Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Avînd în vedere faptul că în cadrul Conferinţei ministeriale a OSCE a fost abordată problema reglementării diferendului transnistrean, săptămîna trecută o atenţie deosebită a fost acordată iniţiativei legislative a şefului statului de a institui funcţia de ministru al integrării teritoriale.
Prin completările introduse, Parlamentul a decis instituirea funcţiei de ministru al Integrării, care va activa în cadrul Guvernului, fără a dispune de un minister propriu. De remarcat că iniţial, propunerea Preşedintelui a trezit discuţii controversate, mai mulţi deputaţi exprimîndu-se în sensul că abilitarea noului ministru cu funcţii de coordonare a tuturor ministerelor şi departamentelor în cadrul activităţii legate de integrarea naţională, îl va plasa pe acesta pe o poziţie superioară celorlalţi membri ai cabinetului de miniştri.
În final Parlamentul a exclus din competenţele noului ministru prevederile referitoare la coordonarea activităţii altor ministere şi departamente.
În varianta finală, Legea prevede contribuţii de asigurări sociale în mărime de 29 la sută din fondul de retribuire a muncii. Pentru avocaţi şi notari contribuţia de 29 % se va limita la 3 salarii medii lunare pe economie.
Au mai fost aprobate şi o serie de contribuţii sociale pentru:
În general, cotele de asigurări sociale se păstrează la nivelul anului 2002. Conform prognozelor, în anul 2003 se preconizează că salariul mediu pe economie va constitui circa 820 lei.
În varianta finală, legea prevede înfiinţarea Departamentului migraţiune, organ central de specialitate în domeniul promovării şi realizării politicii migraţionale a statului De asemenea, se prevede că în competenţele noului departament vor intra o serie de atribuţii legate de eliberarea actelor de identitate, de colaborare cu organizaţiile statale şi nestatale specializate în domeniu.
Putem observa în context că în mai puţin de 2 săptămîni Parlamentul a decis înfiinţarea unei funcţii de ministru, precum şi înfiinţarea pe lîngă Guvern a 2 noi departamente (pentru ajutoare umanitare şi pentru migraţiune). Adăugînd la acestea înfiinţarea anterioară a unui Centru de creaţie legislativă şi a Centrului pentru Combaterea Criminalităţii Economice şi a Corupţiei, ambele pe lîngă Guvernul Republicii Moldova, putem concluziona că executivul devine o structură tot mai birocratizată şi cu competenţe lărgite. Deşi parlamentarii îşi exprimă adesea nemulţumirea în legătură cu apariţia noilor structuri, acestea continuă să apară şi să fie înfiinţate chiar prin votul aceluiaşi Parlament.
Conform acordului respectiv, autorităţile de licenţiere ale statelor-părţi recunosc reciproc licenţele eliberate pentru unele genuri de activitate în construcţii, prin perfectarea şi eliberarea titularului de licenţă a licenţei naţionale corespunzătoare.
1. În şedinţa din 6 decembrie nu au fost întrunite voturile necesare pentru adoptarea în lectura a doua a proiectului de lege care prevedea majorarea numărului minim al membrilor partidelor pînă la 15 mii de membri. Înainte de votarea finală, raportorii au menţionat că împotriva legii s-au pronunţat mai multe comisii şi deputaţi, o serie de partide extraparlamentare, precum şi reprezentanţii unor organizaţii neguvernamentale.
2. Cu o zi înainte însă, la 5 decembrie, Parlamentul a votat în prima lectură proiectul de lege ce prevede modificarea şi completarea Legii partidelor, principalele prevederi ale căruia se rezumă la obligativitatea actualizării anuale a numărului de membri ai partidelor politice şi de creare a organizaţiilor teritoriale în cel puţin jumătate de unităţi administrativ-teritoriale de nivelul doi.
De asemenea, se propune ca datele respective să fie prezentate Ministerului Justiţiei, iar în cazul neprezentării acestora sau a lipsei numărului necesar, ministerul va avea posibilitatea să adopte hotărîrea privind lichidarea partidului. Ministerul va solicita ulterior Curţii Supreme de Justiţie constatarea faptului încetării activităţii partidului.
Şi această iniţiativă a provocat discuţii controversate, mai mulţi deputaţi din opoziţie exprimîndu-se în sensul că şi în acest caz reprezentanţii majorităţii parlamentare intenţionează să intervină cu metode administrative în vederea reglementării spectrului politic existent.
Proiectul are drept scop identificarea principiilor şi obiectivelor asistenţei sociale; a dreptului la asistenţă socială; a prestaţiilor şi serviciilor de asistenţă socială şi a categoriilor de beneficiari etc.
Principiile pe care se bazează asistenţa socială sînt: promovarea independenţei, autonomiei şi demnităţii umane; universalitatea dreptului la asistenţă socială, garantarea accesibilităţii la prestaţii şi servicii sociale; solidaritate socială; flexibilitatea măsurilor de asistenţă socială; promovarea parteneriatului social şi responsabilitatea personală a individului.
Printre beneficiarii de asistenţă socială se preconizează a fi:
Proiectul mai propune stabilirea sistemului organelor ce vor acorda asistenţă socială şi obligaţiile lucrătorilor acestor organe, precum şi sursele de finanţare a asistenţei sociale.
La discutarea proiectului au fost ridicate mai multe obiecţii, în special, legate de modul de determinare a necesităţilor reale ale beneficiarilor de asistenţă socială, precum şi în privinţa stabilirii prin lege a cuantumului minimului de existenţă.
Prin legea respectivă se propune introducerea unor prevederi conform cărora, în cazul parităţii voturilor judecătorilor Curţii Constituţionale, actul contestat să fie prezumat constituţional. În cazul în care Curtea va pronunţa avize sau decizii şi se va înregistra paritate de voturi, cauza urmează a fi amînată.
În acest fel, Parlamentul încearcă să aplice prin analogie pentru Curtea Constituţională o hotărîre mai veche a acesteia, prin care votul decisiv al Preşedintelui Parlamentului a fost declarat neconstituţional.
Scopul declarat al proiectului este armonizarea şi acumularea normelor existente actualmente în domeniul dat, cu scopul de a facilita aplicarea normelor de către organele de stat şi înţelegerea conţinutului acestora de către cetăţeni.
Proiectul stabileşte un cuantum neimpozabil pentru mărfuri în sumă de 100 euro. De asemenea, se propune majorarea limitei valorii valutare pasibile scoaterii fără prezentarea documentelor de provenienţă — de la 5 la 10 mii de dolari SUA. În aceeaşi lege se propune interdicţia introducerii pe teritoriul republicii de către cetăţenii rezidenţi a mijloacelor de transport cu termen de exploatare mai mare de 10 ani.
La dezbaterea proiectului în prima lectură mai mulţi deputaţi au exprimat obiecţii serioase, apreciind unele prevederi ca fiind deosebit de restrictive sau neclare, ceea ce poate provoca dificultăţi la aplicarea noii legi.
Prin legea respectivă se propune excluderea dreptului Guvernului de a introduce inspecţia înainte de expediţie a mărfurilor. De remarcat că problema acestei inspecţii a fost abordată de Guvernul actual încă de la momentul investirii în funcţie, însă implementarea ei constituie o condiţie a FMI. Existenţa Hotărîrii Curţii Constituţionale care a declarat neconstituţională sintagma respectivă creează temeiuri legale suficiente pentru a adopta modificările respective, însă lipsa acordului FMI va face problematică excluderea inspecţiei înainte de expediţie.
Conform modificărilor propuse, licenţele eliberate de autorităţile de licenţiere din străinătate sînt valabile şi pe teritoriul Republicii Moldova, în corespundere cu acordurile internaţionale la care ţara este parte.
În perioada de referinţă Parlamentul a reuşit să examineze şi să adopte definitiv 2 acte legislative asupra cărora s-a discutat mai mult timp încă în cadrul procedurii de iniţiere şi, ulterior, de examinare în prima lectură. Astfel, Legea privind indexarea depunerilor băneşti în Banca de Economii a fost votată cu majoritatea voturilor deputaţilor, iar Legea pentru modificarea Legii cu privire la partide şi alte organizaţii social-politice prin care s-a stabilit obligativitatea actualizării anuale a listelor de membri a fost votată în lectura a doua doar de majoritatea parlamentară. În acelaşi timp, Parlamentul a examinat şi adoptat şi alte acte legislative, cele mai importante dintre acestea fiind analizate în continuare.
Legea stabileşte obligaţiile statului faţă de cetăţenii săi care au deţinut drepturi băneşti în Banca de Economii la data de 2 ianuarie 1992 şi stabileşte principiile de bază privind indexarea, cuantumul şi modul de plată a sumelor indexate. Mecanismul propus stabileşte indexarea depunerilor în raport de 1 rublă — 1 leu la prima mie de ruble a soldului din toate conturile deţinute de o persoană fizică şi în raport de 2,5 ruble -1 leu la soldul ce depăşeşte 1 mie de ruble pentru o persoană fizică.
Costul total al legii se estimează la circa 1,8 miliarde lei, care urmează a fi achitaţi în termen de 15 ani. Pentru anul 2003 în bugetul de stat au fost preconizate 43 milioane de lei, care urmează a fi alocate conform unui regulament privind indexarea şi modul de plată a sumelor indexate la depunerile băneşti ale cetăţenilor, regulament ce trebuie adoptat de Guvern pînă la mijlocul lunii ianuarie 2003.
Deşi iniţial se propune ca cetăţenii ce locuiesc în stînga Nistrului să nu poată beneficia de prevederile legii, în varianta finală Parlamentul a stabilit că indexarea depunerilor băneşti ale acestora se va examina după restabilirea relaţiilor financiar-bugetare ale acestor teritorii cu bugetul de stat al Republicii Moldova. În acest fel, Parlamentul a acordat încă un temei în plus pentru ca locuitorii Transnistriei să contribuie la reunificarea ţării, însă pentru ca argumentul respectiv să devină mai puternic este necesar a se proceda la executarea prevederilor legii despre indexare astfel încît efectul propagandistic să fie mai simţitor decît efectul pecuniar propriu-zis.
Desigur că realizarea prevederilor legii va necesita o perioadă de timp şi despre începutul campaniei de plată se va putea vorbi abia peste cîteva luni şi acest lucru ar putea avantaja autorităţile în preajma alegerilor locale din anul 2003.
După cum s-a scris şi anterior, legea votată definitiv de Parlament prevede obligativitatea prezentării anuale a listelor membrilor partidului, pentru ca Ministerul Justiţiei să reconfirme numărul de membri. În cazul în care numărul respectiv nu este confirmat, Ministerul Justiţiei va sesiza instanţele de judecată pentru a decide lichidarea partidului şi în temeiul hotărîrii instanţei va crea Comisia de lichidare. Suplimentar, Legea mai stabileşte că partidele sînt obligate să creeze subdiviziuni structurale teritoriale în cel puţin jumătate din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul doi.
Amendamentele prezentate de unii deputaţi din opoziţie nu au fost acceptate de majoritatea parlamentară pe motiv că ar depăşi conceptul iniţial al proiectului şi ar propune introducerea unor noi reglementări, prin urmare, ele ar putea face obiectul unei iniţiative legislative separate.
Prin legea respectivă:
Prin legile respective au fost ratificate:
Prin hotărîrea respectivă s-au indicat neajunsurile legate de executarea şi implementarea deplină a prevederilor legii nominalizate şi s-a dispus Guvernului să prezinte propuneri pentru modificarea cadrului normativ existent în domeniul protecţiei plantelor. De asemenea, executivul a fost obligat să asigure formarea fondului financiar de rezervă pentru procurarea pesticidelor şi protecţia plantelor în situaţii excepţionale, precum şi pentru subvenţionarea la etapa iniţială a lucrărilor de producere privind protecţia platelor prin mijloace biologice.
Proiectul respectiv a fost elaborat în cadrul activităţii Pactului social iniţiat de Preşedintele Republicii Moldova în vara anului curent şi are drept scop instituirea unui control public eficient asupra activităţii de stat, în vederea asigurării respectării drepturilor constituţionale ale cetăţenilor, subordonării politicii statului şi a activităţii autorităţilor publice intereselor generale ale societăţii.
Deşi conţine o serie de dispoziţii care pot fi apreciate ca nişte reglementări extrem de importante în scopul garantării democraţiei participative, proiectul respectiv conţine totuşi mai curînd nişte prevederi declarative, fără un conţinut juridic complex care ar permite respectarea şi realizarea prevederilor sale în practica cotidiană. Este de remarcat că deşi a fost publicat în mass-media cu scopul de a organiza dezbateri publice, proiectul nu a suscitat interesul pe care îl merita. Practic, nu prea au existat propuneri şi păreri expuse pe marginea sa de către partide, organizaţii neguvernamentale şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile. În condiţiile în care anume aceste organizaţii urmează să asigure controlul public, putem observa că ideea este sortită eşecului din start, în societatea noastră preferîndu-se acţiunile de moment şi concentrarea forţelor în momente critice, în loc să se contribuie la crearea unor mecanisme planificate şi de durată.
Noua lege cu privire la privatizare propune stabilirea mecanismului juridic de reglementare a procesului transmiterii proprietăţii publice în proprietate privată.
Printre scopurile enunţate ale privatizării sînt şi:
Cele mai aprinse discuţii le-au provocat prevederile din proiect referitoare la responsabilitatea părţilor contractului de vînzare-cumpărare a patrimoniului public. În variantele propuse, se preconizează că în cazul în care cumpărătorul obiectului supus privatizării nu a achitat pe deplin suma stabilită sau nu a îndeplinit alte condiţii ale contractului în temenele stabilite, precum şi în cazul în care nu se atinge măcar unul din scopurile privatizării obiectului, organul abilitat (vînzătorul) va fi în drept să iniţieze procedura de reziliere a contractului. În aceste cazuri cumpărătorului nu i se va restitui suma plătită în avans şi nu i se vor recupera cheltuielile suportate, încasîndu-se incontestabil şi costul pagubei pricinuite obiectului privatizat. Asupra prevederilor respective există şi poziţia rezervată a Băncii Mondiale şi probabil că la examinarea în lectura a doua, prevederea respectivă din lege va fi exclusă sau formulată în aşa fel încît să nu determine dezacordul instituţiilor financiare internaţionale.
Problema introducerii inspecţiei înainte de expediţie s-a aflat în centrul atenţiei opiniei publice chiar de la momentul adoptării deciziei respective a Guvernului, impusă de organismele financiare internaţionale. Deşi în repetate rînduri s-a încercat a se renunţa la procedura respectivă, pînă în prezent agenţii economici sînt nevoiţi să apeleze la serviciile Companiei “SGS” atunci cînd intenţionează să importe în Republica Moldova produse incluse în lista celor obligatorii pentru inspectare.
Pentru soluţionarea problemei respective a intervenit chiar şi Curtea Constituţională care, printr-o hotărîre a sa, a declarat neconstituţională abilitarea Guvernului cu dreptul exclusiv de a stabili modul de efectuare a inspecţiei înainte de expediţie a mărfurilor importate.
Proiectul elaborat de Guvern şi prezentat spre examinare Parlamentului are menirea de a stabili principiile de implementare şi efectuare a inspecţiei înainte de expediţie, de a reglementa drepturile şi obligaţiunile importatorilor, organelor de stat şi ale companiei selectate în vederea efectuării inspecţiei.
Chiar la dezbaterea în prima lectură a proiectului de lege au fost enunţate un şir de prevederi pe care deputaţii le-au apreciat ca îndoielnice şi chiar vicioase. În special, a fost exprimat dezacordul cu obligativitatea efectuării inspecţiei pentru anumite mărfuri, propunîndu-se ca acest control să fie facultativ.
De asemenea, s-a propus ca compania care va efectua inspectarea mărfurilor să fie selectată prin concurs liber, iar în condiţiile contractului să se stipuleze evitarea fără motiv a întîrzierilor în prestarea serviciilor de inspecţie.
În concluzie, se poate afirma cu siguranţă că discuţiile la capitolul dat nu s-au finalizat, autorităţile statale fiind puse într-o situaţie extrem de delicată: pe de o parte, organismele financiare internaţionale impun inspecţia înainte de expediţie, iar pe de altă parte, producătorii şi importatorii autohtoni se pronunţă categoric împotriva ei şi această poziţie este susţinută de mai mulţi reprezentanţi ai Guvernului şi ai majorităţii parlamentare.
Un compromis în situaţia dată ar fi posibil dacă nu ar exista însă contractul actual încheiat cu Compania “SGS”, care este declarat neconstituţional, dar a cărui reziliere ar impune plata unor sume considerabile de la bugetul de stat. Ar fi interesant să observăm dacă în acest caz businessmanii noştri autohtoni s-ar ţine de cuvînt şi ar aduna benevol suma necesară pentru rezilierea contractului şi ar preda-o Guvernului de la care solicită ajutor şi pe care îl acuză că nu doreşte să le faciliteze afacerile.
Proiectul propune stabilirea cadrului legal al evaluării conformităţii produselor, utilajelor, proceselor, tehnologiilor, sistemelor de producţie şi a lucrărilor potenţial periculoase, a sistemelor de calitate şi a serviciilor, în scopul asigurării securităţii naţionale, evitării fraudelor şi pentru al asigurării protejarea drepturilor cetăţeneşti.
Legea defineşte un şir de noţiuni în domeniu, stabileşte autorităţile competente să efectueze evaluarea şi acreditarea etc. Practic, prin legea respectivă se propune substituirea cadrului normativ actual cu privire la certificare. În cadrul dezbaterilor proiectul a fost criticat de reprezentanţii tuturor fracţiunilor parlamentare şi probabil că pînă la adoptarea definitivă acesta va suferi modificări considerabile.
2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 2003 2002 2001 |