Monitoring→Politica→Problema transnistreană

Runda de negocieri din 15–16 decembrie 2005

Între 15 şi 16 decembrie, la Chişinău şi Tiraspol a avut loc o nouă rundă de negocieri în problema transnistreană în formatul “5+2”, la care au participat reprezentanţii părţilor moldovenească şi transnistreană, reprezentanţii mediatorilor din partea OSCE, Rusiei şi Ucrainei, şi observatori din partea SUA şi UE.

Participanţii la runda de negocieri au adoptat un protocol final potrivit căruia pînă la următoarea rundă de negocieri OSCE se va pregăti un proiect de mandat al misiunii internaţionale de evaluare a situaţiei din Transnistria în vederea desfăşurării alegerilor democratice în regiune; partea transnistreană va furniza informaţii complete cu privire la trupele şi armamentul militar pe care le deţine în conformitate cu pachetul de proiecte de documente cu privire la măsurile de încredere şi securitate prezentat părţilor de către OSCE în iulie 2005; participanţii s-au adresat preşedintelui OSCE cu rugămintea de a trimite în regiune o misiune de monitorizare a complexului militar-industrial din regiune; participanţii au discutat situaţia din zona de securitate pe marginea căreia OSCE a făcut o serie de recomandări părţilor. Următoarea rundă de negocieri va avea loc la 26–27 ianuarie la Tiraspol şi Chişinău.

Potrivit Şefului Misiunii OSCE în Republica Moldova, William Hill, a fost “foarte dificil” să se obţină un consens în toate aceste probleme, dar anumite rezultate au fost obţinute ceea ce este “mai bine decît nimic”. Potrivit lui Hill, cele mai aprigi discuţii au avut loc pe marginea situaţiei din zona de securitate, în special cea din apropierea satului Doroţcaia. Misiunea OSCE a pregătit o serie de propuneri cu privire la libera mişcare a mărfurilor şi persoanelor, utilizarea şi prelucrarea terenurilor agricole, funcţionarea posturilor vamale şi de poliţie pe care mediatorii şi observatorii le-au recomandat părţilor. Situaţia va fi re-examinată la următoarea rundă de negocieri, după care va fi creat un grup comun de lucru care se va ocupa de soluţionarea acestor probleme, inclusiv examinarea posibilităţilor de reluare a activităţii Comisiei Unificate de Control. De asemenea, părţile nu au putut ajunge la un consens în problema mandatului comisiei internaţionale de evaluare a situaţiei din regiunea transnistreană în vederea organizării unor alegeri democratice, dar au consimţit ca pînă la următoarea rundă de negocieri Misiunea OSCE să pregătească un proiect în acest sens.

Runda de negocieri a început în aceiaşi zi în care Preşedinţii Rusiei şi Ucrainei au făcut o declaraţie comună cu privire la procesul de reglementare transnistreană. Potrivit declaraţiei, Federaţia Rusă salută iniţiativele ucrainene cu privire la problema transnistreană, iar Ucraina califică drept “substanţiale” ultimele propuneri ale Rusiei pe marginea acestora, fără a da mai multe amănunte cu privire la propunerile invocate. Rusia şi Ucraina reafirmă sprijinul pentru acordurile atinse în această problemă pînă în prezent şi consideră că durabilitatea unei soluţii a conflictului va putea fi asigurată doar printr-un sistem complex de garanţii. Cei doi preşedinţi remarcă rolul stabilizator al actualei operaţiuni de menţinere a păcii din regiune şi consideră oportună transformarea acesteia într-o operaţie de garantare a păcii sub egida OSCE în urma reglementării conflictului transnistrean.

Declaraţia celor doi preşedinţi nu a fost comentată oficial de către partea moldovenească, dar a fost calificată de către Ministrul Şova drept imixtiune în afacerile interne ale RM. Potrivit publicaţiei electronice Kommersant, care face referinţă la surse guvernamentale moldoveneşti, nemulţumirea părţii moldoveneşti s-ar datora intenţiei Federaţiei Ruse de a acorda celor 1.500 de militari ruşi dislocaţi în Transnistria statutul de pacificatori, după care va încerca să convingă OSCE ca aceştia să rămînă în regiune sub egida OSCE. În urma acestei manevre Rusia va putea declara că şi-a îndeplinit angajamentele de la Istanbul, dar de fapt, îşi va păstra prezenţa militară în Moldova.

Reuniunea ministerială a OSCE de la Ljubliana

Reuniunea ministerială a OSCE care a avut loc la Ljubliana între 5–6 decembrie s-a încheiat, pentru al treilea an consecutiv, fără adoptarea unei Declaraţii Politice finale din cauza refuzului Federaţiei Ruse de a include în textul acesteia o clauză cu privire la lipsa progresului în procesul de retragere a trupelor şi muniţiilor ruse din regiunea transnistreană a Republicii Moldova.

În declaraţia sa finală, preşedintele în exerciţiu al OSCE, ministrul de Externe sloven, Dmitrej Rupel, a declarat că “majoritatea miniştrilor au constatat lipsa progresului înregistrat în 2005 în procesul de retragere a forţelor ruse din Moldova” şi că “miniştrii au reafirmat determinarea comună de a promova îndeplinirea acestor angajamente în timpul cel mai apropiat pentru a permite ratificarea Tratatului adaptat cu privire la Forţele Convenţionale în Europa”. Reamintim că pînă în prezent acest Tratat a fost ratificat de doar patru state — Rusia, Belarus, Ucraina şi Kazahstan. Toate celelalte state semnatare au condiţionat ratificarea Tratatului prin retragerea completă şi necondiţionată a trupelor şi muniţiilor ruse din Moldova.

Ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov, a declarat în cadrul unei conferinţe de presă după încheierea reuniunii de la Ljubliana că Rusia nu acordă prea multă importanţă eşecului reuniunii de a adopta o decizie finală. Lavrov a atribuit refuzul Rusiei de a semna documentul final prezenţei în textul acestuia a unor clauze “inacceptabile” cu privire la modalităţile soluţionării conflictului transnistrean. Lavrov a mai afirmat că Federaţia Rusă a îndeplinit toate angajamentele asumate la Istanbul în ceea ce priveşte Tratatul FCE şi că a retras din Moldova tot echipamentul reglementat de acest tratat. Restul muniţiilor care mai rămîn în regiune vor fi retrase atunci cînd vor exista “condiţiile necesare”, adică cînd vor fi reluate negocierile în problema transnistreană.

Mai mulţi comentatori de la Chişinău au constatat că în ciuda eşecului reuniunii de a adopta o declaraţie comună, Moldova a obţinut o victorie simbolică la Ljubliana datorită consensului care a existat în rîndul statelor participante cu privire la principiile soluţionării conflictului transnistrean şi necesitatea retragerii necondiţionate a trupelor ruse din Transnistria. În acelaşi timp, veto-ul Rusiei asupra documentului final şi condiţionarea retragerii trupelor sale din Moldova prin existenţa unor “condiţii necesare” face dovada unei politici externe mai dure şi mai agresive promovate de Rusia, care, din nefericire, se resimte şi în politica promovată de aceasta în problema transnistreană.

Alegerile în “Sovietul Suprem” al Transnistriei

La 11 decembrie în regiunea transnistreană au avut loc alegeri în “Sovietul Suprem” al regiunii, alegeri nerecunoscute de către comunitatea internaţională. Acestea s-au petrecut în cele mai bune tradiţii sovietice într-o atmosferă de sărbătoare, creată la ordinul autorităţilor transnistrene pentru a asigura prezenţa la vot a 25% din alegători, prezenţă necesară pentru validarea alegerilor. Pentru cele 43 de mandate de “deputat” au concurat 179 de candidaţi, majoritatea reprezentanţi ai două blocuri electorale — mişcarea pro-smirnovistă “Respublica” şi mişcarea sprijinită de business-ul mare din regiune, “Obnovlenie”. Astfel, potrivit Olvia-press, la aşa-zisele alegeri au participat puţin peste 50% din cca 400000 de alegători înregistraţi în regiune, iar mandatele de deputat au fost cîştigate de 23 de candidaţi din partea “Obnovlenie”, 13 candidaţi din partea “Respublica” şi 7 candidaţi din partea altor mişcări social-politice şi candidaţi independenţi. 27 din deputaţii vechii legislaturi au fost realeşi, inclusiv speakerul actual Grigori Maracuţa.

Deputaţii aleşi din partea mişcării cîştigătoare “Obnovlenie” sînt în mare parte reprezentanţi ai unor importante cercuri financiar-industriale din regiunea transnistreană ca Firma “Scheriff” şi Uzina Metalurgică de la Rîbniţa. Anume aceste structuri par a fi principalii perdanţi ai măsurilor economice adoptate de Chişinău vizavi de întreprinderile transnistrene în august 2004, şi, prin urmare, actorii cei mai interesaţi în identificarea unui compromis cu privire la statutul regiunii. Mişcarea a controlat 17 din 43 de deputaţi din vechea legislatură, iar liderul acesteia, fostul vicespeaker, Evghenii Şevciuc, este cunoscut ca autorul unei serii de iniţiative progresiste ca reforma constituţională a regiunii, iniţiativa legislativă de a transforma televiziunea de stat a Transnistriei în televiziune publică şi campania de demitere a fostului “ministru al Justiţiei” Victor Balala.

În acelaşi timp, cele două mişcări politice, deşi întruchipează interese diferite, nu şi-au demonstrat prea tare diferenţele programatice, iar în ceea ce priveşte statutul regiunii transnistrene, au pledat cu la fel de multă convingere pentru recunoaşterea regiunii şi consolidarea “statalităţii” acesteia.

În lipsa unei intrigi politice a campaniei electorale, autorităţile separatiste şi-au îndreptat toate eforturile asupra recunoaşterii internaţionale a legitimităţii acesteia. Astfel, potrivit declaraţiilor acestora, alegerile au fost observate de zeci de observatori din CSI, Israel, Polonia, Irlanda, Moldova etc. care au declarat unanim că alegerile au fost libere şi corecte.

Autorităţile moldovene nu au recunoscut scrutinul din 11 decembrie, declarîndu-l o nouă “farsă electorală” nedemocratică şi care nu corespunde standardelor internaţionale. În acelaşi timp, autorităţile ruse au dat publicităţii un comunicat, în care constată că deşi alegerile au avut loc într-o regiune nerecunoscută pe plan internaţional, comentariile observatorilor şi mass-media au arătat că alegerile au avut loc în condiţiile unei “competiţii clar exprimate a candidaţilor” şi că procesul votării a decurs fără încălcări.

Arhiva

2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 2003

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet