Monitoring→Politica→Problema transnistreană

Sub egida Comunităţii pentru Democraţie şi Dreptul Popoarelor din care fac partea Abhazia, Osetia de Sud şi Transnistria a fost publicat un material intitulat: “Planul Zubakov” — un document destul de real, cunoscut diplomaţilor de la Chişinău şi Tiraspol. Materialul în cauză varsă lumină asupra conflictului dintre ministrul afacerilor externe al Transnistriei, Valery Liţcai şi vice-preşedintele Consiliului Suprem de Securitate al Rusiei, Yuri Zubakov. Esenţa conflictului iscat încă în octombrie rezidă în nemulţumirea lui Liţcai faţă de presupusele cedări prea mari în favoarea Republicii Moldova conţinute în aşa-zisul “Planul Zubakov”. Materialul conţine un şir de afirmaţii ce suscită interes, deşi nu există vreo certitudine că ar fi adevărate:

• negocierile “secrete” ale lui Zubakov cu Preşedintele Voronin sînt prezentate drept continuare a “călcatului pe greblă” din partea Federaţiei Ruse, care mai are încredere în Voronin după istoria cu “Memorandumul Kozak”;
• “Planul Zubakov” există şi a fost oferit de o manieră neoficială, atît Chişinăului, cît şi Tiraspolului pentru a lua cunoştinţă de conţinutul acestuia. Chişinăul este coautor al planului, care nu este altceva decît un “Memoradum Kozak — 2”, cu anumite cedări în favoarea Republicii Moldova;
• Oficializarea “Planului Zubakov” urma să aibă loc la întrunirea în format “5+2”, preconizată să aibă loc la Madrid la mijlocul lunii octombrie, servind drept subiect de discuţii pentru reglementarea conflictului;
• Chişinăul ar fi acceptat să participe la întîlnirea de la Madrid, presupunînd că Tiraspolul va refuza, pe motiv de invocare a necesităţii revenirii la status quo antes 3 martie 2006. Manevra Chişinăului a fost ghicită de Tiraspol, care a acceptat participarea, punînd “în cofă” şi silind autorităţile de la Chişinău să refuze o participare anunţată în avans. Prin aceasta, Chişinăul şi-ar fi developat duplicitatea şi intenţia de a trage pe sfoară Rusia în favoarea “stăpînilor săi de la Washington”.

În afară de “reglarea conturilor” cu Zubakov, prin “demascarea” intenţiilor ascunse ale Chişinăului, materialul în cauză are şi un scop pragmatic, care se rezumă la cîteva sugestii, oarecum complementare, şi care se reduc la susţinerea financiară a Transnistriei:

• Rusia, pentru a-şi menţine influenţa în regiune, trebuie să renunţe la Republica Moldova, concentrîndu-se asupra consolidării poziţiilor sale în Transnsitria (evident, susţinînd-o economic);
• Dacă doreşte să menţină şi Republica Moldova în sfera sa de influenţă, atunci ar trebuie să investească resurse financiare şi în forţe politice moldoveneşti loiale Rusiei.

Materialul în cauză prezintă interes prin prisma afirmărilor oficialilor moldoveni, care au anunţat pe parcursul anului curent că mediatorii şi participanţii la procesul “5+2” ar fi găsit o soluţie pentru soluţionarea conflictului, probabil, avîndu-se în vedere “Planul Zubakov”. De asemenea, materialul poate fi privit drept o replică simetrică şi plină de ironie la “strategia” fostului consilier al Preşedintelui Voronin — Sergiu Mocanu. Un singur lucru nu poate fi pus la îndoială — regimul transnistrean într-adevăr supravieţuieşte datorită suportului financiar al Rusiei.

La 28 noiembrie 2007, Sovietul Suprem din Transnistria a adoptat în prima lectură bugetul regiunii pentru 2008, iar la 5 decembrie au fost adoptat tot în prima lectură bugetele Fondului de pensii, Fondului asigurărilor sociale obligatorii şi Fondului de susţinere a ocupaţiei forţei de muncă. Bugetul consolidat al Transnistriei va însuma aproximativ 2,80 miliarde ruble transnistrene ($1 ~ 8,5 ruble) la capitolul venituri şi 3,27 miliarde ruble la capitolul cheltuieli. Deficitul este de aproximativ 15%. Se preconizează ca 75% din cheltuieli să fie îndreptate spre asigurarea necesităţilor cu caracter social. Pentru comparaţie, în 2007 bugetul consolidat al regiunii la capitolul venituri a planificată acumularea a 1,23 miliarde ruble (cu 44% mai puţin ca veniturile preconizate în 2008), iar la cheltuieli — 2,03 miliarde, deficitul constituind 38%. Nu reprezintă o enigmă supravieţuirea Transnistriei în astfel de condiţii, ea este ajutată de către Federaţia Rusă. Totuşi, în 2007 au apărut probleme legate de utilizarea improprie a banilor oferiţi. Şi în 2008 menţinerea Transnistriei pe linia de plutire se bazează pe injectări din Rusia. Fostul consilier al Preşedintelui Putin, Modest Kolerov, propune ca banii veniţi din Rusia să fie administraţi sub un control strict al Sovietului Suprem. Această soluţie a lui Kolerov confirmă, oarecum, existenţa unei competiţii între liderul transnistrean, Igor Smirnov, şi preşedintele Sovietului Suprem, Evgheny Şevciuk, pentru bunăvoinţa autorităţilor ruse. Deci, nu vor exista probleme cu finanţarea deficitului bugetar. În 2007 Fondul de pensii urmează să acumuleze 850,8 milioane ruble transnistrene (~$100 milioane), în creştere cu 8,7% faţă de 2007. Totuşi, pentru achitarea completă a pensiilor în 2008 va fi nevoie de încă 58 milioane ruble. Acest deficit urma să fi acoperit parţial prin introducerea unui mecanism special de impozitare suplimentară cu 0,9% a companiilor cu cea mai mare contribuţie la bugetul Transistriei — compania “Sheriff” şi uzina metalurgică din Rîbniţa. Introducerea acestui impozit urma să reducă deficitul cu aproximativ 35%. Însă după consultaţiile purtate cu cabinetul de miniştri s-a renunţat la impozitul suplimentar de 0,9% pentru acoperirea deficitului. Cea mai mare parte a Fundului de pensii — 495 milioane ruble, urmează să fie acumulată prin intermediul impozitului social unic. Merită menţionat faptul că începînd cu 1 ianuarie 2008 pensia minimală în Transnistria va constitui 259 ruble transnistrene ($30,5), în creştere cu 31 ruble faţă de anul 2007 (pe parcursul căruia pensia minimală a crescut cu 22 ruble), iar îndemnizaţia unică pentru naşterea primului copil va constitui 2242 ruble (~$264).

La 14 decembrie 2007, co-preşedintele din partea Rusiei al Comisiei Unificate de Control (CUC), Victor Şanin, a confirmat că “pacificatorii ruşi îşi vor îndeplini misiunea lor din Transnistria pînă la soluţionarea politică definitivă a conflictului moldo-transnistrean”. Diplomatul rus a afirmat că există un şir de probleme care contribuie la menţinerea situaţiei tensionate în zona de securitate şi care fac imposibilă realizarea unor măsuri propuse de către autorităţile moldave:

• propunerea de înlocuire a celor 15 posturi staţionare de pacificatori cu grupuri mobile ar putea aduce la eludarea temeliilor operaţiunii de pacificare şi la reizbucnirea ostilităţilor armate;
• Occidentul are doar interesul de a lichida prezenţa militară rusă din regiunea, de aceea, propunerea SUA din cadrul recentului summit OSCE de la Madrid referitoare la instituirea unei misiuni de observatori internaţionali ai procesului de pacificare din Transnistria tocmai serveşte acest scop. Dacă aceasta s-ar întîmpla, atunci relaţiile Chişinăului cu Tiraspolul n-ar mai interesa pe nimeni;
• Eventuala recunoaştere internaţională a Kosovo va crea un precedent universal;
• Reluarea negocierilor în formatul “5+2” întîmpină dificultăţi fiindcă delegaţia moldovenească le-a părăsit fără explicaţii în martie 2006, iar în prezent se face că nu-şi aminteşte despre acest lucru;
• recentele iniţiative ale Preşedintelui Voronin sînt premature, dat fiind faptul că mai întîi ar trebui să existe înţelegeri privind regulile de joc şi doar apoi să se discute despre unificarea sistemelor de securitate;
• problema Moldovei este că nu doreşte să privească Transnistria de pe poziţii de egalitate, dar vrea să impună ceea ce a decis în mod unilateral.

Ministerul Reintegrării al Republicii Moldova a transmis la 13 decembrie 2007 lista tematica a propunerilor pentru discuţii pe marginea implementării iniţiativelor din octombrie a Preşedintelui Voronin. Tematica discuţiilor a fost elaborată de grupurile de experţi şi a fost împărtăşită şi cu participanţii la procesul de negocieri in formatul “5+2”. Propunerile se referă la: cooperarea economică şi comercială; dezvoltarea infrastructurii; ocrotirea sănătăţii; soluţionarea problemelor sociale; distribuirea ajutoarelor umanitare; soluţionarea problemelor în agricultură; cooperarea în domeniul educaţiei; demilitarizarea si consolidarea securităţii. Cu această ocazie, Ministerul Reintegrării “şi-a exprimat speranţa că acest pas pentru realizarea practică a masurilor de consolidare a încrederii şi securităţii va fi apreciat pozitiv de către administraţia de la Tiraspol şi în perspectivă va avea o contribuţie reală la procesul de reglementare definitivă a conflictului transnistrean”.

Arhiva

2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 2003

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet