Monitoring→Politica→Problema transnistreană

Memorandumul propus de Federaţia Rusă

Evoluţiile din jurul conflictului transnistrean din ultimele două săptămîni au fost dominate de proiectul de Memorandum privind principiile de bază ale structurii statului unificat propus autorităţilor Republicii Moldova, Gagauz-Yeri şi celor ale regiunii separatiste transnistrene de către Federaţia Rusă la mijlocul lunii noiembrie.

Proiectul prevede instituirea unei federaţii asimetrice în care Transnistria şi Unitatea teritorial-administrativă Gagauz Yeri vor fi subiecţi ai federaţiei, care se va numi Republica Federativă moldova. Statul federal va fi un stat neutru şi demilitarizat cu un spaţiu vamal, financiar şi de apărare comun. Documentul nu conţine prevederi cu privire la garanţiile politice şi de securitate din perioada postconflict (pentru o analiză detaliată a documentului a se vedea comentariul ADEPT “Memorandumul privind principiile de constituire a statului unificat”).

Preşedintele Voronin a salutat iniţiativa rusească, pe care a numit-o “un proiect realist, de compromis pentru depăşirea dezbinării teritoriale, politice şi economice a statului nostru”. Preşedintele a avut mai multe întîlniri în care a încercat să promoveze documentul în cauză, inclusiv cu liderii celor trei facţiuni parlamentare, reprezentanţii diplomatici acreditaţi la Chişinău, Misiunea OSCE în Moldova şi chiar cu cei doi foşti preşedinţi ai Republicii Moldova. Acţiunile Preşedintelui au fost complementate de activitatea diplomatică intensă a şefului adjunct al administraţiei prezidenţiale ruse, Dmitri Kozak, care se presupune că ar fi autorul Memorandumului, şi care a avut întîlniri cu liderii facţiunilor parlamentare şi cu liderul transnistrean Igor Smirnov şi a mediat negocierile dintre experţii moldoveni şi cei transnistreni pe marginea proiectului.

Partea transnistreană a avut o reacţie, în general, pozitivă faţă de proiectul rusesc, pentru care i-a mulţumit Guvernului Rusiei, dar şi-a rezervat dreptul să formuleze nişte amendamente la proiect, aşa ca introducerea unei clauze cu privire la garanţiile militare, care urmau să fie asigurate pe o perioadă de 30 de ani de către armata rusă aflată în prezent în regiune, şi acordarea pe întreg teritoriul federal a statutului de limbă de stat limbii ruse.

În ciuda reacţiilor nu tocmai pozitive din partea mai multor sectoare ale societăţii civile moldoveneşti faţă de proiect, dar şi a unei declaraţii a OSCE în care statele membre au declarat că nu susţin proiectul propus de Rusia, la sfîrşitul zilei de 24 noiembrie părţile au declarat că au ajuns la un consens pe marginea proiectului, pe care l-au şi parafat. Semnarea documentului a fost anunţată pentru ziua următoare, cînd la Chişinău urma să sosească Preşedintele rus, Vladimir Putin, pentru a asista la ceremonia de semnare. Lucrurile păreau că merg bine şi pe alte fronturi: partea moldovenească a încetat să bruieze reţeaua de telefonie mobilă din Transnistria punînd astfel capăt “războiului telefonic” dintre malurile drept şi stîng ale Nistrului declanşat acum două luni, Preşedintele Voronin a amnistiat persoanele care în timpul războiului de pe Nistru din 1992 “au comis infracţiuni contra participanţilor la luptele pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova şi contra populaţiei civile”, iar transnistrenii au anulat interdicţia de a intra pe teritoriul transnistrean, impusă la începutul lui 2003 pentru 14 oficiali moldoveni.

La 25 noiembrie însă, în ziua în care urma să fie semnat Memorandumul, Preşedintele Voronin a emis o declaraţie prin care a amînat semnarea documentului din cauza reacţiei negative faţă de acesta a unei părţi importante a societăţii moldoveneşti. În consecinţă, vizita lui Putin la Chişinău a fost anulată, iar emisarul rus Dmitri Kozak a plecat în mare grabă la Moscova, nu înainte ca să acuze autorităţile moldoveneşti de “iresponsabilitate politică” şi de “lipsă de curaj politic”. Ceva mai tîrziu Kozak avertiza la Moscova că refuzul autorităţilor moldovene de a semna Memorandumul va avea consecinţe grave şi că în circumstanţele create soluţionarea conflictului transnistrean ar putea dura încă vreo 10 ani.

Între timp mai mulţi experţi şi organizaţii internaţionale s-au pronunţat pe marginea proiectului rusesc şi au scos în evidenţă numeroasele carenţe ale acestuia. Printre aceştia s-a numărat şi Preşedintele în exerciţiu al OSCE, ministrul olandez de Externe, Jaap de Hoop Scheffer, care a remarcat în mod special lipsa unui mecanism de soluţionare a disputelor dintre puterea centrală şi cele regionale, lipsa unui mecanism de garanţii multilaterale şi posibilitatea pe care proiectul i-o acordă Transnistriei de a bloca orice decizie luată la nivel federal.

În timp ce Preşedintele Voronin a amînat semnarea Memorandumului pentru a se consulta mai întîi cu OSCE şi alte organizaţii internaţionale, partidele de opoziţie din Republica Moldova şi o serie de organizaţii neguvernamentale au constituit Comitetul pentru Apărarea Independenţei şi Constituţiei Republicii Moldova, care începînd cu 24 noiembrie a coordonat acţiunile de protest ale acestora împotriva proiectului rus.

Acţiunile de protest au culminat la 30 noiembrie, cînd la Chişinău a fost organizată Adunarea Naţională a Cetăţenilor pentru Apărarea Independenţei şi Constituţiei, la care au participat cîteva zeci de mii de persoane venite din toată Moldova şi care au revendicat respingerea planului de federalizare propus de Rusia. Adunarea a adoptat un Apel către Consiliul Ministerial al OSCE de la Maastricht, în care se cere stoparea procesului de federalizare a Moldovei.

Deşi iniţial, revendicarea principală înaintată în cadrul acţiunilor de protest a fost cea de a respinge Memorandumul propus de Rusia, Apelul adoptat la adunarea din 30 noiembrie conţine un protest mai larg la adresa întregii guvernări din Republica Moldova. Astfel, Apelul acuză puterea comunistă de “lipsă de capacitate de guvernare” şi cere demisia acesteia pentru “a evita falimentul economic al ţării şi degradarea completă a societăţii”. Ceva mai devreme, în cadrul aceloraşi acţiuni de protest, protestatarii au ars un drapel al Federaţiei Ruse şi portrete ale Preşedintelui rus, Vladimir Putin. Aceste acţiuni ale formaţiunilor de opoziţie i-au făcut pe mai mulţi observatorii din Moldova şi din străinătate să pună la îndoială consistenţa şi legitimitatea acţiunilor acestora, excluzînd astfel repetarea scenariului georgian în Republica Moldova, între evenimentele de ultimă ora din Moldova şi cele din Georgia de acum cîteva săptămîni fiind făcute mai multe paralele.

Între timp, Ambasadorul SUA pe lîngă OSCE, Stephen M. Minikes, a declarat în cadrul Consiliului Permanent al OSCE că SUA împărtăşeşte rezervele exprimate anterior de către OSCE vis-a-vis de planul rusesc. Acestor afirmaţii li s-au alăturat reprezentanţii UE din Consiliu, care au adăugat că UE va sprijini crearea unei forţe de menţinere a păcii multinaţionale sub egida OSCE.

Mai mulţi observatori au explicat rapiditatea cu care au evoluat evenimentele din ultimul timp prin apropierea reuniunii interministeriale a OSCE de la Maastricht din 1–2 decembrie, unde se pare că problema transnistreană şi planul de federalizare propus de Federaţia Rusă, dar şi nerespectarea de către Federaţia Rusă a termenului de retragere a patrimoniul său militar din regiunea transnistreană, fixat pentru sfîrşitul lui 2003, vor fi unele din subiectele principale de pe agenda summit-ului.

Arhiva

2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 2003

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet