Monitoring→Politica→Problema transnistreană

La 27 martie 2005 în regiunea transnistreană au avut loc alegerile pentru funcţia de deputat în sovietele orăşeneşti, raionale şi săteşti şi pentru cea de şef al administraţiei locale. Potrivit datelor departamentului de statistică a regiunii, la scrutin au participat circa 40% din cei circa 410 000 de alegători înregistraţi în listele electorale, alegerile fiind declarate de către autorităţile transnistrene valabile. Majoritatea candidaţilor — circa 1700 pentru funcţia de deputat şi 225 pentru cea de şef al administraţiei locale — au fost reprezentanţi ai cercurilor de afaceri din regiune, doar o parte neînsemnată înregistrîndu-se drept candidaţi din partea partidului comunist local şi a filialei transnistrene a Partidului Democrat Liberal din Federaţia Rusă. Potrivit observatorilor, numărul mare de candidaţi se datorează introducerii în anul trecut a statutului de imunitate pentru deputaţii sovietelor locale.

Ministerul de Externe al Republicii Moldova a cerut la 26 martie comunităţii internaţionale să condamne ferm organizarea, de către administraţia separatistă transnistreană, a “alegerilor locale”. Într-o declaraţie difuzată la 28 martie presei, MAE moldovean a calificat drept “farsă” alegerile respective, menţionînd că acest aşa-numit scrutin este neconstituţional, după cum sînt şi liderii separatişti. MAE, de asemenea, a avertizat că orice tentativă din exterior de a “observa aceste aşa-numite alegeri va însemna solidarizarea cu acţiunile destabilizatoare ale regimului separatist şi vor fi calificate drept imixtiuni în afacerile interne ale Republicii Moldova”, se arată în declaraţia MAE.

Nici o organizaţie internaţională nu a delegat observatori în regiune, în ciuda invitaţiilor făcute de Tiraspol. Tentativa Comitetului Helsinki din Moldova de a trimite trei echipe de observatori la alegerile din regiune a eşuat, autorităţile transnistrene refuzînd să le acorde acreditările de rigoare. Cu toate acestea Comitetul Helsinki a reuşit să observe mai multe lucruri, care, potrivit Basa-press, au demonstrat că “alegerile au fost organizate cu încălcarea tuturor normelor internaţionale şi naţionale”.

Între timp, o dată cu sfîrşitul campaniei electorale de la Chişinău, au fost reluate discuţiile cu privire la perspectivele reglementării diferendului transnistrean. Între formaţiunile politice reprezentate în noul Parlament moldovean există un consens în ceea ce priveşte modificarea formatului actual de negocieri prin includerea altor actori internaţionali. Semnarea de curînd a Planului de Acţiuni RM-UE, care declară drept prioritară contribuţia UE la depăşirea crizei transnistrene, şi desemnarea Reprezentantului Special al UE pentru Republica Moldova au fost interpretate la Chişinău drept două semnale importante din partea comunităţii europene în acest sens. În paralel, preşedinţii Ucrainei şi cel al Georgiei au anunţat că vor prezenta la 22 aprilie un plan de reglementare transnistreană în timpul aflării lor la Chişinău pentru a participa la reuniunea la nivel înalt a GUUAM. Potrivit autorilor, obiectivul proiectului va fi realizarea iniţiativei de cooperare regională GUUAM, administraţia de la Kiev angajîndu-se să asigure o activitate cît mai eficientă a acestei structuri.

Marea absentă din aceste ultime evoluţii regionale şi internaţionale pe marginea subiectului transnistrean este Federaţia Rusă, stat acuzat în mod sistematic de către autorităţile de la Chişinău de imixtiune în afacerile interne ale Republicii Moldova, de sprijin politic şi economic acordat regimului de la Tiraspol şi de prezenţă militară ilegală pe teritoriul Republicii Moldova. Criza fără precedent din relaţiile moldo-ruse riscă să se materializeze prin impunerea de către Federaţia Rusă a unui şir de sancţiuni economice Republicii Moldova, precum introducerea preţurilor mondiale la produsele petroliere ruseşti comercializate aici. Cu toate acestea, Rusia rămîne un actor important în procesul de reglementare transnistreană şi doar cu participarea Rusiei într-o formă sau alta se poate ajunge la o soluţie viabilă a conflictului. Astfel, se pare că primul pas în vederea soluţionării diferendului transnistrean pe care trebuie să-l facă noua guvernare de la Chişinău trebuie să fie remedierea relaţiilor cu Federaţia Rusă.

Arhiva

2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 2003

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet