Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Monitoring→Politica→Problema transnistreană

Problema transnistreană în perioada 1–15 iunie 2008

Eforturile în vederea reluării procesului de negocieri

La 10 iunie 2008 la Helsinki a avut loc întîlnirea de lucru a mediatorilor şi observatorilor participanţilor la procesul de negocieri privind reglementarea transnistreană. Întîlnirea, desfăşurată la propunerea Preşedintelui în exerciţiu al OSCE, şi-a ţinut lucrările în format “3+2”, fără participarea reprezentanţilor Republicii Moldova şi Transnistriei. Discuţiile s-au axat pe necesitatea consolidării măsurilor de încredere dintre părţile implicate în conflict, susţinerea activităţii grupurilor de lucru formate în urma întîlnirii Voronin-Smirnov din 11 aprilie 2008. În definitiv, măsurile menţionate ar trebui să pregătească climatul favorabil pentru reluarea negocierilor de reglementare a conflictului în format “5+2”.

În pofida eforturilor invocate lucrurile stagnează. Întîlnirea preşedinţilor Voronin şi Medviedev în cadrul summit-ului CSI de la Sankt-Petersburg nu s-a soldat cu nici un rezultat în vederea apropierii reluării procesului de negocieri în format “5+2” (vezi comentariul). În acelaşi timp, Preşedinte rus l-a decorat pe unul din fondatorii regimului separatist din stînga Nistrului, Grigorii Maracuţa, cu ordinul “Prietenia”. Este curios că, Maracuţă a fost decorat la trei zile după desfăşurarea summit-ului CSI, menţionîndu-se aportul acestuia la dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi a celor interparlamentare din cadrul “Uniunii pentru Democraţie şi Drepturile Popoarelor”. Uniunea în cauză nu este altceva decît aşa-zisul CSI-2 sau “internaţional separatistă”, din care fac parte Abkhazia, Osetia de Sud şi Transnistria.

Acţiuni de subminare a încrederii între Chişinău şi Tiraspol

În pofida eforturilor de întărire a încrederii între cele două mauri ale Nistrului, în perioada de referinţă lucrurile au evoluat, mai degrabă, în sens invers. Autorităţile transnistrene au invocat un şir de probleme şi au întreprins acţiuni care subminează relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol. Astfel, liderul Transnistrean a cerut în mod categoric ca autorităţile moldoveneşti să recunoască proprietatea Transnistriei asupra porţiunilor de căi ferate amplasate pe malul stîng al Nistrului, ameninţînd cu izbucnirea unor noi conflicte, speculînd o eventuală nouă blocare din partea Republicii Moldova a tranzitului de mărfuri prin segmentul transnistrean a căii ferate. Acest gen de speculaţii pe marginea blocadei au menirea să justifice declararea de către regimul de la Tiraspol a porţiunii de cale ferată din stînga Nistrului drept proprietatea a Transnistriei.

În aceeaşi ordine de idei, autorităţile transnistrene au formulat acuzaţii la adresa autorităţilor Republicii Moldova, învinuindu-le că ar întreprinde măsuri deliberate în vederea blocării utilizării de către emiţătorii din Transnistria a unui spectru de unde utilizate pentru tele- şi radiodifuziune. Este interesant de remarcat că faptele invocate de către autorităţile transnistrene s-au produs acum un an sau o jumătate de an, iar punerea lor în evidenţă se face în contextul discreditării aşa-ziselor măsuri de încredere, discuţiile pe marginea cărora au demarat în luna aprilie. Invocînd normele dreptului internaţional partea transnistreană a ţinut să ameninţe Chişinăul cu măsuri de răspuns.

Un subiect foarte sensibil între Chişinău şi Tiraspol a devenit demarcarea hotarului moldo-ucrainean pe segmentul transnistrean. Cunoscînd interesul trilateral (UE-Moldova-Ucraina) pentru delimitarea hotarului moldo-ucrainean Transnistria se opune în mod ostentativ participării reprezentanţilor Republicii Moldova la procesul de delimitarea propriu-zis. Liderul transnistrean Igor Smirnov a menţionat că, dacă Ucraina nu va accepta delimitarea hotarului dintre Ucraina şi Republica Moldovenească Nistreană, atunci autorităţile transnistrene for face acest lucru în mod unilateral. Observatorii transnistreni remarcă că Tiraspolul ar proceda astfel pentru a crea probleme suplimentare Ucrainei în acceptarea acesteia în faza de preaderare la NATO. Probabil, este o exagerare, opunerea Transnistriei planurilor Ucrainei ar costa-o prea scump. Este mult mai simplu de explicat lucrurile prin dorinţa autorităţilor transnistrene de a nu lăsa loc îndoielilor că porţiunea invocată a hotarului este moldo-ucraineană, ci a Transnistriei cu Ucraina.

17–31 mai 2008 16–30 iunie 2008