Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Monitoring→Politica→Problema transnistreană

Problema transnistreană în perioada 20 iunie – 3 iulie 2005

|versiune pentru tipar|mail| e-journal #54 |
La 29 iunie delegaţia moldovenească în Comisia Unificată de Control (CUC) a prezentat mediatorilor în problema transnistreană, misiunii OSCE şi ministerelor de Externe ale Rusiei şi Ucrainei, o serie de propuneri de stabilizare a situaţiei din zona de securitate. Printre propunerile Chişinăului se numără evacuarea posturilor vamale şi de grăniceri transnistreni din zona de securitate, asigurarea unor condiţii normale de activitate pentru grupul operativ de anchetă al CUC din Bender, pentru instituţiile de învăţămînt cu predare în grafia latină, pentru instituţiile penitenciare din Bender, mass-media, întreprinderile de transportul feroviar şi auto etc. Moldova a mai propus ca pînă la 15 iulie să fie reluat traficul auto pe podul din apropierea localităţii Gura Bîcului şi să fie asigurat accesul neîngrădit al observatorilor militari ai CUC la unităţile militare din zona de securitate. În plus, partea moldovenească mai revendică posibilitatea inspectării oricăror obiecte din zona de securitate sub egida OSCE. Propunerile Chişinăului vor fi discutate în cadrul şedinţei CUC din 7 iulie. În cazul în care copreşedinţii CUC le vor accepta şi vor aproba un document în acest sens, partea moldovenească îşi va relua activitatea în cadrul CUC, pe care a suspendat-o la 19 aprilie 2005.

Între timp, Tiraspolul a dat curs uneia din cerinţele Chişinăului înregistrînd la 4 iulie patru din cele opt şcoli moldoveneşti cu predare în grafia latină din regiune. Şcolile au fost înregistrate ca instituţii private de învăţămînt cu predare în limba română. Reamintim că în toamna anului 2004 aceste instituţii au fost înregistrate cu statut provizoriu de către autorităţile transnistrene, după ce au fost declarate în afara legii, motiv pentru care partea moldovenească şi-a suspendat participarea la negocieri şi a introdus o serie de măsuri economice îndreptate spre aducerea întreprinderilor transnistrene în cîmpul legal al Republicii Moldova, măsuri calificate de către regimul separatist drept “blocadă economică”.

Pe de altă parte, la 1 iulie reprezentanţii serviciilor vamale şi de grăniceri ai Moldovei şi Ucrainei au semnat un acord privind instituirea primelor două puncte mixte de control, la Briceni şi Reni. Semnarea acestui document a fost prevăzută în Acordul interguvernamental cu privire la organizarea controlului mixt la punctele de trecere a frontierei de stat semnat anterior de Preşedintele moldovean şi cel ucrainean. În acord se preconizează ca pînă la 10 iulie vor fi formate primele cinci puncte vamale mixte cu Ucraina, dintre care două vor fi amplasate pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. Crearea posturilor vamale mixte cu Ucraina este calificată de către Chişinăul oficial drept o măsură-cheie pentru combaterea contrabandei prin Transnistria, care este considerată drept principala sursă de venit a regimului anticonstituţional de la Tiraspol.

Însă evenimentul cel mai mediatizat atît în presa de la Chişinău, cît şi în cea de la Tiraspol din perioada de referinţă a fost vizita neoficială în Republica Moldova a oficialului moscovit Modest Kolerov, şeful Direcţiei pentru legături interregionale şi culturale cu statele străine de pe lîngă administraţia Preşedintelui rus, o structură creată recent şi care îşi propune să apere interesele Rusiei şi ale cetăţenilor ruşi în arealul postsovietic. La Chişinău Kolerov nu a avut întrevederi cu oficialităţile moldovene, ci doar cu unii reprezentanţi ai mass-media şi cu liderii unor formaţiuni politice de orientare prorusă, cu care a discutat despre situaţia conaţionalilor care locuiesc în Republica Moldova. În schimb, la Tiraspol Kolerov s-a întîlnit cu liderul transnistrean Igor Smirnov, membri ai serviciilor de securitate din regiune, reprezentanţi ai Congresului comunităţilor ruse, dar şi cu reprezentanţii corporaţiei “Prorîv”, o mişcare a aşa-ziselor organizaţii neguvernamentale din regiune sprijinită de către KGB-ul transnistrean. La Tiraspol Kolerov a proclamat începutul unei noi etape în relaţiile ruso-transnistrene, iar la întrevederea cu Smirnov a declarat că Rusia este “extrem de interesată în stabilitatea şi succesul politic şi economic al Republicii Moldoveneşti Nistrene”. Declaraţiile lui Kolerov au fost interpretate la Chişinău drept o recunoaştere a independenţei şi statalităţii regiunii transnistrene de către un reprezentant oficial al Kremlinului, ambasadorul Rusiei fiind convocat de către Ministerul de Externe moldovean pentru explicaţii de rigoare. Ceva mai tîrziu, Kolerov declara la Moscova în cadrul unui forum internaţional că problema recunoaşterii suveranităţii republicilor autoproclamate are în prezent o importanţă majoră şi de principiu, şi trebuie rezolvată.

Dacă deputaţii Dumei ruse şi-au declarat în mod constant sprijinul pentru regimul autoproclamat de la Tiraspol, este pentru prima dată cînd un reprezentant al executivului de la Moscova face astfel de declaraţii, în discordanţă cu poziţia oficială a Preşedintelui Putin, care sprijină eforturile autorităţilor moldovene de reglementare a crizei transnistrene. Astfel, observatorii au interpretat vizita lui Kolerov în Republica Moldova, care a coincis cu retragerea Rusiei din acordurile de delimitare a frontierei cu Estonia, drept una cu conotaţie simbolică şi care denotă o politică nouă, mai dură, a Federaţiei Ruse vizavi de fostele state sovietice. Această politică ar fi o reacţie a Rusiei la revoluţiile colorate din spaţiul CSI şi la reorientarea acestor state către Occident, şi ar avea drept scop restabilirea statului de hegemon al Rusiei în fostul spaţiu sovietic. Se pare însă că, sprijinind entităţi autoproclamate precum Transnistria, Rusia aduce un deserviciu, în primul rînd, conaţionalilor săi, care de rînd cu ceilalţi locuitori ai Transnistriei sînt victimele unui regim neconstituţional şi autoritar. În acelaşi timp, o astfel de tactică nu duce decît la îndepărtarea şi mai mare a Republicii Moldova de Rusia, dar şi la creşterea sentimentului antirus de aici.

6–19 iunie 2005 4–29 iulie 2005