Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Monitoring→Politica→Problema transnistreană

Problema transnistreană în perioada 1–14 decembrie 2003

|versiune pentru tipar|mail| e-journal #21 |

Reuniunea OSCE de la Maastricht

Între 1–2 decembrie, la Maastricht, a avut loc cea de-a 11-a reuniune ministerială a OSCE. Printre subiectele principale care urmau să fie discutate în cadrul reuniunii figurau conflictul transnistrean şi situaţia creată în urma refuzului autorităţilor de la Chişinău de a semna Memorandumul cu privire la principiile creării statului federal moldovenesc propus de Rusia, dar şi problema evacuării patrimoniului militar rus din regiunea transnistreană. Aceste subiecte au fost abordate în discursurile mai multor oficiali prezenţi la reuniune, inclusiv în cel al Secretarului de Stat al SUA, Colin Powell, al Preşedintelui în exerciţiu al OSCE, Jaap de Hoop Scheffer şi al ministrului rus de Externe, Igor Ivanov, precum şi într-o declaraţie finală a delegaţiei UE, participantă la summit. Merită a fi remarcată unitatea de poziţii pe care le-au adoptat părţile prezente la reuniune, cu excepţia Federaţiei Ruse, cu privire la problema transnistreană. Astfel, SUA, UE şi OSCE au revendicat o soluţie politică durabilă a conflictului, care ar fi sprijinită de întreaga populaţie a Republicii Moldova, şi garantarea acesteia prin forţe de menţinere a păcii multinaţionale sub egida OSCE. Această poziţie a fost susţinută şi de ministrul moldovean de Externe, Nicolae Dudău. Reuniunea OSCE nu a reuşit însă să adopte o declaraţie finală şi nici o declaraţie regională cu privire la Republica Moldova, aşa după cum se aştepta, din cauza poziţiei divergente a Rusiei cu privire la Republica Moldova şi Georgia. În plus, Rusia s-a arătat nemulţumită şi faţă de condiţionarea ratificării Tratatului cu privire la forţele convenţionale în Europa (CFE) prin retragerea definitivă a armatelor ruse din Moldova şi Georgia, condiţionare pe care a calificat-o fără temei.

Subiectul transnistrean a fost reluat în cadrul reuniunii ministeriale a NATO, care a avut loc, la Bruxelles, pe 4 decembrie. Astfel, în Comunicatul final al reuniunii statele membre ale NATO au reiterat realizarea angajamentelor de la Istanbul cu privire la Republica Moldova şi Georgia drept o precondiţie a ratificării Tratatului CFE şi şi-au exprimat regretul în legătură cu nerespectarea de către Rusia a termenului-limită pentru retragerea patrimoniului său militar din regiunea transnistreană fixat pentru sfîrşitul anului 2003.

Reacţii

Reacţiile faţă de neadoptarea de către reuniunea OSCE de la Maastricht a unei declaraţii finale care ar fi stabilit, printre altele, şi un nou termen pentru evacuarea patrimoniului rusesc din Transnistria au fost divizate. Dacă mai mulţi analişti occidentali au calificat acest fapt drept un eşec şi un semn de slăbiciune a OSCE ca instituţie în care toate deciziile se iau prin unanimitate, opinie împărtăşită, dealtfel, şi de autorităţile moldoveneşti, mai mulţi reprezentanţi ai opoziţiei moldoveneşti şi-au exprimat satisfacţia faţă de unanimitatea de păreri a statelor şi instituţiilor occidentale cu privire la principiile soluţionării diferendului transnistrean. Aceştia din urmă au calificat drept un mare succes pentru Moldova neadoptarea la Maastricht a unei declaraţii care ar fi fixat un nou termen pentru evacuarea muniţiilor ruseşti din Transnistria, fapt care i-ar fi dat Rusiei mînă liberă să încalce termenul actual.

În acelaşi timp William Hill, Şeful Misiunii OSCE în Republica Moldova, după revenirea sa de la Maastricht şi-a exprimat incertitudinea faţă de modul în care va funcţiona de acum încolo formula pentagonală de negocieri în lipsa unei decizii adoptate la Maastricht prin consens. Hill a apreciat că va fi nevoie de cîteva luni în plus pentru ca Rusia sa-şi retragă întregul patrimoniu militar din regiunea transnistreană, în condiţiile în care nu vor există obstacole politice în calea acestui proces.

În acest context, însărcinatul cu afaceri al Transnistriei în Ucraina, Boris Akulov, declara că Tiraspolul intenţionează să-şi schimbe poziţia în legătură cu evacuarea patrimoniului rus din regiune, pe care acesta o vedea strîns legată de semnarea proiectului de Memorandum propus de Federaţia Rusă. Acelaşi oficial mai spunea că de acum încolo Tiraspolul îşi va “înăspri poziţia” în cadrul procesului de negocieri şi va pretinde la mult mai multe competenţe şi la garanţii sigure atît externe, cît şi interne. “După toate cele ce s-au întîmplat, noi nu mai putem lua în serios declaraţiile lui Vladimir Voronin, pe care nu-l considerăm un partener serios de negocieri”, a declarat Akulov, citat de “BASA-press”, subliniind că prin refuzul Preşedintelui Voronin de a semna proiectul propus de Moscova acesta a ratat o şansă unică de a crea o “statalitate moldovenească reală”.

Evacuarea muniţiilor ruseşti

Alte trei încărcături de muniţii ruseşti, evaluate la circa 950 de tone, au fost transportate din Transnistria la 1, 5 şi 14 decembrie. Potrivit estimărilor unor experţi militari ruşi, dacă se va menţine acelaşi ritm de evacuare a muniţiilor, va fi nevoie de încă şase-şapte luni pentru evacuarea întregului stoc de muniţii ruseşti din regiune.

Între timp, la 7 decembrie, cotidianul american “The Washington Post” anunţa că din depozitele militare din Transnistria au dispărut 38 de instalaţii de lansare a rachetelor “Alazan” — “bombe murdare” ori muniţii convenţionale cu încărcătură radioactivă destinate contaminării unui teritoriu de pînă la 12 km, care ar putea ajunge în mîinile teroriştilor, inclusiv Al-Quaeda.

Cotidianul american menţiona, de asemenea, că Transnistria este considerată în prezent de către experţi una dintre cele mai mari pieţe ilegale de armament de pe teritoriul fostei URSS, principala sursă de armament fiind depozitele militare prost păzite, ramase ca moştenire de la armata sovietică.

Opinia publică faţă de federalizare

Rugaţi să-şi exprime opinia cu privire la problema federalizării Republicii Moldova, 37,8% din respondenţii unui sondaj, realizat în luna noiembrie la comanda Institutului de Politic Publice pe un eşantion naţional reprezentativ, au arătat că nu susţin federalizarea, 21,2% o consideră acceptabilă, 13,1% au arătat că acest subiect nu-i priveşte, 25,5% nu au ştiut ce să răspundă, iar 2,4% au refuzat să dea un răspuns.

17–30 noiembrie 2003 15 decembrie 2003 – 11 ianuarie 2004