Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Monitoring→Politica→Problema transnistreană

Problema transnistreană în perioada 1–15 septembrie 2008

Formatul eventualelor negocieri: “5+2” versus “3+0”

Pe 3 septembrie 2008 Preşedintele rus Dmitrii Medvediev l-a primit în audienţă pe liderul transnistrean Igor Smirnov, după o coordonare a întîlnirii cu Preşedintele Vladimir Voronin. În consecinţă, Smirnov s-a văzut nevoit să renunţe la moratoriul în contactele cu Chişinăul, instaurat după demararea conflictului ruso-georgian. În rest, potrivit declaraţiilor lui Smirnov, Preşedintele rus a reiterat condiţiile de susţinere a reglementării conflictului — Rusia va susţine orice decizia acceptată în egală măsură de Chişinău şi Tiraspol, ştiind că Chişinăul este pregătit să ofere Transnsitriei un statut juridic ce i-ar asigura cea mai largă autonomie în cadrul actualului stat unitar, cum defineşte Constituţia Republica Moldova, iar Tiraspolul insistă asupra semnării cu Republica Moldova a unui acord de prietenie şi cooperare, adică — la recunoaşterea independenţei sale. Pentru renunţarea lui Smirnov la moratoriu, Preşedintele rus a promis Transnsitriei suport economic şi reluarea acţiunilor prevăzute de aşa-zisul Protocol Jukov-Smirnov. Ca urmare a întrevederii lui Medvedev cu Smirnov s-a vehiculat posibilitatea organizării sub auspiciile Preşedintelui rus, către sfîrşitul lunii septembrie, a unei noi întrevede Voronin-Smirnov, care să dea startul reluării procesului de negocieri în format “3+0” (Rusia, Transnsitria, Republica Moldova) asupra unei variante adaptate a faimosului “Memorandum Kozak”, pentru ca eventualele înţelegeri să fie supuse aprobării în format “5+2”.

În acest context, la 5 septembrie 2008, în cadrul “Dialogurilor transnistrene” întreţinute cu suportul Asociaţiei pentru Politică Externă (APE), reprezentantul special al UE în Republica Moldova, Kalman Miszei, a exprimat un punct de vedere, potrivit căruia, o soluţie durabilă a conflictului transnistrean poate fi identificată şi asigurată în formatul “5+2”.

La 8 septembrie 2008, la Viena au avut loc consultări în formatul “3+2” ale mediatorilor şi observatorilor în problema transnistreană. După consultări, şeful Misiunii OSCE în Republica Moldova, Philip Remler, a împărtăşit cu autorităţile moldovene părerea precum că la acest moment ar exista premise pentru soluţionarea conflictului. În acest context, la 15 septembrie, preşedintele legislativului Moldovei, Marian Lupu, a ţinut să specifice că procesul de negocieri în vederea reglementării conflictului poate fi reluat doar în format “5+2”, care asigură un cadru optim de transparenţă şi credibilitate, dar şi pentru evoluţiile post-conflictuale.

La 10 septembrie 2008, la Bruxelles, a avut loc reuniunea Consiliului Nord-Atlantic în formatul 26 + Republica Moldova, la care a participat Andrei Stratan, Ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene. Cu această ocazie, ministrul Stratan au avut o întrevedere cu dl Jaap De Hoop Scheffer, Secretarul General al NATO. În cadrul discuţiilor, Andrei Stratan a reiterat poziţia oficială a autorităţilor moldovene privind problema transnsitreană: soluţionarea paşnică poate avea loc doar în formatul 5+2; poziţia Republicii Moldova rămîne fermă şi neschimbată vis-a-vis de Tratatului FACE Adaptat, în special, privind respectarea de către Rusia a angajamentelor de la Istanbul din 1999. În acest context, ministrul Stratan a exprimat mulţumiri pentru susţinerea din partea NATO a suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, prezentînd şi o amplă informaţie despre evoluţiile, pe plan naţional, în procesul implementării Planului Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova — NATO (IPAP). Ministrul Stratan a confirmat că Republica Moldova va continua cooperarea sa cu NATO, în special în cadrul IPAP, în baza principiului de neutralitate constituţională. Clauzele exprimate de Andrei Stratan s-a dorit, probabil, să fie auzite de către autorităţile Federaţiei Rusie, dar şi de forţele politice de la Chişinău, însemnînd că Republica Moldova: nu va renunţa la formatul “5+2” în favoare formatului “3+0”; sub presiunile agendei electorale, nu va accepta să facă cedări în chestii principiale de dragul soluţionării rapide a conflictului transnistrean; problema neutralităţii Republicii Moldova este una reglementată de constituţia şi legislaţia ţării şi nu necesită confirmare internaţională. În acest sens, merită menţionat faptul că şi ministrul Reintegrării, Vasile Şova, în contactele pe care le-a avut cu diplomaţi ucraineni, dar şi în luările de poziţie publice, a reiterat că cel mai potrivit format pentru reluarea negocierilor este “5+2”.

Şansele recunoaşterii independenţei Transnsitriei sînt pe potriva susţinătorilor acesteia?

În contextul recunoaşterii de către Rusia a independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud, regimul separatist transistrean şi-a găsit susţinătorii printre nişte formaţiuni politice de orientare comunistă din Republica Moldova şi Ucraina, care nu au capacitatea măcar să se înregistreze oficial, şi din Transnistria, care are un rating de zecimi de procente. Astfel, la 15 septembrie 2008, Partidul Comunist din Moldova — Partidul Comunist din Uniunea Sovietică (PCM-PCUS), Partidul Comunist din Ucraina — PCUS (PCU-PCUS) şi Partidului Comunist din Transnistria — PCUS (PCT-PCUS) au emis o declaraţie adresată parlamentelor Rusiei, Ucrainei şi Republicii Moldova de a recunoaşte independenţa Transnsitriei. Ei şi-au motivat demersul prin pericolul “pretenţiilor teritoriale ale României”, care ar pune în pericol însăşi existenţa Republicii Moldova.

Evoluţiile social-economice

Situaţia social-economică din Transnsitria rămîne complicată. Într-un interviu pentru postul de televiziune ucrainean “Inter”, speaker-ului transnistrean Evgheniy Şevciuc a afirmat că greutăţile întîmpinate sînt o consecinţă a faptului că Transnsitria rămîne de-a lungul anilor nerecunoscută pe plan internaţional. Din cauză nerecunoaşterii în Transnsitria nu se creează noi locuri de muncă, salariile sînt mici, calitatea învăţămîntului e proastă, populaţia emigrează, situaţia demografică e deplorabilă, în anii de existenţă a Transnistriei micşorîndu-se cu peste ¼. Potrivit lui, dacă n-ar fi existat blocada economică din partea Republicii Moldova, economia Transnistriei ar avea un spor anual de 15%. În acelaşi timp, Şevciuc a repetat teza despre supravieţuirea Transnsitriei ca entitate politico-economică ca urmarea a suportului Federaţiei Ruse.

O analiză a structurii produselor din Transnsitria arată că o jumătate din acestea revin industriei alimentare, care a fost afectată anul trecut de o secetă cumplită. De asemenea, a avut de suferit ramura transporturilor, care din cauza scumpirii carburanţilor are în anul curent un volum de 80% faţă de cel al anului trecut. O altă cauză a scăderii volumului transporturilor este legată de faptul că din cauza nerecunoaşterii internaţionale a Transnsitriei transportatorii acesteia nu pot primi carta-TIR pentru transporturile internaţionale. În plan general, anul curent industria transnistreană a înregistrat, deopotrivă, succese şi insuccese. Astfel, anumite succese au fost totuşi în producerea energiei electrice, producţiei metalurgice, industriei construcţiei de maşini şi de prelucrare, industria uşoară şi cea alimentară. Cea mai impresionantă creştere de aproximativ trei ori a revenit producerii materialilor de construcţie. Insuccesele au revenit pe seama industriei chimice, de prelucrare a lemnului, dar mai ales în cea a producere a sticlei, care în anul curent e la un nivel de doar 7% faţă de anul trecut.

În pofida greutăţilor, volumul exporturilor transnistrene au crescut semnificativ în 2008. Ziarul sindicaliştilor transnistreni “Profsoiuznîe Vesti” a publicat un şir de date statistice privind geografia exporturilor transnistrene. Conform publicaţiei, pînă la 1 august 2008, instituţiile de specialitate moldoveneşti au înregistrat 454 de agenţi economici din Transnistria, dintre care 160 au înregistrare permanentă, iar ceilalţi 294 — provizorie. Volumul total al comerţului exterior al Transnistriei înregistrat de organele vamale ale Republicii Moldova a constituit $654,4 milioane, dintre care $569,5 milioane la export şi $84,9 milioane la import. Geografia exporturilor transnistrene cuprinde 69 de state. 80% din exporturi revine la 9 ţări: Rusia, România, Polonia, Italia, Germania, Ucraina, Turcia, Siria, Austria. 47% din exporturile transnistrene sînt orientate spre statele CSI, statelor UE revenindu-le 34,3%.

Uzinei Metalurgice de la Rîbniţa i-a revenit 88% din totalul declaraţiilor de export, înregistrînd o creştere cu 55% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Aproape jumătate (46%) din produsele Uzinei sînt exportate în Rusia, iar cealaltă jumătate a fost îndreptată în alte 36 de ţări. Exportul produselor industriei uşoare (ţesuturi, îmbrăcăminte, încălţăminte etc.) a crescut cu 39%. Principala piaţă de destinaţie pentru aceste mărfuri (peste 85%) este UE. Poziţia a treia în exportul transnistrean o ocupă cimentul, volumul producerii cărui a crescut de 8 (!) ori faţă de aceiaşi perioadă a anului trecut. Geografia exportului acestui produs cuprinde preponderent Rusia, România şi Palestina. După înşirarea datelor statistice, sindicaliştii transnistreni îşi exprimă mirarea — “muncim, muncim, iar trezoreria transnistreană tot pustie rămîne”.

Regrupări de forţe politice

La 15 septembrie 2008 a fost anunţată intenţia de fuzionare a Partidului Patriotic din Transnistria (PPT), condus de Oleg Smirnov, fiul liderului transnistrean Igor Smirnov, şi Partidului Republican din Transnsitria (PRT), condus de Vladimir Rîleacov, unul din faimoşii, directori roşi, care a susţinut separatismul transnistrean la începutul anilor ’90 ai secolului trecut. Noutatea vine să confirme luările de atitudine exprimate la 13 septembrie, cînd în cadrul unei conferinţe de presă cu participarea lui Oleg Smirnov, Vladimir Rîleakov şi Roman Hudeakov, lideri ai filialei din Transnsitria a Partidului Liberal Democrat din Rusia, formaţiune condusă de faimosul Vladimir Jirinovskii, s-a vorbit despre unirea eforturilor celor trei formaţiuni care, deocamdată, sînt solidari în susţinerea trecerii de la sistemul electoral majoritar la cel proporţional. Consolidarea forţelor politice cu participarea fiului lui Igor Smirnov — Oleg, poate fi privită şi drept un indicator suplimentar că acesta din urmă va deveni succesorul părintelui său. Un alt indicator, în acest sens, este că anul curent Igor Smirnov s-a prezentat de mai multe ori în compania fiului său la diverse întîlniri cu oficialii ruşi. Şi mesajele principale ale congresului al IV al PPT, condus de Oleg Smirnov, arată că acesta se pregăteşte pentru o competiţie politică serioasă cu Partidul “Obnovlenie”, condus de speaker-ul transnistrean Evgheniy Şevciuk, şi care-i face, oarecum, concurenţă politică lui Igor Smirnov. În acest sens, nu poate fi întîmplător atacul lui Oleg Smirnov la adresa cursului de liberalizare a economiei Transnistriei, curs susţinut de “Obnovlenie” ca exponent politic al intereselor influentei firme “Sheriff”. De curînd, Oleg Smirnov şi partidul său propun introducerea unui impozit nou pentru corporaţiile monopoliste şi supraprofiturile acestora, în acest caz Sheriff-ul fiind vizat în mod direct. De asemenea, se propune impozitarea proporţional veniturilor şi a obiectelor luxoase. Tenta electorală a acestor propuneri este evidentă, ea fiind consolidată de mesaje patriotice, recunoaşterea ortodoxiei în calitate de religie oficială, introducerea educaţiei religioase în şcoli etc.

După: Regnum.Ru, Olvia-Press, Noviy Reghion, Nezavisimaia Gazeta

2–31 august 2008 16–30 septembrie 2008