Monitoring→Instituţii publice→Activitatea Preşedintelui

Decrete

La 5 august a.c. Preşedintele Voronin a semnat decretul nr. 196-IV privind constituirea Comisiei Naţionale pentru Elaborarea şi Implementarea Planului Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova — NATO. Prin acelaşi decret a fost numită componenţa nominală a Comisiei. În conformitate cu prevederile decretului Comisia Naţională urmează să: a) elaboreze pînă la 1 martie 2006 Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova — NATO şi să-l prezinte spre examinare Consiliului Suprem de Securitate, spre aprobare; b) asigure implementarea PIA al Parteneriatului RM — NATO; c) ţină la curent Consiliul Suprem de Securitate despre modul de implementare a PIA al Parteneriatului RM — NATO.

Decretul prezidenţial cade în albia solicitării Preşedintelui Voronin de la 7 iunie 2005 a semnării unui PIA cu NATO. În cadrul vizitei pe ca a întreprins-o la Bruxelles şi a discuţiilor în cadrul Consiliului Nord-Atlantic cu Secretarului General al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, Preşedintele Voronin a specificat că “Republica Moldova doreşte să valorifice la maximum potenţialul de cooperare oferit de către Parteneriatul pentru Pace şi Consiliul Parteneriatului Euro-atlantic şi, totodată, să sporească dinamica relaţiilor sale cu NATO. Considerăm de o utilitate aparte elaborarea în cadrul PARP a obiectivelor Parteneriatului pentru realizarea reformei Armatei Naţionale şi a măsurilor vizînd îmbunătăţirea capacităţii forţelor noastre armate de a opera alături de forţele NATO. În opinia autorităţilor moldovene, a venit momentul cînd, pentru intensificarea şi aprofundarea dialogului politic şi a cooperării, este necesară elaborarea şi implementarea unui Plan Individual de Acţiuni de Parteneriat Republica Moldova — NATO (IPAP)”.

Iniţiative

• Preşedintele Vladimir Voronin a convocat o şedinţă în cadrul căreia a fost dezbătută problema reprezentării Republicii Moldova la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). Convocarea şedinţei a fost binevenită mai ales prin faptul că la 29 ianuarie 2005 a avut loc Adunarea anuală a Judecătorilor. În carul recentei şedinţe şeful statului a subliniat că: a) nu mai poate fi tolerată situaţia în care tot mai mulţi cetăţeni ai RM sînt nemulţumiţi de actul justiţiei din ţară, adresîndu-se CEDO unde RM este condamnată; b) CEDO a adopta deja 17 hotărîri de condamnare a RM, iar altele 217 dosare împotriva RM au fost acceptate spre examinare de către CEDO; c) este importantă modificarea cît mai urgentă a Constituţiei şi “implementarea mecanismului naţional de protecţie a dreptului omului” prin intermediul Curţii Constituţionale, care ar urma să devină un fel de “mini-CEDO”, evitîndu-se necesitatea ca cetăţenii RM să sesizeze CEDO de la Strasburg; d) fiecare caz de condamnare a RM de către CEDO ar trebui să impună reacţia Curţii Supreme de Justiţie faţă de judecătorii care au emis astfel de hotărîri soldate cu condamnarea RM. Mai mult, Procurorul General ar trebuie să intenteze procese de judecată pentru adoptarea hotărîrilor urmate de condamnarea RM, solicitînd şi recuperarea totală sau parţială a prejudiciilor financiare cauzate RM; e) Parlamentul, Guvernul şi alte instituţii specializate urmează să elaboreze un plan de acţiuni în vederea realizării propunerilor şefului statului, menţionate mai sus.
  Pe de altă parte, experţii independenţi din cadrul Asociaţiei “Juriştii pentru Drepturile Omului” au specificat în cadrul Şcolii Tînărului lider politic organizată de ADEPT că cele mai frecvente încălcări ale drepturilor omului, invocate de către cetăţenii RM, sînt cele legate de: a) neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti; b) de neglijarea principiilor obligatorii în cazul unor procese echitabile şi de încălcare a dreptului de proprietate; c) o altă categorie de dosare la CEDO împotriva RM e cea care vizează procesele penale, în special, încălcarea dreptului la libertate şi siguranţă; d) destul de numeroase sînt cazurile în care sînt contestate eliberările abuzive şi ilegale a mandatelor de arest. 95% din numărul total al mandatelor de arest nu rezistă în faţa examenului CEDO, adică, 95% din astfel de mandate sînt ilegale.
  De asemenea, experţii de la “Juriştii pentru Drepturile Omului” consideră că avalanşa de condamnări a RM de către CEDO este un rezultat al: a) lipsei reale a independenţii sistemului de justiţie din RM; b) corupţie din sistemul juridic, care se datorează, inclusiv salariilor mizere a judecătorilor, lipsei spaţiilor amenajate adecvat pentru a face cu adevărat actul justiţiei solemn, etc. Cît priveşte abilitarea Curţii Constituţionale cu dreptul de deveni o “mini-CEDO”, examinînd în ultimă instanţă dosare privind drepturile omului, există păreri contradictorii. Din punct de vedere teoretic această propunere pare a fi acceptabilă. Insă din punct de vedere practic ea pare a fi, mai degrabă, dictată de dorinţa de a ridica bariere suplimentare pentru accesul cetăţenilor la CEDO, descurajînd cetăţenii în acest sens. Problema este că actuala componenţă a Curţii Constituţionale este percepută drept una excesiv de loială faţă de guvernanţi în detrimentul examinării imparţiale a sesizărilor din partea subiecţilor abilitaţi în acest sens. Dovadă servind refuzul Curţii Constituţionale de a examina un şir de sesizări, invocînd clauzele Codului jurisdicţiei constituţionale. Cel mai proaspăt exemplu este cel referitor la sesizarea Curţii Constituţionale pentru examinarea constituţionalităţii hotărîrii nr. 444-XV din 24 decembrie 2004 a Parlamentului privind fixarea datei alegerilor parlamentare. Componenţele anterioare ale Curţii Constituţionale examinau astfel de sesizări, stabilind că actele adoptate de Parlament, Preşedinte şi Guvern intră în vigoare doar după publicarea în Monitorul Oficial. Actuala componenţă a Curţii Constituţionale s-a eschivat de la examinarea sesizării invocînd motive de modalitate de adresare şi formulare incorectă, deşi aceste au fost alcătuite de un fost judecător al Curţii Constituţionale cu reputaţie profesională indubitabilă.

• Preşedintele Vladimir Voronin a lansat o iniţiativă potrivit căreia Guvernul urmează să elaboreze în regim de urgenţă o modalitate simplificată pentru obţinerea de către locuitorii regiunii transnistrene a documentelor care certifică cetăţenia Republicii Moldova. Din cei aproximativ 400 mii de locuitori transnistreni care posedă capacitatea de exerciţiu doar 270 mii posedă actele care le certifică cetăţenia RM. În conformitate cu iniţiativa şefului statului ceilalţi locuitori, care în conformitate cu Legea cetăţeniei RM au locuit pe teritoriul RM pînă la declaraţia independenţei, precum şi cei care ulterior s-au născut pe teritoriul RM vor putea obţine actele care certifică cetăţenia fără plată. Probabil, iniţiativa şefului statului este legată de eventuala realizarea a Planului ucrainean privind soluţionarea conflictului transnistrean prin organizarea unor alegri care să legitimeze Sovietul Suprem din această regiune, care ulterior ar trebui să elaboreze împreună cu Parlamentul RM legea privind statutul juridic al Transnistriei în componenţa RM.

Discursuri

La 27 august 2005, de Ziua Independenţei RM, şeful statului s-a adresat cu o alocuţiune către cetăţenii ţării. Tezele de bază ale alocuţiunii sînt: a) statul moldovenesc s-a afirmat în pofida dificultăţilor de ordin intern şi extern; b) în societate persistă unanimitate în înţelegerea viitorului şi a prezentului nostru, indiferent de apartenenţa naţională şi lingvistică, de aceea, statul nu mai este o forţă abstractă, ci un cămin părintesc al poporului multinaţional; c) afirmarea independenţei RM poate fi percepută doar prin prisma afirmării instituţiilor democratice, instaurării supremaţiei legii, pe calea economiei de piaţă şi a valorilor europene, inadmisibilităţii presiunilor asupra libertăţii mass-media şi societăţii civile, opinii împărtăşite în egală măsura atît de putere, cît şi de opoziţie; d) procesul integrării europene este un factor şi o resursă unicală de edificare a statului moldovenesc; e) unificarea RM a devenit inevitabil după adoptarea de către Parlament la 22 iulie a legii istorice privind viitoarea organizare a ţării.

Este semnificativ că recenta adresare a Preşedintelui Voronin cu ocazia Zilei Independenţei se deosebeşte cardinal de cele patru anterioare. Deşi accentele din discursul şefului statului reafirmă ataşamentul faţă de principalele direcţii politice anunţate în cadrul “consensului naţional”, totuşi aceste accente par a fi destul de palide. Aceste accente se referă, oarecum, implicit la scopul strategic al RM — integrarea în UE, invocînd, de fapt, implementarea criteriilor de la Copenhaga, şi la faptul că integrarea europeană este “idee naţională” în RM.

Caracterul relativ implicit al obiectivelor strategice menţionate de către şeful statului poate fi explicat prin contextul politic intern şi extern. Pe de o parte, problemele cu care se confruntă UE îndepărtează şi mai mult perspectivele şi aşa destul de sumbre de integrare a RM în această structură. Pe de altă parte, ascensiunea economică a Rusiei, datorată creşterii dramatice a preţurilor la agenţii energetici, întăreşte semnificativ poziţiile acestei ţări şi dependenţa statelor CSI de ea. Mesajul Rusiei referitor la “monetizarea” relaţiilor economice cu ţările CSI în dependenţă de loialitatea politicilor faţă de această ţară comportă riscuri semnificative pentru RM care suferă deja de pe urma îngreunării accesului produselor agricole pe piaţa Rusiei.

Adoptînd “legea istorică” privind principiile soluţionării conflictului transnistrean RM şi-a limitat dramatic cîmpul de manevră în soluţionarea conflictului. Însă, de fapt, soluţionarea conflictului depinde de factori externi pe care RM nu-i controlează şi nu-i poate influenţa în mod cardinal — comportamentul Ucrainei şi cel al Rusiei.

Toţi aceşti factori de context pot crea probleme semnificative actualei guvernări, întărind poziţiile opoziţiei rusofile din partidul de guvernămînt şi din afara acestuia. În rest, şeful statului a făcut, de fapt, o trecere în revistă a realizărilor RM după lansarea la 27 august 2001 a proiectului său “Moldova Suverană”, principalele teze ale căruia se refereau la: 1) soluţionarea conflictului transnistrean şi reîntregirea ţării, 2) edificarea naţiunii moldoveneşti polietnice şi polilingvistice, 3) întărirea cuceririlor democratice, consolidarea societăţii civile şi îndeosebi a autorităţilor judecătoreşti, 4) promovarea unei politici externe multivectoriale. Este evident că multe dintre sarcinile trasate în 2001 au suferit abordări şi schimbări substanţiale în 2005.

Arhiva

2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 2003

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet