Monitoring→Instituţii publice→Activitatea Preşedintelui

Învestirea în funcţia de Preşedinte al Moldovei

În perioada de referinţă, după ce Curtea Constituţională (CC) a validat rezultatele alegerilor prezidenţiale, a avut loc procedura de învestire a lui Vladimir Voronin în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.

În discursul său inaugural, Preşedintele Vladimir Voronin a declarat că “evenimentele din ultimele zile se constituie într-un fel de prolog al unei etape absolut noi în istoria ţării noastre. Pentru prima dată alegerea şefului statului a servit drept prilej, unic în felul său, pentru unirea şi consolidarea celor mai diverse forţe politice”. Acest lucru a devenit posibil, în opinia şefului statului, datorită mobilizării forţelor politice pentru realizarea obiectivului de integrare europeană a Republicii Moldova. Printre priorităţile noului său mandat au fost menţionate “trei lucruri”:

1. asigurarea unor instanţe judecătoreşti nepărtinitoare şi incoruptibile, mijloace de informare în masă competente, moderne şi a celor mai moderne mecanisme de exprimare a voinţei;
2. înfăptuirea unui “mare salt postindustrial”, pentru ca dezvoltarea economică să se bazeze înainte de toate pe astfel de resurse cum sînt ştiinţa şi tehnologiile de vîrf;
3. crearea unui sistem modern de garanţii sociale.

Dincolo de acestea, a fost accentuată necesitatea reintegrării statului, care se va realiza, s-a arătat convins Preşedintele Voronin, cu sprijinul prietenilor externi ai Moldovei.

Reformarea Guvernului. 7/7 sarcini

Viziunea sa asupra reformării Guvernului a fost exprimată de Preşedintele ţării în cadrul şedinţei Parlamentului din 8 aprilie curent. În debutul pledoariei sale pentru reformarea Executivului, Vladimir Voronin a stabilit pentru activitatea acestuia în perioada 2005–2009 şapte sarcini strategice:

• realizarea Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei (SCERS);
• realizarea Planului de Acţiuni RM-UE;
• realizarea Programului de cheltuieli pe termen mediu (CCTM);
• realizarea Programului Naţional “Satul Moldovenesc”;
• realizarea Programului naţional de informatizare a societăţii;
• elaborarea şi realizarea unui program de dezvoltare umană durabilă (reforma învăţămîntului, dezvoltarea sportului de masă şi culturii, precum şi continuarea reformei în ştiinţă);
• elaborarea şi realizarea unui program de liberalizare economică, de debirocratizare şi de dereglementare, inclusiv reducerea nivelului de corupţie în organele de forţă (în poliţie).

Pe lîngă acestea, Vladimir Voronin a identificat şi sarcini permanente, tot şapte la număr:

• reintegrarea teritorială a ţării;
• menţinerea stabilităţii politice interne şi a echilibrului politic extern;
• menţinerea orientării sociale a tuturor programelor şi proiectelor de stat, a tuturor acţiunilor practice;
• realizarea Programului naţional de studiere a limbii de stat, păstrînd şi dezvoltînd, totodată, diversitatea etnoculturală şi lingvistică;
• crearea unui spaţiu mediatic modern şi competitiv, care să corespundă atît standardelor democratice, cît şi intereselor de stat;
• formarea unei noi generaţii de alegători, ataşaţi valorilor de bază ale statului moldovenesc (libertatea, deschiderea, dinamismul, creşterea economică rapidă, polietnismul şi bilingvismul);
• promovarea activă a imaginii ţării ca regiune cu avantaje strategice în domeniile investiţional şi cultural unică în Europa de Est.

Dacă este sau nu întîmplătoare stabilirea aceluiaşi număr de sarcini strategice şi permanente pentru Guvern este greu de spus. Cert este că cifra “7” va constitui peste 4 ani de zile punctul de reper al măsurii “norocului sau nenorocului” Cabinetului Tarlev II.

Este important a se remarca că nici în una din aceste categorii de sarcini nu şi-a găsit un loc distinct realizarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2004–2008 şi Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei şi a Planului de acţiuni pentru realizarea acesteia, documente aprobate de legislatura precedentă a Parlamentului. Este adevărat însă că la necesitatea implementării acestor două documente importante face referire Planul de Acţiuni RM-UE, menţionat în lista sarcinilor strategice, fapt care ar putea explica lipsa acestora din lista de sarcini pentru Cabinetul Tarlev II. Cu toate acestea, date fiind importanţa acestor două documente, cea a domeniilor complexe pe care le vizează şi deficienţele serioase din aceste sfere, s-ar fi cerut formularea unor sarcini distincte, strategice sau permanente, şi în legătură cu ele.

Oprindu-ne pe scurt la viziunea şefului statului privind reformarea Guvernului, este de remarcat că, în opinia Preşedintelui, acest proces va trebui să se producă în două etape. Potrivit Preşedintelui, în cadrul primei etape în locul celor 16 ministere şi 14 departamente trebuie creată o structură formată din cel mult 17 ministere, iar în cea de-a doua acestea vor trebui să-şi reducă gradual statele de personal cu 70%, astfel încît întregul proces de reformare a Executivului să se încheie pînă la 14 noiembrie 2005. Reducerea numărului de personal se impune, în opinia lui Voronin, a fi însoţită de majorarea nivelului de retribuire a funcţionarilor publici pînă la o cotă de 400–1500 USD şi de selectarea strictă pe bază de concurs a specialiştilor de înaltă calificare pentru ocuparea noilor unităţi de personal.

Arhiva

2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 2003

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet