Monitoring→Politica→Problema transnistreană

După ce autorităţile transnistrene nu s-au conformat cerinţei Chişinăului de a soluţiona în termeni utili problema şcolilor cu predare în grafia latină din regiune, autorităţile moldovene au introdus cu începere de la 1 august următoarele măsuri împotriva agenţilor economici transnistreni care nu îşi onorează obligaţiunile fiscale faţă de bugetul de stat al Republicii Moldova: suspendarea eliberării actelor vamale şi a certificatelor de origine, încetarea deservirii agenţilor transnistreni de către companiile de transport moldoveneşti, inclusiv cele feroviare, şi suspendarea deciziilor care reglementează activitatea agenţilor economici din Transnistria.

Potrivit mai multor declaraţii ale oficialilor moldoveni, aceste măsuri sînt îndreptate spre legalizarea economiei transnistrene şi crearea unor condiţii egale de activitate pentru agenţii economici de pe cele două maluri ale Nistrului. Atît partea transnistreană, cît şi Federaţia Rusă însă au calificat măsurile impuse de Chişinău drept “blocadă economică totală” împotriva poporului transnistrean.

În răspuns la măsurile Chişinăului, administraţia transnistreană a blocat la 2 august arterele de cale ferată care unesc Chişinăul cu sudul Moldovei şi cu Rusia şi au preluat prin forţă administrarea filialelor Căilor Ferate Moldoveneşti din regiunea transnistreană. În plus, centrala electrică de la Cuciurgan, care se află în regiunea transnistreană şi care acoperă 70% din necesarul de energie electrică a zonelor de centru şi sud ale Moldovei, a încetat furnizarea de energie electrică către distribuitorul “Union Fenosa”.

Doar la cîteva zile de la intrarea în forţă a măsurilor impuse de Chişinău, Ucraina şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu limitarea traficului feroviar prin punctele de trecere a frontierei moldo-ucrainene de pe segmentul transnistrean. Presa de la Chişinău a publicat mai multe informaţii potrivit cărora autorităţile vamale ucrainene ar permite accesul transportului feroviar de pe teritoriul ucrainean în regiunea transnistreană. Acest lucru a determinat autorităţile moldovene să întrerupă, cu începere de la 20 august, toate operaţiunile de import-export pe segmentul transnistrean al frontierei şi să ameninţe că din septembrie va bloca şi circulaţia trenurilor de tranzit şi a celor de pasageri prin Transnistria. Ceva mai devreme, premierul moldovean Vasile Tarlev i-a expediat omologului său ucrainean o scrisoare în care îi explica acestuia motivele pentru care Chişinăul a introdus măsurile economice la 1 august şi a chemat partea ucraineană să respecte înţelegerile vamale dintre cele două state cu privire la recunoaşterea reciprocă a documentelor vamale şi menţinerea regimului frontierei de stat.

Situaţia tot mai alarmantă din estul republicii a constituit motivul vizitei între 9–12 august la Chişinău, Tiraspol şi Kiev a unei delegaţii a Uniunii Europene în frunte cu Robert Cooper, director general al Departamentului pentru Relaţii Externe şi Politico-militare al Consiliului European. În aceeaşi perioadă, la Chişinău şi Tiraspol s-a aflat şi trimisul special al ministerului rus de Externe Igor Savolski. Atît delegaţia UE, cît şi trimisul rus au chemat cele două părţi la reluarea negocierilor în format pentagonal şi soluţionarea problemei şcolilor pe calea negocierilor.

În ciuda “bunăvoinţei” autorităţilor transnistrene şi a deschiderii spre dialog remarcate de către membrii delegaţiei UE, la scurt timp după plecarea acestora Tiraspolul a înăsprit acţiunile împotriva şcolii-internat din Tighina (Bender), unde de mai multe săptămîni elevi şi profesori s-au blocat în interior pentru a preveni luarea cu asalt a şcolii de către forţele de ordine transnistrene. În urma mai multor altercaţii dintre miliţienii transnistreni dislocaţi în jurul şcolii şi reprezentanţii misiunii OSCE care încercau să transmită copiilor şi profesorilor alimente şi apă, la 17 august administraţia de la Tiraspol a dispus interzicerea accesului în regiune a reprezentanţilor OSCE, pe care i-a acuzat de încercare deliberată de a destabiliza situaţia din regiune şi de amestec în afacerile interne ale “statului de rezidenţă”.

În paralel cu acţiunile îndreptate împotriva şcolilor moldoveneşti, forţele de ordine transnistrene au blocat drumurile care leagă satele Pohrebea şi Coşniţa — sate din stînga Nistrului, dar care se află sub jurisdicţia Chişinăului — de terenurile agricole ce aparţin agenţilor economici din aceste localităţi şi care se află dincolo de traseul Camenca-Tiraspol, pe motiv că aceştia din urmă nu au contacte de arendă încheiate cu administraţia transnistreană. După o scurtă intervenţie a forţelor de pacificare — atît satele, cît şi terenurile în cauză se află în zona de securitate — şi în ciuda unei decizii CUC, miliţienii transnistreni au instalat un post permanent de control la ieşirea din satul Pohrebea, acţiune repetată cîteva zile mai tîrziu de poliţişti moldoveni, care au instalat şi ei un post de control la doar cîteva zeci de metri de postul transnistrean.

Pe fundalul acestui val de acţiuni de sabotare şi ameninţare reciprocă, Preşedintele Voronin a declarat în cadrul unei şedinţe a Guvernului convocate la revenirea sa din vacanţă că autorităţile de la Chişinău vor trata de acum încolo administraţia de la Tiraspol ca pe un “regim totalitar de natură fascistă” şi că “negocierile cu Tiraspolul… vor fi reluate numai după democratizarea zonei transnistrene şi eliberarea populaţiei acesteia de hunta care a uzurpat dreptul de a vorbi în numele întregii regiuni.” Preşedintele Voronin a lansat critici dure şi la adresa mediatorilor care, potrivit acestuia, s-au transformat în nişte “avocaţi ai administraţiei transnistrene” şi a acuzat autorităţile vamale ucrainene de “sabotarea” înţelegerilor vamale cu Republica Moldova.

Mai mulţi comentatori locali au salutat tonul categoric al Preşedintelui Voronin şi criticile la adresa mediatorilor, care sînt percepuţi de o bună parte a opiniei publice moldoveneşti drept părţi interesate. În plus, este pentru prima dată cînd Preşedintele Voronin a constatat în termeni atît de duri o stare de fapt confirmată o dată în plus de ultimele evenimente din regiunea transnistreană şi anume ineficienţa mecanismelor de reglementare a conflictului instituite în urma încetării focului din 1992. Astfel, formatul pentalateral de negocieri pare să nu mai fie în stare să ajute părţile să depăşească divergenţele pe calea negocierilor, deciziile CUC sînt neglijate în mod ostentativ, iar contribuţia forţelor de pacificare la menţinerea stabilităţii în zona de stabilitate şi asigurarea implementării deciziilor CUC este de departe a fi una pe măsură. Astfel, nu este surprinzător faptul că doar la cîteva zile de la declaraţiile Preşedintelui, Ucraina şi Rusia, ambele state mediatoare, au lansat o declaraţie comună în care îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu impasul în care a intrat procesul de reglementare transnistreană.

În acelaşi timp, observatorii occidentali şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu tonul recalcitrant al Preşedintelui, care nu va duce decît la deteriorarea în continuare a relaţiilor moldo-transnistrene şi aşa destul de tensionate în condiţiile în care în prezent nu există posibilităţi reale de a implementa nişte mecanisme alternative de reglementare a conflictului transnistrean pe cale paşnică.

Arhiva

2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 2003

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet