Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Monitoring→Politica→Problema transnistreană

Problema transnistreană în perioada 19 septembrie – 18 octombrie 2009

Preocuparea mediatorilor

Procesul de formare a noului Guvern în Republica Moldova a lăsat pe plan secund eforturile referitoare la reglementarea transnistreană. În acest context, reprezentanţii părţilor implicate în formatul “5+2”de reglementare transnistreană au încurajat partidele politice din Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) să “ajungă la un compromis pentru a forma o structură stabilă a conducerii, capabilă să se concentreze asupra realizării obiectivelor social-economice actuale”. Un astfel de îndemn a fost formulat la întîlnirea din 15 septembrie de la Moscova a viceministrul de externe al Rusiei, Grigore Karasin, şi şeful misiunii OSCE în Moldova, Philippe Remler, care au discutat programul de lucru al întrevederii mediatorilor şi observatorilor în reglementarea transnistreană, programat pentru a doua jumătate a lunii septembrie la Chişinău. Pe de altă parte, decizia noii guvernări a AEI de a lichida Ministerului Reintegrării este interpretată de observatorii transnistreni a pentru noua conducere moldovenească problema transnistreană, deşi îşi menţine importanţa, nu va fi prioritară. Potrivit politologul transnistrean Andrei Safonov, solicitat de Agenţia INFOTAG, “în situaţia de partajare a funcţiilor, de redistribuire a fluxurilor financiare, care durează de la cîteva luni la un an, unirea sau normalizarea relaţiilor nu poate fi sarcina primordială… În aceste circumstanţe, este de aşteptat menţinerea status-quo-ului, anume dezvoltarea independentă a anumitor instituţii de stat pe fiecare mal al Nistrului”.

Regimul transnistrean se pregăteşte să respingă atacurile inamicului

În a doua jumătate a lunii septembrie, chiar înaintea învestirii noului Guvern al Republicii Moldova, în Transnistria s-a desfăşurat un exerciţiul militar privind mobilizarea trupele de genişti, transmisionişti, artilerişti antiaerieni, medici. Astfel, statul-major din Transnistria şi-a pus sarcina să testeze aplicabilitatea doctrinei militare, simulînd “desfăşura trupelor de luptă pentru respingerea agresiunii prin prisma experienţei acţiunilor militare în Caucazul de Nord din ultimul război”. Aplicaţiile s-au concentrat pe testarea pregătirii personalului militar de rezervă “de ce e mai rău” — eventuala pătrundere a duşmanului “în adîncul apărării, nimicirea duşmanului” urmînd să aibă loc “cu diferite tipuri de arme, inclusiv cu sistemul reactiv al focului «Grad»”.

Pregătiri pentru referendum

În regiunea transnistreană se desfăşoară “discuţii publice” pentru desfăşurarea unui referendum privind modificarea constituţiei. Scopul modificărilor este armonizarea normelor constituţionale din Transnistria cu cele din Federaţia Rusă şi se referă în principal la revizuirea competenţelor preşedintelui, instituirea guvernului în locul cabinetului de miniştri condus de preşedinte, precum şi instituirea unui parlament bi-cameral.

Se impune ridicarea ratei business-ului mic în economia Transnistriei

Un studiu elaborat de Camera de Industrie şi Comerţ a Transnistriei arată necesitatea ridicării în următorii trei ani a ratei business-ului mic în produsul intern brut al regiunii de la 13% la 20%. Potrivit studiului prevederile legii privind dezvoltarea micului business sînt depăşite de realităţile curente. Autorii studiului recomandă ca unităţile micului business trebuie divizat în întreprinderi micro- (pînă la 10 angajaţi), mici (pînă la 50 de angajaţi) şi medii, pentru fiecare dintre acestea fiind prevăzute categorii distincte de înlesniri şi privilegii. Ei invocă recomandările Comisiei Europene din 2003 potrivit cărora întreprinderile cu un număr de angajaţi mai mic de 250 de persoane trebuie să fie calificate ca făcînd parte din categoria business-ului mic şi mijlociu. Ţinînd cont de specificul celor trei categorii de întreprinderi urmează să fie acceptate evidenţe statistice distincte pentru a putea folosi mecanisme adecvate de susţinere a acestora. De asemenea, urmează să se facă claritatea în domeniul întreprinderilor individuale, care numără în prezent peste 15 mii de unităţi şi pentru care ar trebui să fie simplificată dramatic procedurile de impozitare, de dare de seamă şi de sancţionare. În definitiv, urmează a să fie creat un fond special pentru creditarea micului business care să ofere şi garanţii.

Aşteptările oficialilor de la Tiraspol privind evoluţiile reglementării transnistrene

Reprezentanţii autorităţilor transnistrene au făcut declaraţii precum că nu se lasă impresionaţi de maşina propagandistică a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), care accentuează eventuale pericolele ce ar putea veni din partea Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE) la adresa procesului reglementării transnistrene. Cu această ocazie şeful diplomaţiei transnistrene, Vladimir Yastrebceak, a declarat că singura problemă pe care o vede este AIE pare să nu ia în consideraţie cedările pe care le-a făcut ex-preşedintele Vladimir Voronin semnînd la 18 martie 2009 Declaraţia de le Barviha, potrivit căreia autorităţile moldoveneşti nu mai insistă asupra retragerii prezenţei militare ruse din regiune. Cu excepţia invocată, Yestrebceak menţionează că noile autorităţi moldovene nu propun nimic nou fiindcă şi Voronin insista anterior asupra retragerii militare ruse din regiune, cedarea menţionată fiind făcut în context electoral cu aproximativ două săptămîni înainte de alegerile din 5 aprilie 2009. În rest, Yastrebceak reiterează poziţia Transnistriei privind retragerea prezenţei militare ruse. El insistă că angajamentele Federaţiei Ruse din cadrul summit-ului OSCE de la Istanbul din noiembrie 1999 ar fi fost condiţionate de reglementare politică a conflictului transnistrean. Mai mult, Yastrebceak afirmă că odată cu introducerea de către Federaţia Rusă a moratoriului asupra tratatului FACE angajamentele Rusiei şi-au pierdut actualitatea. În aceeaşi ordine de idei, Yastrebceak a menţionat că Rusia oricum şi-a îndeplinit angajamentele retrăgînd din regiunea Transnistreană armamentul greu al Armatei a 14-a. Astfel, din Transnistria au fost retrase 50 mii de unităţi de armament, 800 de unităţi de artilerie, 120 de tancuri, etc. În privinţa personalului militar, au fost retraşi 1500 de soldaţi şi ofiţeri din cei 2500 ai grupului operativ al fostei Armate a 14-a, iar din contingentul de pacificatori au rămas doar 400 din cei 2700 de militari dislocaţi iniţial. Cu toate acestea, Yastrebceak se arată indignat că guvernarea comunistă şi-a dorit retragerea totală a prezenţei militare ruse din regiune, iar în prezent şi liberal-democraţii moldoveni cer, de fapt, acelaşi lucru. Potrivit lui situaţia se va clarifica mai aproape de 2011, cînd expiră termenului de zece ani a Tratatului de bază moldo-rus. Acesta din urmă va trebui prelungit sau va trebui să se renunţe la el, tocmai atunci va deveni clar cum vor evolua relaţiile moldo-ruse şi care va fi locul Transnistriei în cadrul acestor relaţii. Din punctul de vedere al autorităţilor transnistrene este principial să se clarifice dacă noua guvernare de la Chişinău va prefera să rămînă în cadrul legii din 22 iulie 2005 privind reglementarea transnistreană, adică să asimileze moştenirea PCRM, ori se va purcede la căutarea unui cadru mai realist. Conducerea Transnsitriei se arată, mai degrabă, sceptică în privinţa renunţării noilor autorităţi moldovene la principiile legii din 2005 şi, de aceea, se va concentra în relaţiile cu Chişinăul asupra reluării activităţii “grupurilor de lucru şi apărării intereselor cetăţenilor care deţin şi cetăţenie moldovenească”. În acelaşi timp, Yastrebceak a declarat că lichidarea Ministerului Reintegrării de către noile autorităţi moldoveneşti nu comportă nicio semnificaţie, întrucît Transnistria nu a colaborat niciodată cu acest minister, contactele dintre cele două părţi avînd loc la nivel de reprezentanţi ai Republicii Moldova şi Transnistriei. Din acest punct de vedere este clar că autorităţile moldovene au decis ca în cadrul noii structuri a Guvernului Republicii Moldova vice-premierul, Victor Osipov, să fir cel împuternicit să reprezinte Chişinăul în relaţiile cu Transnistria şi în procesul de negocieri.

Comuniştii moldoveni încearcă să-şi recapete atuul transnistrean în lupta politică internă

Şi presa transnistreană a ţinut să reflecte schimbarea de macaz a PCRM, care după opt ani de guvernare, a început iarăşi să folosească problema transnistreană drept atu în lupta propagandistică, de data acesta împotriva Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE). Se menţionează însă că după opt ani de guvernarea a PCRM problema transnistreană nu numai că nu a fost soluţionată, ci a fost îngheţat chiar însăşi procesul de negocieri. Intenţiile PCRM de a speria cetăţenii transnistreni cu o eventuală destabilizare a situaţiei ca urmare a politicii AIE de apropiere a Republicii Moldova de NATO este calificată drept o ipocrizie. În acest context, portalul oficial “OLVIA-press” menţionează că anume sub guvernarea PCRM a fost acceptat Planul Individual de acţiuni al relaţiilor Republicii Moldova cu NATO (IPAP), iar pe teritoriul Republicii Moldova au fost desfăşurate aplicaţiile militarea cu participarea NATO — Cooperative Longbow/Lancer — 2006, Medceur-2007 etc.

1–18 septembrie 2009 1–15 noiembrie 2009