Monitoring→Politica→Problema transnistreană

Deblocarea procesului de negocieri — scop irealizabil în ultimii trei ani şi jumătate

La 6 noiembrie 2009, la Viena a avut loc o reuniune în format “5+2” privind reglementarea transnistreană. Potrivit Agenţiei INFOTAG delegaţia moldovenească a fost reprezentată de viceprim-ministrul Reintegrării, Victor Osipov, şi de colaboratorul acestuia, Ion Stăvilă; Transnistria — de şeful diplomaţiei de la Tiraspol, Vladimir Yastrebceak; Rusia — de ambasadorul cu misiuni speciale al MAE rus, Valerii Nesteruşkin; Ucraina — de reprezentantul permanent al Preşedintelui ucrainean în reglementarea transnistreană, Yurii Krîjanovski, SUA — de înaltul oficial al Departamentului de Stat, Dan Rastel; UE — de Reprezentantul Special, Kalman Mizsei; OSCE — de Şeful misiunii din Moldova — Philip Remler. Scopul întîlnirii a fost de a încerca deblocarea negocierilor şi desfăşurarea lor în format “5+2”.

Potrivit viceprim-ministrul Reintegrării, Victor Osipov, o eventuală reluare a negocierilor este precedată de un dialog referitor “dezvoltarea cooperării sociale a părţilor în domeniul infrastructurii, ocrotirii mediului, medicinii şi comerţului”. La moment, sarcina principală a Chişinăului “este să soluţioneze pe cît posibil complexitatea problemelor cu care se confruntă populaţia din stînga Nistrului”. De asemenea, Osipov a declarat că “Moldova va examina propunerea Tiraspolului, susţinută de Moscova, privind introducerea regimului permanent de întrevederi între reprezentanţii Moldovei şi Transnistriei în formatul 1+1”.

Cu toate acestea, reprezentantul Transnistriei la dialog, Vladimir Yastrebceak, a ţinut să menţioneze că aşteptările Chişinăului de reluare rapidă a negocierilor sînt neîntemeiate. Potrivit lui, abordarea problemei reluării negocierilor ar trebuie să aibă loc:

• prin prisma Declaraţiei de la Barviha din 18 martie 2009, care menţionează desfăşurarea dialogului în regim “2+1” (Chişinău+Tiraspol+Moscova) şi confirmarea faptului că Chişinăul nu va mai insista asupra retragerii prezenţei militare ruse din Transnistria;
• eliminarea de către Chişinău a barierelor pentru exportul transnistrean, adică a obligativităţii perfectării documentelor vamale de către autorităţile moldovene.

Plus la cele menţionate, Tiraspolul va insista în continuare asupra semnării de către Republica Moldova a unui acord de prietenie şi colaborare ca între două state suverane şi independente.

Conflictul constituţional din Transnistria

Ca urmare a dezbaterilor din Sovietul Suprem al Transnistriei, din 18 noiembrie 2009, şi respingerea intenţiei de organizare pe 24 ianuarie 2010 a proiectului de constituţie, elaborat de administraţia lui Igor Smirnov, serviciul de presă al acestuia din urmă a dat publicităţii o declaraţie în care se menţionează că:

• în aprilie 2009 un grup de deputaţi transnistreni au lansat iniţiativa de modificare a constituţiei astfel încît să aibă loc trecere de la regimul prezidenţial la cel parlamentar;
• însă, pentru realizare sarcinilor ce pornesc de la rezultatele referendumului din septembrie 2006 privind asigurarea independenţei Transnistriei şi alipirea ulterioară a acesteia la Rusia, e necesară consolidarea regimului prezidenţial;
• pe lîngă administraţia prezidenţială a fost constituită o comisie specială cu participarea reprezentanţilor diferitelor ramuri ale puterii centrale şi locale, care a activat în perioada 7 mai — 16 octombrie, care a avut drept scop compilarea unei variante de constituţie (de alternativă modificărilor propuse de Sovietul suprem);
• reprezentanţii Sovietului suprem au ignorat jumătate de şedinţele comisiei speciale, care a acumulat peste 80 de propuneri de amendare a proiectului administraţiei prezidenţiale;
• la 26 octombrie Sovietului suprem i-a fost înaintat un proiect de lege pentru desfăşurarea unui referendum în vederea adoptării proiectul constituţiei prezidenţiale,
• proiectul a fost examinat de Sovietul suprem la18 noiembrie de o manieră emoţională şi denigratoare la adresa administraţiei şi autorilor documentului, demonstrînd o atitudine preconcepută şi neconstructivă faţă de o chestiune atît de importantă;
• organizaţiile obşteşti şi un şir de partide politice au decis încă la 16 noiembrie să nu participe la dezbaterile din Sovietul suprem, despre care se ştia că vor degrada într-un show politic. În acest context, exprimînd mulţumiri susţinătorilor, administraţia prezidenţială continuă să insiste că Transnistria are nevoie de o constituţie nouă, cu un sistem echilibrat de “checks and balances”, care ar asigura o armonizare maximală cu prevederile Constituţiei Federaţiei Ruse.

Astfel, declaraţia menţionată lasă să se înţeleagă că în eventualitatea refuzului Sovietul suprem de a adopta proiectul administraţiei lui Smirnov, aceasta va iniţia procedura colectării a 15 mii de semnături în vederea organizării referendumului. În acest context, trebuie menţionat faptul că imediat după dezbaterile din Sovietul suprem din 18 noiembrie la care a fost adoptată decizia de a crea o comisie de conciliere în privinţa definitivării proiectului constituţiei, Smirnov a acuzat majoritatea parlamentară a partidului “Obnovlenie” de “uzurpare a puterii legislative” din regiunea transnistreană. În replică, unul din “părinţii fondatori” ai regimului separatist de la Tiraspol, fost preşedinte al Sovietului suprem şi partener fidel al lui Igor Smirnov, Grigorii Maracuţă, l-a acuzat la rîndul său pe Smirnov de “uzurpare a puterii” (din punct de vedere al prevederilor Constituţii Republicii Moldoveneşti ambii au dreptate). Smirnov şi-a argumentat punctul de vedere, invocînd pericolul la adresa statalităţii transnistrene ca urmare a “monopolizării luării deciziilor de către legislativ, în care poate accede orice partid (se are în vedere «Obnovlenie», finanţat de «prietenii» republicii”). Din aceste considerente doar un legislativ bicameral, aşa cum prevede proiectul constituţiei prezidenţiale, ar putea reduce pericolul “dictatura puterii legislative”, nici vorbă de “instaurarea unei dictaturi a lui Smirnov”. În plus, Smirnov a făcut dezvăluiri referitoare la finanţare din exterior a forţelor politice transnistrene (la fel ca şi Vladimir Voronin în cazul evenimentelor din 7 aprilie în Republica Moldova), potrivit cărora de peste hotare, inclusiv din Republica Moldova, ar fi fost alocate peste două milioane de euro pentru fortificarea partidelor transnistrene. De asemenea, Smirnov a negat că suportul financiar direct din partea Rusiei pentru Fondul de pensii al Transnistriei s-ar datora “colaborării” dintre partidul “Obnovlenie” a ex-speaker-ului, Evghenii Şevciuc, şi partidul de guvernămînt din Rusia “Edinnaya Rossia”.

Suportul financiar din partea Rusiei pentru Transnistria

La începutul lunii noiembrie Federaţia Rusă a oferit Transnistriei o nouă tranşă în valoare de $2,3 milioane pentru suplimentarea Fondului de Pensie. Ajutorul Rusiei suplimentează pensia media din regiunea transnistreană cu aproximativ $15. Acest suport a fost negociat de Sovietul Suprem al Transnistriei şi este privit ca o manifestare de neîncredere faţă de administraţia lui Smirnov care anterior a făcut abuz de susţinerea financiară a Rusiei. Potrivit datelor statistice aproximativ 1/3 din populaţia Transnistriei este alcătuită din pensionari a căror pensie media este de aproximativ $60. Ajutorul financiar al Rusiei este cardinal pentru supravieţuirea Transnistriei, producţia industrială a căreia a scăzut în 2009 cu aproximativ 40% faţă de anul 2008, constituind cele 10 luni ale anului curent aproximativ $570 milioane. Cel mai mult a căzut industria metalurgică şi producerea materialelor de construcţie — cu peste 2/3; industria alimentară aproximativ 1/5.

Arhiva

2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 2003

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet