Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
|
|
e-journal #111 |
La 1 februarie 2008, Ministrul Reintegrării, Vasilii Şova, consilierul prezidenţial pe probleme în problemele politice Mark Traciuk şi şeful Direcţiei acorduri internaţionale a Departamentului drept internaţional al Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene Dumitru Socolan au avut consultări la Moscova cu înalţi oficiali ai Federaţiei Ruse, implicaţi în problema transnsitreană — adjunctul secretarului Consiliului de Securitate al Rusiei, Yuri Zubakov, ambasadorii cu misiuni speciale, Valeri Keniaikin şi Valeri Nesteruşkin, şi adjunctul departamentului doi pentru statele CSI, Nicolai Fomin. Serviciul de presă al preşedinţiei Republicii Moldova a comunicat că scopul consultarilor a constat în fortificarea măsurilor de încredere dintre Chisinau şi Tiraspol în vederea reluării cît mai grabnice a negocierilor în format “5+2”. Participarea la consultări a şefului direcţiei Acorduri Internaţionale, Dumitru Socolan, a stîrnit suspiciunile opoziţiei moldoveneşti că ar fi vorba despre pregătirea unor documente secrete referitoare la reglementarea transnistreană.
În timpul vizitei din 12–13 februarie la Moscova a Preşedintelui Ucrainei, Victor Iuşcenco, acesta a ajuns la o înţelegere cu omologul său rus, Vladimir Putin, în vederea “intensificării dialogului diplomatic intre cele doua ţări, pentru a ajunge la o poziţie comuna în problema rezolvării diferendului transnistrean”. Accentul a fost pus pe necesitatea elaborării unor iniţiative comune ruso-ucrainene în vederea deblocării procesului de negocieri în format “5+2”. În acest sens, în Planul de acţiuni Rusia-Ucraina, semnat de cei doi preşedinţi, se prevede ca pîna în 2009 experţii celor doua ţari să elaboreze abordări coerente în vederea reglementarii transnistrene. Principiile de bază au fost stabilite după cum urmează: diferendul transnistrean urmează sa fie soluţionat numai în baza respectării suveranităţii si integrităţii teritoriale a Republicii Moldova; Transnistriei urmează să i se ofere un stat juridic special. Faptul că dezlegînd nodul problemelor cu care se confruntă relaţiile bilaterale ruso-ucrainene, cei doi preşedinţi au găsit timp pentru discutarea diferendului transnistrean poate indica asupra faptului că nici Rusia şi nici Ucraina, din raţiuni de securitate naţională, nu doresc ca “precedentul Kosovo” sa se extindă şi asupra Transnistriei. Este un semnal bun pentru Republica Moldova, care deconspiră bluf-urile din ultimii trei ani ale unei mari puteri regionale.
În pofida unor declaraţii optimiste ale autorităţilor moldovene, liderii transnistreni de cel mai înalt rang neagă orice posibilitate de soluţionare rapidă a conflictului după schemele elaborate de Preşedintele Voronin. Declaraţii în acest sens au continuat să facă cu regularitate seful administraţiei transnistrene, Igor Smirnov, şeful diplomaţiei Valerii Liţcai, dar cea mai interesantă declaraţie, care se înscrie pe linia de contradicţii cu Smirnov, a făcut-o pentru revista moscovită “Kommersant” speaker-ul Evgheniy Şevciuk, referitor la desfăşurarea unui nou referendum privind statutul Transnistriei şi a unor alegeri legislative anticipate. Ideea lui Şevciuk se rezumă la faptul că un astfel de referendum ar avea sens dacă ţările garante şi mediatorii procesului de negocieri ar accepta rezultatele lui, oricare ar fi ele. Declaraţia lui Şevciuk are la baza încrederea acestuia că rezultatele eventualului referendum ar fi favorabile independenţei Transnistriei. De fapt, făcînd această declaraţie Şevciuk intră pe terenul valorificat anterior de Smirnov, care a recurs la tot felul de referendumuri. Prin această acţiune, Şevciuk şi-a atras de partea sa “comunitatea experţilor” transnistreni, care i-au susţinut ideea. Însă răspunsul lui Smirnov nu s-a lăsat aşteptat mult. Într-un interviu pentru revista rusă “Profili” Smirnov a afirmat că are de gînd să instituie un “minister al teritoriilor” pentru recuperarea localităţilor despre care el crede ca ar trebuie să se afle sub jurisdicţia Transnistriei, dar se află, deocamdată, sub cea a Chişinăului. Gazeta “Novoie Vremea” de la Bender presupune că ar fi vorba despre localităţile raionului Dubăsari din stînga Nistrului aflate sub jurisdicţia Chişinăului, suburbiile municipiului Bender şi localitatea Copanca. “Novoie vremea” consideră că nu există o altă cale de “recuperare” a teritoriilor, decît cea armată şi a bătut alarma în vederea atragerii atenţiei asupra pericolului izbucnirii unui nou război, menit să-i ridice rating-ul lui Smirnov faţă de Şevciuk. Îngrijorările ziarului menţionat au fost confirmate de ministrul Reintegrării al Republicii Moldova, Vasile Şova, în cadrul seminarului “Dialoguri transnistrene” din 9 februarie.
Reprezentanţii Serviciului de Grăniceri al Ucrainei au încercat să împiedice tranzitarea teritoriului ţării de către preşedintele comisiei juridice a legislativului transnistrean, Galina Antiufeeva. Ea a fost somată să părăsească trenul de pe ruta Moscova — Chişinău la intrarea pe teritoriul ucrainean. După mai multe ore de clarificări Antiufeeva a fost lăsată să-şi urmeze calea. Pe de o parte, Antiufeeva consideră că grănicerii Ucrainei au ceva împotriva soţului ei, Vladimir Antiufeev, care este ministrul securităţii de la Tiraspol. Pe de altă parte, există păreri că incidentul este un semnal deliberat şi foarte sugestiv la adresa liderilor Transnistriei. În acest sens, s-a invocat recomandarea din Rezoluţia Parlamentului European din octombrie 2007 de a limita circulaţia liderilor transnistreni în eventualitatea ignorării revenirii la masa de negocieri, dar şi faptul că autorităţile ucrainene resimt pericolul separatismului transnistrean pentru Ucraina însăşi.
Disputa pe marginea bugetului Transnistriei pe 2007 rămîne neconsumată. Liderul administraţiei de la Tiraspol a impus vetoul asupra a 21 de clauze, doar 7 dintre acestea fiind depăşite prin consultări, pentru celelalte 14 se aşteaptă depăşirea vetoului prin votul Sovietului Suprem. Smirnov este nemulţumit de instituirea fondului special prin intermediul căruia deputaţii transnistreni intenţionează să-şi îndeplinească promisiunile electorale, precum şi de faptul că unele categorii bugetare ar limita libertatea subdiviziunilor executivului de aşi realiza sarcinile.
Tarifele pentru resursele energetice vor creşte proporţional cu creşterea preţurilor pentru gazele ruseşti. Numai în 2007 Transnistria a acumulat datorii pentru consumul a 1 miliard 410 milioane metri cubi de gaze, în sumă de $202 milioane. Suma totală a datoriei Transnistriei faţă de Gazprom se cifrează la $1,6 miliarde. Începînd cu 2008, Transnistria ar trebui să procure gaze la preţul de $192,75 pentru o mie metri cubi, cu $23 mai mult decît în 2007. Consumatorii urmează să achite integral costurile de consum. Pînă în 2011 se prevede ridicarea preţului pînă $257 pentru o mie metri cubi. Problema datoriei Transnistriei pentru consumul gazelor a fost discutată la 4 februarie de către liderul transnistrean Smirnov cu deputatul Dumei de Stat a Rusiei, Kira Lukianova. Pretenţiile lui Smirnov faţă de Rusia au fost extrem de curioase şi interesante. Astfel, Smirnov s-a arătat iritat de faptul că Transnistria cumpăra gaze la un preţ de aproximativ $190, dar îl vinde pe piaţa internă principalilor consumatori — întreprinderilor ruseşti cu doar $100. “Reieşe că mergînd în întîmpinarea întreprinderilor ruseşti, Transnistria se vede obligată să lucreze în detrimentul său, aşa cum diferenţa de tarif devine datorie externă”. Smirnov nu a explicat de ce şi de cine este obligată Transnistria să lucreze în detrimentul propriu, dar în acelaşi timp, pretinde că este preşedintele unui “stat independent”. Este vorba despre scheme dubioase de manipulare cu tarifele sau de o politică coordonată cu autorităţile ruse? Smirnov a lăsat doar să se înţeleagă că s-a adresat de mai multe ori cu această problemă către autorităţile ruse şi se vede nevoit să apeleze acum şi la Duma de Stat. Este interesant dacă autorităţile Republicii Moldova vor reacţiona pentru elucidarea schemelor dubioase, mai ales că, cu diferite ocazii, Smirnov afirmă că datoria Transnistriei pentru gaze ruseşti este, de fapt, datoria Republicii Moldova, dat fiind faptul că contractele de livrare a gazelor sînt semnate de “Moldova-Gaz” cu “Gazprom”.
Sindicaliştii transnistreni au anunţat despre situaţia critică care s-a creat în oraşul Dubăsari din cauza salariilor mici ale personalului medical, mult sub nivelul salariului mediu lunar (~$140). În prezent, personalul medical din Dubăsari constituie 726 de angajaţi, dintre care 96 sînt medici, iar restul personal medical inferior. Salariul ultimilor este de doar aproximativ $70. Din cauza galopării preţurilor, personalul medical se află la limita subzistenţei. Medicii s-au adresat autorităţilor transnistrene, însă problemele lor au fost ignorate.
Sovietul Suprem a aprobat decizia de a majora salariile procurorilor din Transnistria, care la capitolul salarizare sînt pe poziţia a noua în topul instituţiilor publice din regiune. Astfel, salariul procurorului Transnistriei va fi de aproximativ $375, iar a procurorilor de circumscripţii — $250. Un sondaj de opinie realizat recent în Transnistria indică asupra lipsei de încredere în justiţia din regiune (62%), care este considerată cea mai coruptă instituţie.
Ministrul informaţiei şi telecomunicaţiilor din Transnistria, Vladimir Beliaev, a dispus interzicerea difuzării emisiunii radiofonice săptămînale “Proriv”. Realizatorii emisiunii, patronaţi de ofiţerul ministerului securităţii din Transnistria, Dmitriy Soin, au declarat că lipsirea de acces la eter este o dovadă a strangulării totale a dreptului la expresie în Transnistria. Beliaev a fost acuzat de realizatorii emisiunii că ar impune metode practicate de Geobbels în dirijarea mass-media, aducînd “atingere noii imagini democratice a Transnistriei”. Realizatorii “pasionari” ai emisiunii au afirmat ca atitudinea ostilă faţă de ai este rezultatul demascării mecanismelor corupţioniste.
Moartea din ultima jumătate de an a doi soldaţi ai armatei transnistrene a servit drept prilej pentru audierea procurorului Transnistriei, Igor Railean, de către Sovietul Suprem. În mod evident, oficialii transnistreni au dorit să camufleze cauzele celor două decese şi să dea vina pe sistemul controlului medical al recruţilor. La rîndul lor, reprezentanţii sistemului ocrotirii sănătăţii au dat vina pe insuficienţa de resurse pentru testarea sănătăţii recruţilor, afirmînd că din această cauză testarea este una primitivă.
De ridicarea activismului celor 85 mii de cetăţeni ruşi cu drept de vor din Transnistria se ocupă “consiliul obştesc” de pe lîngă ministerul securităţii (MGB) din regiune. “Consiliul obştesc” de pe lîngă MGB cheamă cetăţenii la alegerile Preşedintelui Federaţiei Ruse din 2 martie 2008 pe motiv că “e dificil de supraestimat rolul Rusiei în soarta Transnistriei”. După vizita Preşedintelui Voronin la Moscova pe 22 ianuarie 2008, autorităţile ruse au decis să micşoreze numărul secţiilor de votare din Transnistria de la 24, cîte au fost în cazul alegerile parlamentare din 2 decembrie 2007, la 23. În acelaşi timp, autorităţile ruse a transmis Chşinăului un semnal sugestiv, arondînd circumscripţia transnistreană la cea din Kaliningrad. Cum autorităţile moldovene nu au reacţionat în nici un fel la acţiunile celor ruse, mulţumindu-se, probabil, de micşorarea numărul secţiilor de votare în raioanele de est ale ţării, Preşedintele Putin, în cea mai mare şi îndelungată conferinţă de presă din 14 februarie 2008, s-a simţit îndreptăţit să acuze Occidentul de standarde duble şi de susţinerea separatismului în Kosovo.
Surse: www.nr2.ru, http://www.olvia.idknet.com, www.kommersant.ru
2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 2003 |