Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Problema transnistreană în perioada 6–19 iunie 2005
|
|
e-journal #53 |
Cele trei documente au fost adoptate unanim în cadrul unei şedinţe parlamentare speciale dedicate planului de reglementare transnistreană propus de Ucraina şi reflectă poziţia fracţiunilor parlamentare vizavi de acest plan. Deşi în linii mari toate fracţiunile parlamentare au aprobat planul ucrainean, în principal datorită propunerii de a rezolva criza transnistreană prin democratizarea regiunii, au fost exprimate mai multe rezerve faţă de plan, anterior semnalate de mai mulţi analişti şi lideri de opinie de la Chişinău [1]. Astfel, documentele adoptate nu au avut doar scopul de a reflecta poziţia Legislativului faţă de planul Iuşcenko, dar şi de a acoperi golurile din planul ucrainean, propunînd o serie de măsuri de completare şi îmbunătăţire a acestuia, ca de exemplu apelul către autorităţile ucrainene de a lua măsurile necesare în vederea securizării segmentului transnistrean al frontierei moldo-ucrainene.
Mai mulţi oficiali moldoveni, presa guvernamentală şi cea afiliată partidelor reprezentate în Legislativ au calificat votul acestuia din 10 iunie drept unul “istoric” şi care reflectă un consens politic intern fără precedent cu privire la problema transnistreană. Pe de altă parte, observatorii independenţi s-au arătat mai puţin optimişti cu privire la realismul şi fezabilitatea unora din măsurile propuse, ca de exemplu cerinţa înaintată Rusiei de a-şi retrage trupele şi muniţiile din regiunea transnistreană pînă la sfîrşitul anului 2005 sau propunerea de a organiza alegeri democratice în “Sovietul Suprem” (legislativul) transnistrean în toamna anului curent.
Într-o declaraţie a reprezentantului oficial al Ministerului de Externe de la Moscova, Alexandr Iakovlenko, publicată la 11 iunie, se menţionează că documentele adoptate la Chişinău reprezintă o încercare de a “impune în mod forţat locuitorii Transnistriei să adere la cadrul constituţional al Moldovei, ceea ce provoacă o profundă decepţie”. Experienţa a demonstrat că probleme reale nu pot fi rezolvate cu ajutorul unor “declaraţii cu încărcătură emoţională”, iar “tendinţa parlamentarilor moldoveni spre măsuri de constrîngere fără a lua în calcul părerea transnistrenilor şi în afara dialogului civilizat trezeşte o îngrijorare serioasă”, se mai spune în declaraţie. Ulterior, în cadrul unei conferinţe de presă, speaker-ul Parlamentului de la Chişinău, Marian Lupu, a respins afirmaţiile precum că Chişinăul ar promova un curs antirusesc, declarînd că faptul că Rusia şi Moldova au viziuni diferite asupra conflictului transnistrean nu poate fi interpretat drept curs antirusesc.
În cele din urmă, la 15 iunie 2005, agenţia transnistreană de ştiri “Olvia-press” a publicat poziţia oficială a autorităţilor transnistrene faţă de planul ucrainean şi perspectivele reglementării transnistrene. Autorităţile transnistrene apreciază iniţiativa Preşedintelui Iuşcenko drept o încercare a Ucrainei de a-şi aduce un aport serios la obţinerea unei reglementări viabile, juste şi politic echilibrate. În acelaşi timp, Tiraspolul îşi exprimă speranţa ca în urma realizării planului să se ajungă la un pachet de documente care ar reglementa definitiv “relaţiile moldo-transnistrene” şi care ar reieşi din angajamentele şi deciziile adoptate anterior şi ar reitera dreptul Transnistriei de a stabili în mod independent contacte externe în domeniile economic, cultural, social etc., precum şi de a participa la politica externă a Republicii Moldova. Autorităţile transnistrene salută propunerea cu privire la monitorizarea internaţională a alegerilor în “Sovietul Suprem” de la Tiraspol, care ar asigura o mai mare transparenţă a procesului electoral, dar şi ar avea un efect benefic vizavi de “oformarea internaţională a statutului Transnistriei şi a organelor de stat ale acesteia”. Reglementarea este posibilă doar în baza principiilor egalităţii tuturor participanţilor la acest proces, iar politica “dictatului şi a ultimatelor” este inacceptabilă. În acelaşi timp, documentul departamentului de externe de la Tiraspol notează că în cazul în care vreuna dintre părţi recurge la metode de presiune, Transnistria îşi rezervă dreptul de a organiza “un referendum popular cu privire la perspectivele relaţiilor cu Moldova”.
Publicarea poziţiei oficiale a autorităţilor transnistrene, dar şi reacţia iritată a Moscovei faţă de poziţia Parlamentului de la Chişinău demonstrează calea lungă şi grea care urmează a fi parcursă de la documentele adoptate la 10 iunie la Chişinău pînă la reglementarea propriu-zisă a conflictului transnistrean. Reluarea dialogului cu Tiraspolul, într-un format sau altul, securizarea frontierei moldo-ucrainene şi instalarea unor posturi vamale mixte moldo-ucrainene pe segmentul transnistrean al frontierei sînt măsurile-cheie care se impun în primul rînd la momentul actual. Timpul va arăta dacă autorităţile de la Chişinău dispun de suficientă voinţă şi iscusinţă politică pentru a pune în aplicare documentele “istorice” votate de Legislativul ţării la 10 iunie.
- ↑ Pentru o analiză detaliată a planului a se vedea Declaraţia Asociaţiei pentru Politică Externă
Arhiva
2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 2003 |
