Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Monitoring→Politica→Problema transnistreană

Problema transnistreană în perioada 1–31 octombrie 2010

Măsuri de încredere între Chişinău şi Tiraspol

La 1 octombrie premierul Vlad Filat, însoţit de viceprim-ministrul Victor Osipov, responsabil de politicile de reintegrare a tarii, a avut o convorbire cu liderul transnistrean Igor Smirnov, în cadrul “întîlnirii de meci” de la Tiraspol (prezenţa la un meci de fotbal pe stadionul din Tiraspol). Discuţia s-a axat pe lansarea circulaţiei trenului de pasageri Chişinău-Odesa prun Bender şi Tiraspol. De asemenea, a fost discutată şi s-a ajuns la o înţelegere în vederea eventualei reconectări a reţelelor de telefonie fixă. Soluţionare acestei probleme ţine de conlucrarea la nivel tehnic dintre instituţiile de telecomunicaţii de pe cele două maluri ale Nistrului.

Reuniunea consiliului Coordonator al EUBAM

Reuniune a 15-a Consiliului Coordonator al Misiunii EUBAM din 11 octombrie a făcut bilanţul activităţii pentru perioada 1 iunie — 30 septembrie 2010. Printre realizările de bază ale misiunii în perioada de referinţă au fost menţionate: reluarea circulaţiei trenului de pasageri Chişinău-Odesa, prin regiunea transnistreană şi lansarea procesului de demarcare a frontierei moldo-ucrainene pe sectorul transnistrean. În cei 5 ani de activitatea a Misiunii EUBAM a fost creat un cadru pentru schimbul de informaţii între serviciile de grăniceri şi cele vamale ale Republicii Moldova, acestea beneficiind de echipament performant şi de asistentă tehnică. Udo Burkholder, şeful Misiunii EUBAM, a menţionat că in perioada imediat următoare Misiunea se va concentra asupra problemelor referitoare la dialogul cu privire la liberalizarea regimului de vize, prin prisma management-ului de frontieră.

Premise pentru reluarea procesului de negocieri

În cadrul conferinţei de presă comune ce a avut loc pe 18 octombrie 2010, după summit-ul ruso-franco-german de la Deauville, Preşedintele rus Dmitri Medvedev a declarat că “tema soluţionării conflictului transnistrean a fost discutată la reuniunea tripartită”. Potrivit lui reluarea negocierilor privind reglementarea transnistreană ar putea avea loc după încheierea procesului electoral din Republica Moldova. Rusia va sprijini procesul , dar e necesar ca toate părţile implicate în conflict să aibă o atitudine constructivă. Medvedev s-a referit la rolul intermediarilor, care sînt în măsură să influenţeze situaţia şi relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol. În acelaşi context, el a menţionat că succesul va depinde şi de poziţia României şi a UE.

Cîteva zile mai tîrziu, pe 21 octombrie, Preşedintele Medvedev a participat la Conferinţa Conferinţei de Securitate de la Munchen, în cadrul căreia a reiterat că părţile pot ajunge la un numitor în problema transnistreană. În acest context el a menţionat că liderul transnsitrean şi conducerea de vîrf a Moldovei se întîlnesc şi discută, invocînd în acest sens întîlnirea de la Barviha din 18 martie 2009. În acelaşi timp, Preşedintele Medvedev a menţionat că statele europene nu trebuie să încerce să-şi soluţioneze problemele politice interne prin reglementarea transnistreană. În mod special, a fost menţionată România, care potrivit lui Medvedev trebuie să se “comporte mai liniştit şi mai echilibrat”.

În aceeaşi perioadă, problema transnistreană a fost discutată la Moscova de directorul pentru Europa de Est, Caucazul de Sud şi Asia Centrală al Directoratului General pentru relaţii externe al Comisiei Europene, Gunnar Wiegand cu secretarul de stat şi vice-ministrul afacerilor externe al Rusiei, Grigori Karasin. Gunnar Wiegand a subliniat că “Uniunea Europeană nu îşi va schimba poziţia în problema transnistreană şi va contribui la soluţionarea conflictului de pe Nistru”. Totuşi, în ultima vreme de un interes aparte sete problema statutului UE în procesul de negocieri, întrucît conducerea Republicii Moldova a sugerat ca în negocierile pentru reglementarea transnistreană UE să-şi schimbe statutul din observator în cel de mediator, deopotrivă cu Rusia şi Ucraina.

Referinţe la problema transnistreană în Rezoluţia Parlamentului European

În rezoluţia Parlamentul European (PE) din 21 octombrie 2010 referitoare la Republica Moldova se menţionează că “Soluţionarea diferendului transnistrean constituie un element esenţial în promovarea stabilităţii politice şi a prosperităţii economice în R. Moldova. UE ar trebui să aibă un rol mai important în găsirea unei soluţii la problema Transnistriei”. Deputaţii europeni au menţionat că UE poate contribui la medierea acestui conflict prin intermediul proiectelor sociale care ar răspunde satisfacerii necesităţilor cetăţenilor de pe malurile Nistrului şi ar contribui la consolidarea încrederii reciproce.

Reacţiile oficialilor Rusiei la declaraţia preşedintelui interimar al Republicii Moldova

Apelul din 21 octombrie a preşedintelui interimar al Republicii Moldova Mihai Ghimpu prin care acesta a cerut Rusiei să-şi retragă prezenţa militară din Transnistria în conformitate cu Acordului moldo-rus din 21 octombrie 1994. Potrivit lui Ghimpu, prezenţa militară rusă în raionale de est ale Republicii Moldova “nu este doar o sursă de pericol la adresa statului moldovenesc, dar şi de alimentare a separatismului, dat fiind faptul că liderii separatişti de la Tiraspol văd în prezenţa trupelor ruse dislocate în regiune un suport moral, politic şi material al acţiunilor lor… Astfel, prezenţa militară rusă pe teritoriul Moldovei subminează grav eforturile comunităţii internaţionale orientate spre reglementarea conflictului pe cale paşnică”. În acest context, Mihai Ghimpu şi-a exprimat speranţa că, în contextul negocierilor actuale de revitalizare a Tratatului privind Forţele Armate Convenţionale din Europa (FACE) şi a pregătirilor pentru Summit-ul OSCE de la Astana, poziţia Republicii Moldova privind retragerea trupelor ruse va fi auzită şi luată în seamă de către statele parte la Tratatul FACE. Declaraţiile preşedintelui interimar, Mihai Ghimpu, au provocat reacţia de răspuns a ambasadorului Federaţiei Ruse în Republica Moldova, Valerii Kuzmin. Acesta din urmă a menţionat că Rusia nu-şi poate retrage prezenţa militară din Republica Moldova, potrivit angajamentelor asumate la Summit-ul OSCE de la Istanbul din 1999, deoarece timpurile s-au schimbat. Potrivit lui “în 1999 erau cu totul alte realităţi, inclusiv aici, în Moldova. Rusia îşi îndeplinea toate obligaţiile stabilite la Istambul, însă procesul de negocieri pe marginea diferendului transnistrean a fost întrerupt, nu din pricina noastră. Astfel, retragerea trupelor armate ruseşti a devenit imposibilă, iar păstrarea forţelor de pacificatori — inevitabilă. Aceasta nu este o ocupaţie a teritoriului, pericol pentru integritatea teritorială a RM sau un şantaj militar precum se speculează, ci o garanţie că acest conflict nu va răbufni din nou”. O săptămînă mai tîrziu a reacţionat şi reprezentantul oficial al Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei, Andrei Nesterenko, care a subliniat că retragerea pacificatorilor ruşi din Transnistria ar putea provoca părţile aflate în conflict la o confruntare directă, ameninţînd cu o nouă răbufnire a confruntărilor armate în regiune.

1–14 februarie 2010 1–14 noiembrie 2010