Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Monitoring→Politica→Relaţii externe

Relaţii externe în perioada 6–19 octombrie 2003

|versiune pentru tipar|mail| e-journal #17 |

Prezentarea Concepţiei de integrare europeană a Republicii Moldova

În ultimele două săptămîni relaţiile noastre externe au fost marcate de mai multe evenimente semnificative, între care merită menţionată prezentarea, de la 9 octombrie curent, la Bruxelles, a Concepţiei de integrare europeană a Republicii Moldova de către ministrul adjunct al Afacerilor Externe, Andrei Stratan. Javier Solana, înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru Politică Externă şi Securitate Comună, a salutat în cadrul întîlnirii cu diplomatul moldovean elaborarea acestui document, pe care l-a apreciat “drept un semnal clar” al aspiraţiilor proeuropene ale Chişinăului. Oficialul european a menţionat, de asemenea, că “Uniunea Europeană se va pronunţa ulterior pe marginea acestui document, inclusiv, în cadrul apropiatei vizite la Chişinău a comisarului european pentru extindere, Gunter Verheugen”. Concepţia de integrare europeană a Republicii Moldova a mai fost prezentată la întîlnirile oficialului moldovean cu Michael Leigh, directorul general adjunct pentru relaţii externe al Comisiei Europene, Christian Danielsson, adjunctul comisarului european pentru extindere, Hugues Mingarelli, directorul pentru relaţiile cu ţările din Europa de Est din cadrul Comisiei Europene, precum şi cu Gregor Koessler, director de cabinet al coordonatorului special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE), şi Bjorn Kuhne, consilier politic al coordonatorului special al PSESE.

Bineînţeles că elaborarea, chiar dacă puţin tardivă, şi prezentarea Concepţiei de integrare europeană a Republicii Moldova la Bruxelles merită aprecierile noastre de rigoare, nu însă şi faptul că documentul respectiv n-a fost prezentat pînă acum opiniei publice din Moldova, dispusă să participe la o eventuală discuţie deschisă pe marginea acestei concepţii în vederea îmbunătăţirii conţinutului ei. Dacă acest lucru nu s-a dorit pînă la prezentarea la Bruxelles a concepţiei de faţă, atunci este şi mai puţin verosimil ca el se va dori după ce Comisia Europeană îşi va exprima obiecţiile faţă de acest document. Această stare de lucruri ne determină să credem că după ce Comisia Europeană îşi va exprima opinia asupra conţinutului acestei concepţii şi autorităţile noastre vor da curs sugestiilor experţilor europeni, va urma adoptarea concepţiei de către Parlamentul nostru, fără ca societatea civilă să-şi fi exprimat, aşa cum s-a promis anterior, punctul ei de vedere asupra textului documentului în cauză. În mod similar, fără participarea societăţii civile, s-ar putea elabora şi Strategia de integrare europeană a Republicii Moldova, precum şi Planul de acţiuni ce îl implică aceasta. La acest gînd ne duc relatările din presa guvernamentală cu privire la discuţiile purtate, pe 13 octombrie, de Vladimir Voronin cu mai mulţi factori de decizie, inclusiv de la MAE, pe marginea acţiunilor care urmează a fi întreprinse de Moldova în plan extern şi intern după prezentarea oficială la Bruxelles a Concepţiei de integrare europeană a Republicii Moldova.

Relaţiile moldo-române

Zilele trecute relaţiile moldo-române, şi aşa deteriorate, s-au înrăutăţit şi mai mult după ce reprezentantul permanent al Republicii Moldova la Consiliul Europei (CE), Alexei Tulbure, a lansat, în şedinţa Comitetului de Miniştri al CE, din 9 octombrie, mai multe acuzaţii la adresa României; demnitarii comunişti Victor Stepaniuc şi Andrei Neguţa au adresat cîte o interpelare preşedintelui Comitetului de Miniştri al CE, cerînd suportul acestei instituţii, necesar pentru înregistrarea de către partea română a Bisericii de Stil Vechi, precum şi pentru eliminarea “viziunilor naţionaliste, antisemite şi xenofobe din manualele şcolare şi universitare româneşti de istorie”.

Alexei Tulbure a menţionat în discursul său divergenţele care persistă în relaţiile moldo-române, disecate în funcţie de şase probleme majore: “Tratatul de bază, Transnistria, fondul special, relaţiile economice, declaraţia despre integrarea europeană, limba şi predarea istoriei” (Moldova suverană, nr. 179 (20358), 15 octombrie 2003). În opinia Guvernului, aceste divergenţe “nu-şi pot găsi soluţia în cadrul dialogului bilateral”, fapt pentru care a fost solicitată medierea CE “în aprecierea problemelor existente, în identificarea căilor de soluţionare a lor şi elaborarea măsurilor de restabilire a încrederii între ţările noastre”. Potrivit MAE de la Chişinău, “prezenţa acestor probleme, de natură politică mai întîi de toate, lipsa progresului în soluţionarea lor, pune în pericol însăşi existenţa statului moldovenesc, destabilizează situaţia din ţară, frînează simţitor procesul soluţionării definitive a conflictului transnistrean, influenţează negativ perspectivele integrării europene a statului nostru”.

Imediat a urmat reacţia părţii române, care a calificat acuzaţiile aduse României “total nefondate”, “lipsite de suport real şi fără a corespunde spiritului european pe care România doreşte să îl imprime relaţiei bilaterale”. Într-un comunicat al Ministerului de Externe al României se mai arată că “acuzaţiile referitoare la probleme care ar afecta dialogul bilateral şi «existenţa statului moldovenesc» sînt anacronice şi contravin poziţiei extrem de clare a României care recunoaşte, respectă şi sprijină statalitatea Republicii Moldova”. Reafirmîndu-şi “încrederea în destinul european comun al ţărilor noastre independente şi suverane”, Bucureştiul a mai opinat că “schimbarea bruscă de limbaj politic a reprezentanţilor Republicii Moldova este expresia dificultăţilor persistente în gestionarea unor aspecte complexe de natură identitară şi politică. Soluţionarea acestora, şi nu încercările de deturnare a atenţiei către false probleme externe reprezintă singura cale pentru a deschide o nouă etapă în dialogul cu organismele europene”.