere a Preşedintelui republicii de către Parlament şi transformarea sistemului de guvernare în unul autentic parlamentar. Referendumul urmează să aibă loc nu mai tîrziu de luna aprilie 2012;
• Preşedintele Republicii Moldova va fi ales în decurs de o lună din momentul validării rezultatelor referendumului. Reconfirmăm ataşamentul nostru faţă de interesul major al Republicii Moldova de a se dezvolta democratic în condiţii de stabilitate, subliniind totodată necesitatea consolidării Alianţei pentru Integrarea Europeană şi focalizarea tuturor eforturilor ei asupra realizării Programului de Guvernare, în special, a obiectivelor de integrare europeană, de creştere a economiei şi a bunăstării cetăţenilor.

Declaraţia a făcut apel “către toate forţele politice să dea dovadă de responsabilitate şi maturitate politică şi să contribuie la crearea condiţiilor pentru depăşirea impasului care împiedică dezvoltarea ţării noastre”. În preambulul Declaraţiei se fac următoarele afirmaţii:

1. obiectivul strategic al Republicii Moldova de a urma cursul de dezvoltare democratică şi de integrare în Uniunea Europeană, în condiţii de stabilitate politică;
2. angajamentul de a acţiona în strictă conformitate cu interesele cetăţenilor, în spiritul respectului faţă de Constituţia Republicii Moldova şi de principiile democratice;
3. aprofundarea impasului politic, cauzat de blocajul constituţional şi de refuzul opoziţiei parlamentare de a accepta un compromis rezonabil pentru a alege Preşedintele Republicii Moldova;
4. recenta decizie a Curţii Constituţionale este irevocabilă şi anulează integral procedurile, care au fost în derulare, pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova;
5. AIE a întreprins toate acţiunile de depăşire a blocajului politic şi constituţional;
6. variantele de depăşire a crizei politice care ar asigura stabilitatea în Republica Moldova au fost, practic, epuizate, inclusiv din cauza problemelor sistemice, pe care le ridică unele prevederi constituţionale;
7. soluţionarea crizei actuale este imposibilă în limitele actualei Constituţii şi în condiţiile în care opoziţia parlamentară nu doreşte să contribuie la depăşirea crizei, ci, din contră, lansează apeluri anticonstituţionale, scindînd şi isterizînd societatea;
8. modificările operate anterior în Constituţia Republicii Moldova au rupt materia constituţională, impunînd un mecanism nefuncţional de alegere a preşedintelui republicii şi creînd dezechilibre în funcţionarea instituţiilor statului;
9. experienţa regimurilor republicilor parlamentare consacrate din Europa, unde în situaţii similare celei din Republica Moldova mecanismul de alegere a Preşedintelui nu blochează, ci asigură alegerea acestuia;
10. gravele deficienţe de sistem susmenţionate au provocat în repetate rînduri alegeri parlamentare anticipate (anii 2001, 2009, 2010), conducînd la crize politice, instabilitate în societate şi enorme cheltuieli financiare nejustificate;
11. cetăţenii aşteaptă de la Guvernare alegerea Preşedintelui, şi nu alegeri parlamentare anticipate, asigurînd stabilitatea şi cursul european al Republicii Moldova.

De fapt, preambulul Declaraţiei AIE a reprezentat o înşiruire de neadevăruri şi semi-adevăruri, o manifestare de cinism, scopul fiind justificarea iniţiativei privind desfăşurarea unui referendum în vederea depăşirii crizei politice. O examinare punctuală a neadevărurilor din partea argumentativă a Declaraţiei AIE arată în felul următor:

1. obiectivul strategic al Republicii Moldova — integrarea europeană, nu poate fi atins prin metodele la care recurge AIE. Dimpotrivă, este contraindicat să se recurgă la astfel de metode, întrucît ele compromit noţiunea de stat de drept şi sînt în contradicţie directă, explicită, cu criteriile de la Copenhaga de aderare la UE, în special cu criteriul politic — existenţa unor instituţii stabile, care ar fi garante ale democraţiei, supremaţia legii;
2. decizia AIE de organizare a referendumului nu este nici pe departe în conformitate cu interesele cetăţenilor, în spiritul respectului faţă de Constituţia Republicii Moldova şi de principiile democratice, aşa cum afirmă Declaraţia. În primul rînd, dacă e vorba despre interesul cetăţenilor, atunci majoritatea absolută a acestora îşi doreşte alegerea directă a şefului statului. În al doilea rînd, spiritul Constituţiei a fost desconsiderat atunci cînd AIE a decis ieşirea din procesul constituţional de alegere a şefului statului, proces care poate avea doar două output-uri — alegerea Preşedintelui sau, în caz contrar, dizolvarea Parlamentului şi organizarea alegerilor parlamentare anticipate. În al treilea rînd, deputaţii AIE au votat numirea datei alegerilor prezidenţiale la 20 octombrie 2011, iar pentru procedura de alegeri propriu-zisă, din 18 noiembrie, nu au înregistrat niciun candidat, obstrucţionînd procedura, iar în cadrul procedurii alegerii din 16 decembrie au încălcat în mod flagrant prevederile constituţionale privind votarea secretă, transformînd un proces constituţional într-o banală verificare a loialităţii faţă de candidatul AIE;
3. este o exagerare nefondată să se afirme că impasului politic şi blocajul constituţional este cauzat de refuzul opoziţiei parlamentare de a accepta un compromis rezonabil. Opoziţia parlamentară în persoana PCRM nu a participat la procedura din 16 decembrie, motivînd că nu doreşte să participe la farsa de demonstrare a loialităţii deputaţilor AIE faţă de candidatul acesteia. În al doilea rînd, PCRM şi-a înainta propriu candidat pentru tentativa din 15 ianuarie, renunţînd la boicot;
4. concluzia precum că decizia Curţii Constituţionale anulează integral procedurile, care au fost în derulare, pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova este o interpretare unilaterală a AIE. Curtea Constituţională a anulat doar neconstituţionalitatea deciziei Parlamentului nr. 266 din 23 decembrie 2011 cu privire la rezultatele alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova. Decizia Curţii nu se contestă, însă ea nu a însemnat întreruperea procesului de alegeri. În primul rînd, după decizia Curţii se putea întruni Comisia specială pentru organizarea alegerii Preşedintelui Republicii Moldova pentru a identifica deputaţii care au încălcat procedura de vot şi pentru a anula opţiunile acestora. În consecinţă, Comisia respectivă ar fi putut propune Parlamentului adoptarea altei hotărîri, în care să se constate că candidatul AIE a acumulat un singur vot — cel al deputatului independent Mihai Godea, care nu şi-a demonstrat buletinul de vot. Oricum, Curtea Constituţională nu putea demonstra că nerespectarea votului secret a împiedicat alegerea şefului statului. Dimpotrivă, developarea votului deputaţilor AIE a ţintit în creşterea probabilităţii alegerii candidatului AIE. Deci, este logic să se concluzioneze că respectarea secretului votului s-ar fi soldat cu un rezultat şi mai slab. În al doilea rînd, Curtea Constituţională nu a fost în drept să anunţe la 12 ianuarie 2012 neconstituţionalitatea Hotărîii Parlamentului nr. 287 din 28 decembrie 2011 privind stabilirea datei alegerilor repetate a Preşedintelui Republicii Moldova, întrucît aceasta nu fusese publicată în Monitorul Oficial, lucru care s-a întîmplat cu o zi mai tîrziu, la 13 ianuarie. Prin hotărîrea sa Curtea Constituţională a împiedicat înregistrarea candidatului PCRM pentru alegerile repetate, programate pentru 15 ianuarie 2012;
5. este cel mai revoltător neadevăr afirmaţia din Declaraţie, precum că AIE a întreprins toate acţiunile de depăşire a blocajului politic şi constituţional. Toate blocajele anterioare, începînd cu anul 2000 şi pînă în 2009, au survenit în urma lipsei cvorum-ului. De data aceasta, pentru alegerile fixate pentru 18 noiembrie, cît şi pentru cele din 16 decembrie 2011 şi 15 ianuarie 2012 cvorumul era, oarecum, garantat ca urmare a intenţiei declarate a “grupului Dodon” de deblocare a procedurii alegerii şefului statului, lucru confirmat în exerciţiul din 16 decembrie. Problema a constat în identificarea unui candidat de compromis, altul decît vreun reprezentant al AIE;
6. este un alt neadevăr că variantele de depăşire a crizei politice care ar asigura stabilitatea în Republica Moldova au fost, practic, epuizate. Au existat oferte din partea unor cetăţeni de a suplini lipsa de candidaţi neafiliaţi politic, precum este cazul cetăţeanului Oazu Nantoi, care s-a bucurat de o largă susţinere a opiniei publice. Constituţia, legile Republicii Moldova nu prevăd că trebuie desemnat şi ales doar reprezentantul AIE, iar incapacitatea acumulării de către acesta a cel puţin 3/5 din voturile deputaţilor în niciun caz nu poate fi calificată drept blocaj politic şi constituţional;
7. concluzia precum că soluţionarea crizei actuale este imposibilă în limitele actualei Constituţii şi în condiţiile în care opoziţia parlamentară nu doreşte să contribuie la depăşirea crizei, ci, din contra, lansează apeluri anticonstituţionale, scindînd şi isterizînd societatea este una pur propagandistică. Sistarea procesului constituţional de alegere a şefului statului, recurgerea la tertipuri şi obstrucţionări, precum şi la modificarea legislaţiei de speţă pentru a-şi crea condiţii favorabile sînt fapte reale, verificabile şi comentate într-un şir de hotărîri ale Curţii Constituţionale. Chiar recenta hotărîre a Curţii Constituţionale, comentată mai sus, a confirmat că anume AIE încalcă Constituţia;
8. în cei 12 ani de după modificarea Constituţiei în 2000 niciodată Curtea Constituţională nu a confirmat că modificările operate anterior au rupt materia constituţională, impunînd un mecanism nefuncţional de alegere a preşedintelui republicii şi creînd dezechilibre în funcţionarea instituţiilor statului, precum se afirmă în Declaraţia AIE. În prezent, singura problemă este că AIE consideră că doar candidatura acesteia trebuie să fie aleasă în funcţia de Preşedinte a Republicii Moldova, lucru ce se poate desprinde uşor din declaraţiile liderilor AIE;
9. referinţa liderilor AIE la experienţa regimurilor republicilor parlamentare consacrate din Europa, unde în situaţii similare celei din Republica Moldova mecanismul de alegere a Preşedintelui nu blochează, ci asigură alegerea acestuia este deplasată, întrucît în ţările de referinţă liderii politici chiar încearcă şi reuşesc să ajungă la compromisuri, evitînd a recurge la modificarea Constituţiei pentru a o aduce în conformitate cu prevederile unei alianţe de partide care distribuie între ele funcţiile statale, inclusiv pe cea de şef al statului;
10. este un adevăr pur afirmaţia din Declaraţia AIE, precum că gravele deficienţe de sistem susmenţionate au provocat în repetate rînduri alegeri parlamentare anticipate (anii 2001, 2009, 2010), conducînd la crize politice, instabilitate în societate, însă acest adevăr nu are nimic comun cu situaţia actuală. Există mărturiile publice a “grupului Dodon” şi a unuia dintre liderii AIE, care arată că liderii AIE au recurs la şiretlicuri pentru a smulge trei deputaţi din “grupul Dodon” din componenţa AIE în vederea asigurării cvorumului şi deblocarea situaţiei cu alegerea şefului statului în schimbul renunţării la candidatura AIE, în favoarea unei neafiliate politic. După scindarea fracţiunii PCRM liderii AIE au ignorat înţelegerile şi au revenit la propria candidatură, punînd deputaţii “grupului Dodon” în situaţie de renegaţi şi păcăliţi, care nu au decît să se conformeze adevărurilor crunte. Acţiunea în cauză evidenţiază lipsa de onestitate a unor lideri AIE, limitînd şi mai mult capacitatea de atingere a unor compromisuri;
11. afirmaţia din Declaraţia AIE, precum că cetăţenii aşteaptă de la Guvernare alegerea Preşedintelui, şi nu alegeri parlamentare anticipate, asigurînd stabilitatea şi cursul european al Republicii Moldova este un adevăr pur, folosit de AIE pentru o cauză nedreaptă. Nu există nici-o dovadă că cetăţenii vor ca Guvernarea să aleagă preşedintele în urma referendumului pus la cale de AIE. În această situaţia ar fi corect ca recurgerea la referendum să se facă deopotrivă cu alegerile parlamentare anticipate, întrucît oricum eventualul referendum va deveni în mod automat un fel de plebiscit privind încrederea în AIE. Sondajele de opinie arată cetăţenii sînt foarte nemulţumiţi de activitatea AIE şi sînt împotriva alegerii şefului statului de către parlamentari.

Reacţia faţă de decizia AIE de organizare a referendumului constituţional

Opinia publică, reprezentînd diverse segmente ale opoziţiei politice parlamentare şi extraparlamentare, precum şi organizaţii ale societăţii civile, a reacţionat negativ la Declaraţia AIE. Opoziţia parlamentară PCRM a anunţat desfăşurarea unor manifestări de nesupunere civică. La 18 ianuarie 2012, reprezentantul PCRM, Sergiu Sîrbu, a anunţat că formaţiunea sa va depune la Procuratura Generală o interpelare împotriva lui Marian Lupu, considerîndu-l instigator al developării votului deputaţilor şi vinovat de falsificarea scrutinului din 16 decembrie. În aceeaşi zi, PCRM a lansat o declaraţie a fracţiunii parlamentare în care se afirma că:

• PCRM condamnă ultimele hotărîri şi acţiuni distructive ale Curţii Constituţionale, demonstrînd, astfel, o lipsă totală de respect faţă de Constituţia Republicii Moldova, discreditînd unica autoritate supremă în stat, transformînd acest organ în componenta a patra a alianţei de guvernare;
• Curtea Constituţională şi-a depăşit flagrant competenţa şi şi-a permis să anuleze la 12 ianuarie 2012 procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova în totalitate, fapt absolut inadmisibil. Curtea urma doar să constate posibilele încălcări, şi să intervină doar în procesul validării mandatului de şef al statului şi nicidecum anterior acestui proces;
• Curtea Constituţională a Republicii Moldova şi-a pierdut în totalitate dreptul de a se numi autoritate de jurisdicţie constituţională, în actuala componenţă, iar prin acţiunile şi deciziile sale s-a discreditat în faţa întregului popor. Acei judecători, care s-au făcut complice la uzurparea puterii de stat urmează să-şi prezinte imediat demisia;
• fracţiunea PCRM, exponentul celei mai mari părţi ai societăţii moldoveneşti îşi retrage încrederea faţă de acest organ ruşinos. De acum înainte, unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova va fi — poporul Republicii Moldova.

În aceeaşi zi, lideri şi reprezentanţi ai cîtorva partidelor extra-parlamentare au anunţat crearea Comitetului pentru apărarea Constituţiei şi Democraţiei (CACD), care a declarat că “în Republica Moldova s-a produs uzurparea puterii de stat, ceea ce constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului. Suveranitatea poporului poate fi restabilită doar prin demisia actualei puteri şi alegeri libere”. Pentru atingerea acestui scop CACD a revendicat:

• dizolvarea imediată a Parlamentului şi convocarea de alegeri parlamentare, nu ]nainte de modificarea componenţei Comisiei Electorale Centrale (CEC);
• demisia preşedintelui Curţii Constituţionale;
• încetarea uzurpării puterii în stat.

În scopul “restabilirii ordinii constituţionale CACD va organiza acţiuni paşnice de protest”. În acest context, CACD a făcut apel către “toţi oamenii de bună credinţă, către organizaţiile civice, către toate partidele politice responsabile să ne unim eforturile în lupta contra dictaturii oligarhilor”. Liderul PCRM a reacţionat imediat la apelul CACD, afirmînd că formaţiunea sa va participa la proteste pînă la demisia guvernării AIE. PCRM nu va mai purta negocieri cu componentele AIE, iar funcţionarii publici au fost chemaţi să nu se supună autorităţilor, întrucît actualii guvernaţi au uzurpat puterea de stat.

Vehemenţa protestelor opoziţiei parlamentare în persoana PCRM şi a celei extra-parlamentare în persoanele Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD) şi Partidului Social Democrat (PSD) comportă riscuri serioase pentru destabilizarea de mai departe a situaţiei politice din Republica Moldova şi nicidecum stabilizarea acesteia, aşa cum se afirmă în Declaraţia AIE. Protestele anunţate pot avea un impact serios în vederea determinării liderilor AIE să renunţe la iniţierea şi desfăşurarea referendumului care, oricum va trebui să fie încuviinţat de către Curtea Constituţională. La etapa pregătirii proiectului de modificare a Constituţiei şi iniţierea referendumului principalele obiecţii ale oponenţilor se bazează chiar pe deciziile anterioare ale Curţii Constituţionale, în special a celei din 20.09.2011. În hotărîrea respectivă Curtea Constituţională a menţionat în mod expres că:

1. este necesară asigurarea unităţii dintre litera şi spiritul legii. Problemele abordate urmează a fi elucidate şi prin prisma jurisprudenţei anterioare privind interpretarea art.78 din Constituţie;
2. obligaţiile fundamentale ale Parlamentului constituie alegerea Preşedintelui Republicii Moldova, Preşedintele în exerciţiu este obligat să dizolve Parlamentul dacă Preşedintele Republicii Moldova nu a fost ales şi după alegerile repetate;
3. neparticiparea la alegerea şefului statului a majorităţii parlamentare, care constituie 61 de deputaţi conform Constituţiei (Avizul nr. 4 din 26.12.2000), întruneşte circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului;
4. dreptul constituţional al Preşedintelui de a dizolva Parlamentul în asemenea circumstanţe reprezintă o modalitate de a reacţiona la obstrucţionarea alegerilor preşedinţiale repetate. Şeful statului nu numai că este în drept să dizolve Parlamentul, dar, potrivit Legii Supreme, are obligaţia de a proceda astfel;
5. Reglementarea expresă a procedurii de revizuire şi completare a Constituţiei presupune evitarea intervenţiilor în normele constituţionale în funcţie de situaţie.

În luările publice de poziţie, iniţiatorii protestelor împotriva referendumului anunţat de AIE, precum şi cei care au îndemnat reluarea procedurii alegerii şefului statului, au fost contestate punctual acţiunile şi declaraţiile AIE, prin prisma constatărilor de mai sus din Hotărîrea Curţii Constituţionale:

1. începînd cu anul 2000, pe parcursul tentativelor ordinare şi repetate de alegere a şefului statului niciodată nu a fost întreruptă procedura pentru a interveni cu modificări în legislaţie. Spiritul normei constituţionale şi a celei din legea privind alegerea şefului statului nu lasă loc pentru dubii ca ar fi permisă întreruperea procedurii pe motiv că nu ar fi clară litera legii. Opt tentative anterioare de alegere a şefului statului au însemnat că intrarea în proces, odată cu numirea datei alegerilor, poate avea drept finalitate două evenimente — alegerea Preşedintelui sau dizolvarea Parlamentului şi anunţarea alegerilor anticipate. La cea de a noua tentativă, demarată la 20 octombrie 2011, pentru prima oară s-a acceptat stoparea şi ieşirea din procedura constituţională la 18 noiembrie 2011, pe motiv că fracţiunile parlamentare nu au avut certitudinea că candidatul lor va acumula numărul de voturi necesare pentru a fi ales şi din această cauză nu au înregistrat candidatura prevederilor legii?! S-a recurs mai întîi la modificarea legii privind alegerea şefului statului, iar apoi a fost reluată procedura, care s-a soldat cu încălcarea prevederilor constituţionale, referitoare la votul secret. După aceasta majoritatea AIE a recurs a doua oară la întreruperea procedurii constituţionale, de aceasta dată pentru a modifica chiar norma constituţională, astfel încît aceasta să-i asigure AIE majoritatea convenabilă pentru a-şi alege candidatul dorit;
2. tertipurile majorităţii AIE au fost instrumentate astfel, încît să se încerce a specula că în procedura constituţională de alegere a şefului statului nu s-a ajuns la votarea repetată. În cazul cînd aceasta eşua, urma să fie dizolvat Parlamentul şi fixată data alegerilor anticipate. Din aceste considerente şi s-a recurs de două ori la întreruperea procedurii, pentru a se prevala de reînceperea acestuia de la zero. Şi aşa ori de cîte ori ar avea nevoie AIE pînă la eventuala obţinere a rezultatului scontat;
3. modificarea Legii cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova la 01.12.11, prin introducerea aliniatului (4) în articolul 6 “Dacă la alegerea Preşedintelui Republicii Moldova au participat mai puţin de trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi, se consideră că alegerile nu au avut loc, iar Parlamentul va stabili, în cel mult 30 de zile, o nouă dată a alegerilor”, este vădit contrară normei stabilite de Curtea Constituţională, care a stabilit că neparticiparea la alegerea şefului statului a majorităţii parlamentare, care constituie 61 de deputaţi conform Constituţiei (Avizul nr. 4 din 26.12.2000), întruneşte circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului;
4. Preşedintele în exerciţiu, în calitate de candidat pentru funcţia de şef al statului, este persoană interesată şi nu reacţionează la constatarea expresă a Curţii Constituţionale, potrivit căreia “dreptul constituţional al Preşedintelui de a dizolva Parlamentul în asemenea circumstanţe reprezintă o modalitate de a reacţiona la obstrucţionarea alegerilor preşedinţiale repetate. Şeful statului nu numai că este în drept să dizolve Parlamentul, dar, potrivit Legii Supreme, are obligaţia de a proceda astfel”;
5. întreruperea procedurii constituţionale de alegere a şefului statului de către majoritatea AIE este în contradicţie făţişă cu constatarea Curţii Constituţionale, potrivit căreia “reglementarea expresă a procedurii de revizuire şi completare a Constituţiei presupune evitarea intervenţiilor în normele constituţionale în funcţie de situaţie”. În mod curios, AIE tocmai de aceea recurge la modificarea Constituţiei, ca să poată să aleagă în calitate de şef al statului o persoană care-i convine, şi nu una care ar întruni votul majorităţii calificate de 3/5.

Concluzii

• Criza instituţională legată de incapacitatea Parlamentului Republicii Moldova din ultimii doi ani şi jumătate de a alege şeful statului nu are la bază imperfecţiunea prevederilor Constituţiei, ci polarizarea antagonistă a scenei politice. După depăşirea blocajului legat de boicotul procedurii alegerii şefului statului din noiembrie 2011, la iveală a ieşit un alt fenomen — refuzul componentelor AIE de a căuta soluţii de compromis, mizîndu-se pe tertipuri de ordin juridic pentru atingerea unor aranjamente din cadrul AIE ce nu ţin cont de realităţi;
• Incapacitatea AIE de a identifica o soluţie de compromis pentru alegerea şefului statului în cadrul constituţional şi legal existent a transformat problema respectivă în una ce trasează noi linii de divizare în societate. Încercările liderilor AIE de ieşire din cadrul constituţional existent pentru a crea un nou cadru, croit după calibrul profilat al Acordului de constituire a AIE, au provocat proteste din partea unui şir de organizaţii şi cetăţeni, care invocă necesitatea apărării principiilor constituţionale ale statului de drept, împotriva abuzurilor AIE;
• Recurgerea la organizarea unui referendum pentru modificarea Constituţiei, potrivit unei formule nepopulare printre majoritatea cetăţenilor moldoveni — alegerea şefului statului de către Parlament cu o majoritatea simplă, comportă riscuri majore pentru stabilitatea politică şi dezvoltarea democraţiei moldoveneşti. În condiţiile nemulţumirii crescînde a cetăţenilor de situaţia social-economică, adîncirii clivajelor de pe urma divizării societăţii pe multiple criterii, întreruperea procesului constituţional de alegere a şefului statului pentru adaptarea cadrului constituţional la necesităţile şi capacităţile AIE subminează legitimitatea aflării acesteia la guvernare, amplificînd legitimitatea protestelor cetăţenilor;
• O alternativă pentru desfăşurarea referendumului anunţat de liderii AIE, este revenirea în cadrul constituţional existent şi finalizarea procedurii de alegere a şefului statului, existînd premise reale pentru identificarea unor candidaturi de compromis, care să poată întruni numărul necesar de voturi, prevăzut de articolul 78 al Constituţiei. În condiţiile create, această soluţiei pare a fi singura capabilă să asigure dezamorsarea tensiunilor sociale şi să readucă situaţia la normalitate;
• Eventuala insistenţă a componentelor AIE pe desfăşurarea referendumului de modificare a Constituţiei riscă să compromită grav procesul de integrare europeană a Republicii Moldova. Dacă după profanarea “poveştii de succes”, ce avuse drept co-autori Guvernul Republicii Moldova şi UE şi care promitea mari perspective, se va ajunge şi la profanarea principiilor statului de drept din cauza orgoliilor şi ambiţiilor liderilor AIE, atunci perspectivele societăţii moldoveneşti nu pot fi decît foarte sumbre, vina pentru acesta revenindu-i în totalitate AIE.

← Incidenţa incapacităţii alegerii şefului statului asupra procesului integrării europene (Partea I)

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet