Monitoring→Politica→Problema transnistreană

Impactul imediat al întîlnirii Preşedintelui Voronin cu liderul transnistrean

Întîlnirea din 11 aprilie 2008 a Preşedintelui Vladimir Voronin cu liderul transnistrean Igor Smirnov a fost urmată de un şir de evenimente importante, care s-au produs cu o anumită regularitate şi frecvenţă demne de consemnat. La 14 aprilie, la Odessa, au avut loc consultări cu participarea ministrului Reintegrării Vasile Şova cu şeful diplomaţiei de Tiraspol Valeriy Liţkai. Aceste consultări au fost însoţite de dezbaterile din cadrul seminarului “Asigurarea măsurilor de încredere reciprocă dintre Republica Moldova şi Transnistria în domeniile economiei şi mediului înconjurător”, desfăşurat la 15 aprilie, la Odessa, sub auspiciile OSCE, cu participarea Reprezentantului special al UE în Republica Moldova, Kalman Mizsei; şeful misiunii OSCE în Republica Moldova, Philip Remler; ambasadorul cu misiuni speciale a ministerului de Externe al Federaţiei Ruse, Valeri Nesteruşkin. Dezbaterile s-au axat preponderent pe probleme legate de restabilirea şi facilitarea comunicării feroviare, normalizarea relaţiilor economice şi comerciale între cele două maluri ale Nistrului. În cadrul seminarului, reprezentanţii Transnistriei au menţionat, că reactivarea acordurilor anterioare (semnate pînă în august 2001) ar contribui la întărirea încrederii între părţi. Ei au dezminţit afirmaţiile Chişinăului precum că măsurile de control vamal impuse după 3 martie 2006 ar contribui la promovarea exporturilor din Transnistria. Conform acestora, mărfurile transnistrene sînt supuse unui dublu control vamal, iar restricţiile legate de utilizarea căilor feroviare scumpesc semnificativ exporturile transnistrene. O zi mai tărziu, la 16 aprilie, tot la Odessa au avut loc consultări ale participanţilor la formatul de negocieri “5+2”. S-a convenit, ca cinci grupuri de experţi, cooptaţi de pe ambele maluri ale Nistrului, să înceapă consultările în domeniile: economiei si comerţului, dezvoltării infrastructurii, sferei sociale şi ocrotirii sănătăţii, ajutoarelor umanitare, ecologiei si agriculturii. Deja pe 17 aprilie, Reprezentantul Special al UE în Republica Moldova, Kalman Mizsei, în cadrul unei întrevedere cu liderul transnistrean, Igor Smirnov a menţionat, că UE este dispusă să acorde ajutor proiectelor comune care, eventual, vor rezulta din activitatea grupurilor de lucru ale Chişinăului şi Tiraspolului. În aceeaşi zi, la Bender, s-au întrunit reprezentanţii grupurilor bilaterale de lucru. Coordonatori ai grupurilor de lucru sînt ministrul Reintegrării, Vasile Şova, şi şeful diplomaţiei transnistrene, Valeriy Liţkai. Din partea Republicii Moldova, conducătorii fiecărui din grupuri au rangul de vice-ministru. În general, s-a ajuns la o înţelegere că grupurile de lucru se vor întîlni periodic.

În pofida startului rapid al consultărilor, deja peste o săptămînă, s-a ajuns la concluzia că progresele rapide sînt imposibile. Primul eşec s-a profilat în imposibilitatea reluării la capacitatea ordinară a traficului feroviar prin Transnistria. Tiraspolul a insistat ca pasul bunăvoinţei din partea Chişinăului să fie reluarea circuitului trenului de pasageri Chişinău — Odessa prin regiunea transnistreană şi renunţarea reciprocă a colectării taxelor de tranzit prin teritoriul părţilor. La problema în cauză se va mai reveni ulterior. Administraţia de la Tiraspol a audiat membrii grupurilor de lucru din partea Transnistriei şi a constatat că Chişinăul manifestă intransigenţă, dorind să-şi promoveze propriile soluţii şi ignorînd propunerile transnistrene. Propaganda transnistreană a făcut un efort pentru a explica populaţiei dedesubturile noilor abordări ale Federaţiei Ruse în problema transnistreană prin dorinţa de a promova soluţii care permit “ţinerea sub control a întregii Republici Moldova, nu doar a Transnistriei”.

Experienţa anterioară, dar şi cea mai recentă, indică asupra faptului, că consolidarea măsurilor de încredere dintre Chişinău şi Tiraspol depinde mult de relaţiile Preşedintelui Voronin cu liderul transnistrean, Igor Smirnov. Calitatea acestor relaţii a fost relevată într-un interviu din 25 aprilie a Preşedintelui Voronin, în care acesta a făcut mai multe afirmaţii curioase^[1]:

• nu avem, nu am avut şi este puţin probabil să avem prea mare dorinţă să-l vedem pe Igor Smirnov, dar dacă va fi oportun pentru stat, mă voi aşeza la masa de negocieri chiar şi cu dracul;
• promisiunile PCRM din 2001 de a soluţiona rapid conflictul s-au ciocnit cu intereseleelitelor guvernante anterioare din Republica Moldova şi din Transnsitria. “Acum, noi deminăm cîmpul economic şi politic pe care cineva l-a minat pînă la noi foarte iscusit şi pentru perspectivă”;
• cercurile transnistrene “au vîndut instalaţii de rachete şi avioane împreună cu Transnistria, au vîndut şi alte arme”. “Ei acopereau lăzile cu armament cu nisip şi le duceau cu şlepurile pînă la Odesa, iar în continuare — în punctele fierbinţi din CSI şi din lume. Cineva va mai vorbi vreodată despre aceste episoade”;
• în anii care au trecut, Republica Moldova a trebuit să convingă comunitatea mondială, în primul rînd, Rusia şi Ucraina, să instituie controlul la frontieră;
• “imediat cum începem să ne apropiem de rezolvarea problemei transnistrene, în România porneşte isteria, iar Băsescu scuipă din el tot ce poate şi cum poate”. “Nouă servicii speciale ale României lucrează pentru suprimarea iniţiativelor noastre. Cred că nu toţi ştiu că anume România l-a impus pe Snegur să declanşeze războiul pe Nistru”;
• Putin are un rol absolut în refacerea relaţiilor ruso-moldoveneşti. “Sînt bucuros că am găsit acelaşi limbaj şi cale de rezolvare a conflictului. Probabil, mulţi au observat că Duma de Stat, atunci cînd a discutat problema abhază şi cea osetină, a recunoscut necesitatea reîntregirii Moldovei”;
• “Noi trebuie să-i ajutăm pe transnistrenii care au stat ani în şir sub umbrela separatismului”. Peste 300 mii de locuitori transnistreni au primit acte de cetăţeni ai Republicii Moldova;
• circa 500 de agenţi economici transnistreni au fost înregistraţi deja în registrul oficial al Moldovei;
• exporturile din Transnistria au crescut cu 30% doar pe parcursul unui an;
• găsirea soluţiei finale pentru conflictul transnistrean rămîne o sarcină extrem de dificilă, însă reluarea procesului de negocieri în format “5+2” este o sarcină tangibilă în cel mai scurt timp.

În definitiv, cele mai importante realizări în “restabilirea măsurilor de încredere” dintre cele două maluri ale Nistrului în cea de a două jumătate a lunii aprilie se reduc la:

• demararea consultărilor în cadrul a cinci grupuri de lucru, care se vor întruni cu o anumită periodicitate;
• confirmarea suportului pentru reluarea dialogului dintre Chişinău şi Tiraspol din partea reprezentanţilor UE, SUA, Rusiei şi OSCE;
• ministrul Reintegrării a avut întîlniri cu reprezentanţii UE, SUA, OSCE şi Rusiei în cadrul cărora a reconfirmat intenţia autorităţilor moldoveneşti de a cere ridicarea interdicţiei de călătorie în spaţiul UE şi SUA;
• în ajunul zilei de Paşti, Focul Sfînt a fost adus de la Ierusalim pentru slujba divină de la Catedrala “Naşterea Domnului” din Chişinău de o delegaţie a Bisericii Moldovei, condusă de Arhiepiscopul de Dubăsari si Tiraspol, Iustinian, cunoscut pentru suportul fervent al regimului transnistrean.

Arhiva

2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 2003

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet