Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Monitoring→Politica→Problema transnistreană

Problema transnistreană în perioada 1–18 ianuarie 2009

Impactul întîlnirii Voronin-Smirnov asupra relaţiilor Chişinău-Tiraspol

După întîlnirea Voronin-Smirnov din 24 decembrie 2008 demnitarii transnistreni au întreprins acţiuni de subminare a înţelegerilor celor doi. Cu această ocazie serviciul de presă al Ministerului Reintegrării a difuzat un comunicat în care se menţiona: “… începînd cu 1 ianuarie 2009 de la cetăţenii Republicii Moldova, sînt percepute în continuare taxe, de data aceasta în mărime de 22 lei (faţă de taxa anterioară de 8 lei), pentru acces şi şedere în localităţile din regiune. Avînd în vedere faptul că astfel de acţiuni contravin înţelegerilor convenite în cadrul recentei întîlniri a Preşedintelui Republicii Moldova cu liderul transnistrean cu privire la abolirea cu începere de la 1 ianuarie 2009 a perceperii oricăror taxe, fapt despre care s-a anunţat public, Ministerul Reintegrării s-a adresat structurilor respective de la Tiraspol, precum şi reprezentanţilor mediatorilor şi observatorilor în procesul de negocieri cu solicitarea de a se întreprinde acţiuni urgente în vederea aducerii situaţiei în conformitate cu înţelegerile în cauza”. Şi retorica oficialilor transnistreni a fost pe potriva acţiunilor menţionate. În acest sens, în adresarea sa de revelion către locuitori liderul transnistrean, Igor Smirnov, a ţinut să contrapună: “victoria marii Rusii” în conflictul războiul ruso-georgian şi “politica duplicitară a Moldovei — membră a GUAM, prietenă a Georgiei”; eforturile Rusiei de reglementare a conflictelor şi cele ale Occidentului în Kosovo, reiterînd că reglementarea problemei transnistrene poate avea loc în cadrul unui dialog între două state egale — Moldova şi Transnsitria; eforturile de dezvoltare economică a Transnistriei cu şi generarea crizei financiare mondiale de către SUA.

Perspectivele reluării negocierilor în format “5+2”

Şeful diplomaţiei transnistrene, Vladimir Yastrebceak, a declarat la 8 ianuarie 2009 că este prematur să se vorbească despre eventuala reluare a negocierilor în format “5+2”. Potrivit lui Yastrebceak lipsa unor garanţii pentru o activitate comercială externă a Transnsitria este impedimentul principal pentru reluarea negocierilor. El a amintit că negocierile au fost întrerupte în martie 2006 după ce Moldova şi Ucraina au introdus noi reguli vamale pentru exportul mărfurilor din Transnistria fără a o consulta. De asemenea, el a acuzat Moldova că întreprinde constant măsuri pentru a îngreuna exportul întreprinderilor transnistrene. Astfel, potrivit Camerei de Comerţ din Transnistria în 2008 faţă de 2007 cheltuielile agenţilor economici transnistreni perfectate de către organele vamale ale Republicii Moldova au crescut cu 90%, iar cheltuielile cele perfectate de Camera de Comerţ au crescut de 10 ori. În plus, Republica Moldova a introdus colectări pentru controalele ecologic şi fitosanitar, aplicînd şi amenzi pentru importul direct al materiei prime din Ucraina în Transnistria. În condiţiile crizei economice aceste reguli ridică noi bariere şi exercită presiuni suplimentare asupra agenţilor economici transnistreni. Yastrebceak consideră că autorităţile moldoveneşti procedează conştient ţintind spre mărirea numărului întreprinderilor din regiune care să se înregistreze permanent pe malul drept al Nistrului.

Referindu-se la propunerea Chişinăului de demilitarizare, Yastrebceak afirmă că această iniţiativă ar fi dubioasă. El aminteşte că ea nu-i aparţine preşedintelui Voronin, ci a fost propusă iniţial, în 2004, de către garanţi şi mediatori. În condiţiile în care conflictul rămîne nereglementat nu se poate vorbi despre demilitarizare întrucît nu sînt clare garanţiile ulterioare. În plus, nu se poate vorbi despre demilitarizare în condiţiile cînd Ministerul de Interne al Republicii Moldova rămîne o structură militarizată. De asemenea, Transnistriei nu-i convine insistenţa autorităţilor moldoveneşti privind retragerea trupelor ruse din Transnsitria în procesul de demilitarizare. Concluzia le care o face Yastrebceak în privinţa iniţiativelor Chişinăului de reglementare a conflictului, inclusiv “abordării de pachet”, care include proiectul de lege privind statutul Transnistriei şi un proiect de declaraţie politică, nu conţin nimic nou şi demn de vreo atenţie sporită. În acelaşi timp, Yastrebceak lasă să se înţeleagă că pentru Transnsitria ar fi mai convenabil să rămînă în expectativă pentru o jumătate de an, întrucît după alegerile parlamentare din primăvara anului curent se va schimba puterea de la Chişinău, putînd veni la guvernare persoane pentru care reglementarea transnsitreană nu este o prioritate.

Criza gazelor

Conflictul gazelor dintre Rusia şi Ucraina a surprins autorităţile transnistrene nepregătite. În consecinţă timp de aproximativ 10 zile regiunea nu avut gaze deloc sau într-un volum extrem de redus. S-a dovedit că termocentralele nu dispuneau de combustibil alternativ, fapt care a atras după sine întreruperea procesului de învăţămînt pentru aproximativ 10 zile. Curiozitatea cea mai mare a fost că în timp ce ministrul învăţămîntului din regiune, Maria Paşcenko, admonesta ziariştii pentru “prorocirile maliţioase” de sistare a aprovizionării cu gaze acestea chiar se realizau. Concluzia la care au ajuns demnitarii transnistreni a fost că trebuie să tragă învăţăminte din cele întîmplate, întrucît din 1996 rămîn pustii capacităţile pentru stocarea agenţilor energetici de alternativă. Ca urmare a crizei gazelor este că a crescut cu aproximativ 30% consumul energiei electrice, ceea ce s-a răsfrînt asupra reţelelor şi transformatoarelor, care în multe cazuri nu au rezistat, defectîndu-se.

Consecinţele economice ale crizei gazelor sînt semnificative pentru economia transnistreană. Conform estimărilor demnitarilor transnistreni întreprinderile economice vor putea să-şi reia activitatea normală abia către începutul lunii februarie, iar pierderile zilnice de pe urma crizei gazelor se cifrează la trei milioane de dolari.

Cu ocazia crizei gazelor reprezentantul special al UE în Moldova, Kalman Mizsei, a declarat că ea ar putea favorizarea apropierii Transnsitriei şi Moldovei în vederea reglementării conflictului. În condiţiile de criză poate ieşi în evidenţă necesitatea “măsurilor de încredere” şi convingerea părţilor că eforturile comune pot contribui la găsirea unor soluţii benefice pentru ambele părţi.

1–31 decembrie 2008 19 ianuarie – 1 februarie 2009