Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Activitatea Guvernului în perioada 4–17 aprilie 2005
|
|
e-journal #49 |
Desemnarea candidaturii primului-ministru
În cadrul şedinţei Parlamentului din 8 aprilie Preşedintele Vladimir Voronin a adus la cunoştinţa legiuitorilor decretul său privind desemnarea lui Vasile Tarlev în funcţia de prim-ministru al Republicii Moldova. Potrivit decretului, acestuia îi revine sarcina ca în termen de 15 zile să prezinte spre aprobare în Parlament componenţa viitorului Cabinet de miniştri şi programul de guvernare. Numirea lui Vasile Tarlev pentru a doua oară în funcţia de prim-ministru, surprinzătoare pentru o parte din observatori, date fiind declaraţiile anterioare ale şefului statului privind necesitatea imprimării unor noi valenţe procesului de integrare europeană a Republicii Moldova prin promovarea unor persoane de factură nouă la înalte funcţii de răspundere în stat, pune în evidenţă miza Preşedintelui Voronin pe asigurarea unei continuităţi, chiar dacă lente, într-un şir de activităţi iniţiate de Cabinetul Tarlev în perioada 2001–2005. Frazeologic vorbind, Preşedintele Voronin n-a vrut “să dea vrabia din mînă pe cioara de pe gard”, cu atît mai mult cu cît precedentul Cabinet Tarlev a reuşit să asigure o minimă stabilitate macroeconomică în ţară şi să îmbunătăţească unii indicatori economici, fără ca premierul să pună probleme în realizarea diferitelor proiecte, inclusiv scenarii “de palat”, puse pe rol de echipa prezidenţială. Nu degeaba Preşedintele Voronin, justificînd într-o emisiune televizată desemnarea repetată a lui Vasile Tarlev în funcţia de prim-ministru, a lăsat să se înţeleagă că principala calitate a lui Tarlev este faptul că acesta este un executant disciplinat.
Structura Guvernului
Potrivit amendamentelor introduse în conţinutul Legii cu privire la Guvern, acesta va avea în componenţa sa 15 ministere:
- Ministerul Economiei şi Comerţului;
- Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene;
- Ministerul Afacerilor Interne;
- Ministerul Apărării;
- Ministerul Finanţelor;
- Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor;
- Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale;
- Ministerul Justiţiei;
- Ministerul Dezvoltării Informaţionale;
- Ministerul Reintegrării;
- Ministerul Industriei şi Infrastructurii;
- Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare;
- Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului;
- Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale;
- Ministerul Culturii şi Turismului.
Pe lîngă acestea, în structura Guvernului vor mai intra altele 13 organisme:
- Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei;
- Camera de Licenţiere;
- Serviciul Standardizare şi Metrologie;
- Serviciul Vamal;
- Serviciul Grăniceri;
- Biroul Naţional de Statistică;
- Biroul Naţional Migraţiune;
- Biroul Relaţii Interetnice;
- Agenţia Agroindustrială “Moldova-Vin”;
- Agenţia pentru Silvicultură “Moldsilva”;
- Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru;
- Agenţia pentru Dezvoltare Regională;
- Agenţia Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare.
Comparînd această structură a Executivului cu cea la care s-a referit Preşedintele ţării în faţa deputaţilor pe 8 aprilie a.c., se pot constata anumite diferenţe, întrucît şeful statului a propus ca în locul celor 16 ministere şi 14 departamente din Guvernul Tarlev I să fie creată o structură din cel mult 17 ministere. Se presupunea astfel că departamentele vor dispărea nu doar ca denumire, ci şi ca instituţii administrative centrale, toate funcţiile acestora fiind preluate de ministere.
În context, se cere de remarcat că după ce Preşedintele Voronin a lansat, la sfîrşitul primului său mandat, cu cîteva zile înainte de data alegerilor parlamentare din acest an, iniţiativa creării ministerului administraţiei publice locale, se aştepta ca în noua structură a Guvernului să apară acest minister. Cauza renunţării la această idee rămîne deocamdată necunoscută opiniei publice largi. O dată cu aceasta, rămîne necunoscută şi soluţia pentru cele trei probleme majore, identificate de şeful statului şi care urmau a fi remediate prin instituirea ministerului administraţiei publice locale: integrarea eforturilor organelor puterii centrale şi locale într-un “centru unic de coordonare a transformărilor preconizate”, orientate spre modernizarea generală a ţării; implementarea proiectului de mare anvergură “Satul Moldovenesc” şi eludarea lipsei “totale de coordonare” în activitatea autorităţilor publice locale de care se ocupă “şi Aparatul Guvernului, şi Ministerul Justiţiei, şi Parlamentul, şi multe alte structuri, ceea ce generează confuzii”.
Necunoscută rămîne a fi soarta fostului Serviciu de Informaţii şi Securitate, care nu apare în nici una din categoriile instituţiilor guvernamentale menţionate. Este puţin probabil ca autorităţile de stat să fi renunţat la serviciile acestei instituţii.
Arhiva
2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 2003 |
