Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Monitoring→Politica→Problema transnistreană

Problema transnistreană în perioada 1–31 ianuarie 2008

Perspectivele soluţionării conflictului Transnistrean în 2008

În discursul tradiţional de început de an din faţa ambasadorilor străini acreditaţi în Republica Moldova, Preşedintele Vladimir Voronin a menţionat că în 2007 a avut loc “apropierea la maximum a poziţiilor tuturor participanţilor la procesul de negocieri în problema reglementării transnistrene… Federaţia Rusă, Statele Unite, Uniunea Europeană, OSCE şi Ucraina pornesc de la ideea că acest conflict cronicizat nu poate fi soluţionat decît pe baza suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Moldovei… Reglementarea transnistreană este un proces în care ţările şi mediatorii investesc nu atît aşteptările lor politice, cît aşteptările lor morale, ideile lor cele mai bune privind unificarea echitabilă a ţării… Moldova, ca ţară neutră, capătă tot mai mult şi mai mult conturul unui spaţiu confortabil pentru înţelegerea reciprocă şi dialogul interesat al marilor puteri… În relaţiile cu Transnistria noi urmăm acelaşi principiu, principiul deschiderii care, în forma sa desfăşurată, şi-a găsit expresia în programul făcut deja public al dezvoltării măsurilor de încredere între Chişinău şi Tiraspol. Această cale deja nu mai are alternativă… Vom depune eforturi maxime pentru ca în următorul Parlament al Republicii Moldova, care se va întruni în anul jubiliar, anul aniversării a 650 de ani de la întemeierea statului moldovenesc, să fie reprezentaţi şi compatrioţii noştri din Transnistria, ca locuitorii regiunii să poată să se încadreze efectiv în munca de edificare a unei Moldove moderne, europene”.

Afirmaţiile Preşedintelui Voronin se corelează cu informaţiile difuzate de ziarul moscovit “Kommersant”, care, anticipînd întîlnirea preşedinţilor Vladimir Voronin şi Vladimir Putin din 22 ianuarie 2008, afirmă că în cadrul întîlnirii ar putea fi discutate principiile de soluţionare a conflictului transnistrean. Anterior fusese răspîndite informaţii potrivit cărora autorităţile moldoveneşti ar accepta să recunoască proprietăţile Federaţii Ruse în Transnistria, să asigure garantarea neutralităţii permanente a Republicii Moldova şi să garanteze interesele businessului rus în domeniile strategice ale economii moldoveneşti, în schimbul suportului Moscovei în găsirea cît mai grabnică a unei soluţii pentru statutul juridic al Transnistriei, astfel ca cetăţenii regiunii să participe în parlamentarele din 2009. Această formulă ar permite Preşedintelui Voronin să se aleagă cu laurii integratorului ţării, iar Preşedintelui Putin — cu cei de pacificator inedit, mai cu seamă pe fundalul situaţiei din Kosovo. După întîlnirea şefilor statelor n-a fost însă difuzată nici o informaţie, care ar sugera că s-a ajuns la vreo înţelegere. Mai mult, imediat după vizita Preşedintelui Voronin la Moscova, autorităţile ruse, fără a cere permisiunea celor moldovene, şi-au anunţat intenţia deschiderii a 23 secţii de votarea în Transnistria pentru alegerile prezidenţiale din 2 martie 2008. Oricum, se poate vorbi de un anumit succes al Preşedintelui Voronin o dată ce numărul secţiilor ruseşti de votare pe teritoriul Republicii Moldova a fost micşorat de la 24, cîte au fost la alegerile parlamentare din 2 decembrie 2007, la 23, cîte urmează a fi deschise pentru scrutinul prezidenţial din 2 martie 2008.

Ceva mai devreme, într-un interviu pentru agenţia “Basa-press”, şi ministrul Reintegrării Vasile Şova a specificat, că anul 2007 a fost “anul investiţiilor în reglementarea transnistreană…Moldova a întreprins măsuri unilaterale în vederea întăririi încrederii şi securităţii… S-a reuşit atingerea consensului mediatorilor şi observatorilor procesului de negocieri în vederea determinării statutului juridic al regiunii transnistrene cu respectarea suveranităţii şi unităţii teritoriale a Republicii Moldova”.

Pe de altă parte, la 14 ianuarie 2008, liderul transnistrean Igor Smirnov s-a întreţinut cu ambasadorul Rusiei în Republica Moldova, Valerii Kuzimin, constatînd că ultimele iniţiative ale Preşedintelui Voronin nu conţin nimic nou, fiind o reiterare a unor înţelegeri din anii precedenţi, pe care autorităţile moldoveneşti au refuzat să le implementeze. Smirnov a insistat asupra necesităţii garanţiilor pentru mişcarea liberă a mărfurilor, cetăţenilor şi unităţilor de transport, precum şi asupra activităţii în cadrul aşa-zisului “protocol Jucov-Smirnov”, care prevede ajutorarea Transnistriei şi integrarea ei în spaţiul rusesc.

Drepturile omului în Transnistria

Împuternicitul pentru drepturile omului din Transnistria, Vasilii Kalico, a făcut un bilanţ pentru anul trecut. Potrivit acestuia, în 2007 i-au fost adresate peste 5 mii de plîngeri.

În torentul de cifre despre respectarea drepturilor omului în Transnistria nu a fost loc însă pentru cazul tînărului Anatolii Mospan, care a murit la 2 ianuarie 2008, la foarte puţin timp după ce a fost înrolat în armata transnistreană. Ministerul apărării transnistrean a emis o declaraţie privind “inadmisibilitatea răspîndirii insinuaţiilor privind moartea ostaşului Anatolii Mospan”. În declaraţie se afirmă că acesta ar fi murit subit din cauza unui stop cardiac. Pe de altă parte, ziarul “Jurnal de Chişinău” a publicat un articol intitulat “Ucis în bătăi la Tiraspol” în care apropiaţii defunctului afirmă că corpul acestuia poartă urmele unor violenţe, care ar fi putut cauza decesul. Autorităţile transnistrene au stopat investigaţiile, iar cele moldovene au fost somate de către organizaţii specializate în apărarea drepturilor omului să se autosesizeze în vederea investigării cazului.

Probleme demografice şi sociale

În conformitate cu “Anuarul statistic” al Transnistriei, numărul locuitorilor din regiune a fost de 540,6 mii în 2006, în descreştere semnificativă faţă de anul 2002, cînd numărul locuitorilor era de 633,6 mii. Numărul pensionarilor este de 133 mii, ceea ce reprezintă aproximativ 24%, iar numărul copiilor — 111 mii (~20%). În acelaşi timp, în penitenciarele din Transnistria sînt deţinuţi aproximativ 3 mii de condamnaţi (pentru comparaţie în Republica Moldova — 9 mii, raportînd la numărul de locuitori — aproximativ de două ori mai puţini).

Datele invocate mai sus se corelează strîns cu cele privind deficitul tot mai pronunţat al forţei de muncă. Cauza este — remunerarea relativ proastă a muncii. Media salariului lunar al muncitorilor din domeniul construcţiilor este de aproximativ $250 (indemnizaţia pentru şomaj este de aproximativ $15), iar cea a muncitorilor calificaţi — aproximativ $300. În Ucraina, muncitorii respectivi pot primi de două ori mai mult. Gravitatea problemei poate fi înţeleasă, dacă se ia în consideraţie că domeniul construcţiilor este unul în care se înregistrează cea mai importantă creştere (în Tiraspol preţul mediu pentru un metru patrat de spaţiu locativ variază în limitele a $400–500, pentru comparaţie, în Chişinău — $700–800). Statisticile arată că 80% din locurile vacante revin pe seama constructorilor, lăcătuşilor, frezerilor şi şoferilor.

Începînd cu 1 ianuarie 2008, în Transnistria preţurile au fost majorate: la produsele lactate cu 10%; la produsele de panificaţie — 25%; la energie electrică — 11%; la gaze — 14%; la apă — 125%. În aceste circumstanţe, începînd cu luna ianuarie, pensionarilor din regiune au început să li se plătească îndemnizaţii lunare în mărime de aproximativ $10 din cele $27,2 transferate de către Federaţia Rusă Transnistriei în calitate de ajutor umanitar. Suma ajutorului umanitar a reprezentat un subiect al luptei propagandistice dintre legislativ şi administraţia de la Tiraspol, în sensul — sub cine a fost acordat ajutorul, Smirnov sau Şevciuc.

Evoluţiile economice

Începînd cu luna ianuarie 2008, în regiunea transnistreană a fost majorată substanţial (cu 60%) taxa pentru activitatea în baza patentei de întreprinzător în cele 58 domenii practicabile.

Întîmpină greutăţi şi Uzina Metalurgică din Rîbniţa, principalul furnizor de venituri în bugetul Transnistriei, chiar dacă şi-a supraîmplinit planul de producere în 2007. Principalele probleme ale întreprinderii au fost legate de refuzul de a importa fier uzat din Ucraina pe motiv că aceasta din urmă a stabilit o taxă vamală de 30 Euro pentru o tonă. În prezent, principalii furnizori de fier uzat sînt Rusia şi Kazahstanul.

Potrivit oficialilor transnistreni, agenţii economici din regiune suportă pierderi anuale de $17 milioane din cauza ocolişurilor de pe urma blocării începînd cu 2004 a porţiunii transnistrene a căii ferate de către autorităţile moldave. Cele mai mari pierderi le suportă Uzina Metalurgică din Rîbniţa. Pierderile totale ale Transnistriei, legate inclusiv de impunerea controlului vamal din parte Moldovei, s-ar cifra la $35 milioane. În acest context, la 21 ianuarie 2008, Reprezentantul Special al UE în Moldova, Kalman Mizsei, s-a întreţinut cu şeful diplomaţiei de la Tiraspol, Valerii Liţcai, care a indicat că una din pidicile pentru reluarea procesului de negocieri în format “5+2” ţine de presiunile pe care Republica Moldova le exercită asupra Transnistriei.

Potrivit unui comunicat al Ministerului Reintegrării, activitatea comercială externă a Transnistriei nu întîmpină piedici. Astfel, în perioada ianuarie — decembrie 2007:

Vizita Preşedintelui în Exerciţiu al OSCE în Republica Moldova

Pe 16–17 ianuarie 2008, Republica Moldova a fost vizitată de către dl. Ilkka Kanerva, ministrul Afacerilor Externe al Finlandei, ţară care deţine preşedinţia OSCE. În cadrul întîlnirilor cu oficialii moldoveni au fost discutate “evoluţiile de ultima oră în procesul de reglementare transnistreană, părţile exprimînd viziuni comune asupra perspectivelor soluţionării definitive a conflictului”. Preşedintele OSCE a susţinut: “necesitatea activizării eforturilor tuturor participanţilor la procesul de negocieri în vederea impulsionării procesului de reglementare a conflictului transnistrean; iniţiativele Preşedintelui Vladimir Voronin cu privire la întărirea încrederii şi securităţii între cele două maluri ale Nistrului; activitatea Misiunii UE de asistenţă la frontiera moldo-ucraineană”. Ilkka Kanerva s-a întreţinut la Tiraspol şi cu liderii transnistreni, care l-au “familiarizat cu desfăşurarea procesului de negocieri, începînd cu 1992”, insistînd asupra egalităţii în procesul de negocieri a părţilor implicate în conflict. Liderul transnistrean Igor Smirnov şi-a exprimat opinia, potrivit căreia, nu se poate ca OSCE să se ocupe de reglementarea conflictului de la caz la caz. În consecinţă, Ilkka Kanerva a promis să-l numească pe diplomatul finlandez, Heikki Talvitie, în calitate de Reprezentant special al OSCE pentru problema transnistreană, astfel ca acesta să se ocupe de deblocarea procesului de negocieri.

Competiţia politică dintre Şevciuc şi Smirnov

Sovietul suprem de la Tiraspol a început examinarea proiectului de legii privind preşedintele şi vice-preşedintele Transnistriei. Motivaţia este că adoptarea unei astfel de legi e prevăzută de constituţia transnistreană. Sare în ochi faptul, că proiectul menţionat a apărut în perioada cînd relaţiile dintre speakerul transnistrean Evgheniy Şevciuc şi preşedintele Igor Smirnov s-au deteriorat şi mai circulă şi zvonuri răspîndite de publicaţia moscovită Kommersant, privind pregătirea eventualei retrageri a lui Smirnov din TransnistriaRU, pe care ar fi pregătit-o autorităţile Federaţiei Ruse, care ar urma să trimită la Tiraspol o delegaţie care să-l convingă pe Smirnov în acest sens. Proiectul menţionat a fost plasat în contextul elaborării la sfîrşitul anului trecut a proiectelor privind “serviciul public” şi “statutul funcţionarilor publici”. În acelaşi context, prezintă interes intenţiile de remaniere din cadrul structurilor de forţe. Un activism pronunţat se face vizibil în cazul vicepreşedintelui transnistrean, care este şi secretar al consiliului de securitate, Alexandr Koroliov. Acesta intenţionează să extindă împuternicirile structurilor de menţinere a ordinii publice şi a trupelor de grăniceri, pentru a le abilită cu dreptul de a efectua reţineri şi arestări.

Toate aceste inovaţii se manifestă în contextul scandalului legat de modalităţile în care administraţia lui Smirnov a vîndut (privatizat) pentru $29 milioane Centrala Electrică de la Cuciurgan, a cărei cost real este estimat la $1,2 miliarde. În timpul recentei vizite la Moscova, fiind întrebat de revista KommersantRU despre investigarea “dispariţiei” a $1,6 miliarde, cît constituie datoria Transnistriei faţă de GAZPROM pentru gaze, Şevciuc a răspuns că lucrurile încă nu s-au limpezit şi că aşteaptă materialele organelor abilitate cu investigarea. Acum un an Şefciuc a acuzat “familia Smirnov” de utilizarea frauduloasă a banilor acumulaţi prin intermediul GAZPROMBANK din Transnsitria, la cîrma căruia se află nora şi fiul lui Smirnov. Se presupune că Igor Smirnov ar fi ieşit din graţiile Kremlinului tocmai din cauza “dispariţeii” banilor GAZPROM-ului.

Evoluţiile din Comisia Unificată de Control (CUC)

În cadrul şedinţei CUC din 24 ianuarie 2008, s-a decis revenirea contingentului de pacificatori din partea Republicii Moldova sub comandamentul militar unificat. Conform presei transnistrene, începînd cu 11 ianuarie, pacificatorii moldoveni au refuzat să se supună comandamentului unificat. Problema urma să fie soluţionată printr-o adresare către reprezentanţii ministerelor apărării a Republicii Moldova şi Rusiei. Copreşedintele CUC din partea Rusiei, Victor Şanin, a acuzat autorităţile moldovene de intenţia de a submina mecanismul de pacificare. În context, s-a menţionat că acţiunile autorităţilor moldoveneşti se înscriu în intenţia anunţată de a scoate punctele de control şi structurile de forţe din zona de securitate, pentru a-şi demonstra intenţia de fortificare a măsurilor de încredere reciprocă, care nu ar fi decît acţiuni de PR.

La 23 ianuarie 2008, printr-un decret semnat de Smirnov a fost retras din CUC copreşedintele din partea Transnistriei — Alexandr Porojan. În locul lui Porojan a fost numit Oleg Beleacov. Observatorii locali au legat această mişcare de luptele intestine ale elitei transnistrene.

Surse: http://www.olvia.idknet.com, www.nr2.ru, www.kommersant.ru

17–30 decembrie 2007 1–15 februarie 2008