Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Monitoring→Politica→Problema transnistreană

Problema transnistreană în perioada 17–31 mai 2008

UE susţine noile măsuri în vederea reglementării transnistrene

În cadrul unei şedinţe de Guvern la care a luat parte, Preşedintele Republicii Moldova a făcut un bilanţ al participării sale la Reuniunea Consiliului de Cooperare Uniunea Europeană — Republica Moldova din 27 mai 2008. Potrivit Preşedintelui Voronin, la Bruxelles “s-a convenit asupra unei conlucrări şi mai strînse cu Uniunea Europeana in problema reglementării transnistrene. Comisia Europeana s-a arătat dispusă să creeze un fond pentru acoperirea cheltuielilor de integrare teritoriala a Republicii Moldova”. Pentru ca eventuala contribuţie a UE să fie realizabilă, Preşedintele Voronin a subliniat că, în prezent, este necesar ca problema soluţionării conflictului transnistrean să fie “mai mult ca oricînd … discutată egal de transparent în toate formatele, să nu existe nici o secretizare”. De asemenea, Preşedintele Voronin a subliniat că s-a ajuns cu Buxelles-ul “la o înţelegere reciprocă deplină în problema sporirii programului măsurilor de încredere între Chişinău şi Tiraspol”. În acest context, Voronin le-a solicitat structurilor guvernamentale “să estimeze eventualele cheltuieli pentru reintegrarea teritoriala a ţării, astfel încît UE să poată contribui cu asistentă la acest proces” (după Moldpres).

Activitatea grupurilor de lucru rămîne blocată

Activitatea grupurilor de lucru comune, formate din experţii administraţiilor de pe cele două maluri ale Nistrului după întîlnirea Voronin-Smirnov, rămîne blocată. Partea transnistreană insistă asupra clarificării a patru probleme, la care însă nu a primit răspuns din partea Chişinăului: ce discută grupurile de experţi — implementarea deciziilor şi iniţiativelor autorităţilor moldovene sau lucrează asupra elaborării unor documente noi, comune; care este regulamentul de activitatea a grupurilor de experţi — cel bilateral din 1997 sau e nevoie de elaborarea unui regulament nou; vor fi lucrările grupurilor de experţi fixate în protocoale, ori nu vor fi consemnate şi atunci cum va fi măsurată eficienţa muncii lor; care e atitudinea Chişinăului faţă de acordurile semnate cu Transnsitria anterior? Reprezentanţii Transnistriei consideră că pînă cînd nu vor exista răspunsuri din partea Chişinăului la întrebările formulate, nu are sens să se vorbească despre reluarea activităţii grupurilor de lucru.

Transnistria nu agreează noua Concepţie a Securităţii Naţionale a Republicii Moldova

Propaganda oficială a regimului transnistrean a reacţionat extrem de negativ faţă de adoptarea la de către Parlamentul Republicii Moldova a Concepţiei Securităţii Naţionale a Republicii Moldova. Celor mai dure critici au fost supuse cîteva obiective de bază ale concepţiei:

Reacţiile negative sînt cauzate preponderent de modul în care Concepţia evaluează ameninţările la adresa Republicii Moldova: “Prezenţa în Transnistria a formaţiunilor militarizate anticonstituţionale pe teritoriul Republicii Moldova contrare prevederilor legislaţiei Republicii Moldova, angajamentelor internaţionale şi voinţei cetăţenilor ţării, favorizează consolidarea regimului separatist şi constituie un factor de perpetuare a status-quo. Menţinerea şi consolidarea regimului separatist amplifică discrepanţa în cadrul juridic unic al Republicii Moldova, condiţionînd imposibilitatea acordării asistenţei juridice cetăţenilor Republicii Moldova în regiunea transnistreană, inclusiv periclitînd cooperarea internaţională judiciară în acest segment”.

În acest sens, propaganda transnistreană insistă că prevederile Concepţiei vin în contradicţie cu iniţiativele declarate ale autorităţilor moldovene de a întări măsurile de încredere dintre cele două maluri ale Nistrului. De fapt, se insistă că clauza Concepţiei referitoare la neutralitatea permanentă a Republicii Moldova este doar un paravan pentru a adormi vigilenţa Rusiei, în vederea obţinerii retragerii trupelor acesteia din regiune, după care autorităţile de la Chişinău să impună o soluţionare a problemei transnistrene care le convine şi să reia direcţia de integrare în NATO şi UE. De asemenea, se promovează ci insistenţă ideea că Rusia ar trebui să renunţe la normele învechite ale dreptului internaţional şi să recunoască independenţa enclavelor separatiste din Moldova şi Georgia, mai cu seamă că a promis să facă acest lucru în eventualitatea recunoaşterii independenţei Kosovo de către Occident. Evident, doleanţele Tiraspolului sînt exprimate de o manieră sugestivă, linguşitoare faţă de Rusia.

Eventualele cedări ale Chişinăului în vederea reglementării transnistrene

După întîlnirea din aprilie a Preşedintelui Voronin cu liderul transnistrean Smirnov, frecvenţa contactelor oficialilor ruşi şi moldoveni a crescut semnificativ. Au existat rumori că vizita la Chişinău din 20 mai 2008 a preşedintelui camerei superioare a Adunării Federale a Rusiei, Serghei Mironov, ar fi fost motivată de necesitatea unui schimb de opinii pe marginea posibilităţii unei soluţii rapide a conflictului transnistrean. În aceeaşi zi, ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, s-a adresat către reprezentanţii statelor implicate în procesul de soluţionare a conflictelor îngheţate să nu se amestece, ci doar să susţină eforturile de soluţionare agreate de părţi. Cum părţi în conflictele îngheţate sînt regimurile separatiste susţinute pe toate căile de către Rusia, apelul lui Serghei Lavrov este mai mult decît sugestiv. În acest context, vizita lui Mironov, de fapt, nu a avut nici o relevanţă. Afirmaţia lui Mironov, precum că cheile soluţionării conflictului se află la Chişinău şi Tiraspol, semnifică doar că Rusia nu se grăbeşte să dea undă verde unei soluţionări rapide. După vizita lui Mironov la Chişinău a urmat vizita la Chişinău şi Tiraspol a preşedintelui comitetului Dumei de Stat pentru relaţii cu CSI şi compatrioţii, Alexei Ostrovskii, care a coincis cu întîlnirea de la Moscova a ministrului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Andrei Stratan, cu omologul său rus, Serghei Lavrov. La întîlnirile de la Chişinău şi Moscova oficialii ruşi şi moldoveni “şi-a exprimat satisfacţia în legătură cu nivelul şi dinamica dialogului politic moldo-rus, apreciind că acesta va permite avansarea pe calea rezolvării problemelor în cooperarea bilaterală”. Şirul contactelor diplomatice au menirea să pregătească agenda discuţiilor preşedinţilor Medvedev şi Voronin, care urmează să aibă loc în cadrul apropiatului summit CSI de la începutul lunii iunie. Dacă de pe urma întîlnirii miniştrilor de externe ale celor două ţări nu s-a putut disprinde nimic concret, atunci interviul lui Alexei Ostrovskii pentru presa a deschis nişte paranteze cu un conţinut extrem de interesant. De fapt, Ostrovskii a împărtăşit conţinutul discuţiilor cu oficialii moldoveni şi cedările care fi dispus să le facă Preşedintele Voronin în vederea reglementării transnistrene:

Demnitarul rus a afirmat că în astfel de circumstanţe Rusia nu este dispusă recunoască independenţa Transnistriei. El a reiterat că autorităţile ruse au o poziţie clară şi consecventă în privinţa contingentului militar rus dislocat în regiunea transnistreană. Acesta va fi retras doar după soluţionarea politică a conflictului.

În cadrul întîlnirii din 29 mai a lui Ostrovskii cu liderul transnistrean Igor Smirnov, acesta din urmă a subliniat că iniţiativele şi bunele intenţii ale Preşedintelui moldovean sînt un bluf politic şi nu pot fi crezute. Pentru a recăpăta încrederea autorităţilor transnistrene ar trebui ca Preşedintele Voronin sa dea un răspuns oficial la oferta Transnsitria de a semna cu Republica Moldova un acord de bună vecinătate, precum şi să dea dovadă că îşi respectă propriile promisiuni: să realizeze aderarea Republicii Moldova la Uniunea Rusia-Belarus; să asigure limbii ruse statutul de limbă de stat; să transforme ţara într-o confederaţie etc. Smirnov a mai afirmat că intenţiile Rusiei de a integra Transnsitria în Moldova — cea mai săracă ţară din Europa, ne e o soluţie adecvată. Ar fi mai bine dacă Rusia ar acorda Transnistriei ajutorul economic promis prin semnarea aşa-zisului “Protocol Jucov-Smirnov” acum doi ani. Demnitarul rus a căzut de acord că soluţia problemei transnistrene trebuie să fie una care convine Transnistriei, însă a menţionat că o doză de seriozitate în iniţiativele preşedintelui Voronin totuşi există, iar cedările pe care a consimţit să le facă acesta merită să fie analizate.

Observatorii transnistreni consideră că Rusia ar putea prezenta un plan închegat de soluţionare rapidă a conflictului mai înspre toamnă, cînd va fi aproape demararea campaniei electorale parlamentare în Moldova. Tocmai pentru acea perioadă este preconizata vizita la Chişinău a preşedintelui Dumei de Stat, Boris Grîzlov. Potrivit aceloraşi observatori transnistreni, circumstanţele electorale ar exercita un pressing năucitor asupra Preşedintelui Voronin, care va avea de pierdut din punct de vedere electoral dacă ar respinge eventualul plan nou al Rusiei, iar în eventualitatea acceptării lui ar trebui să facă cedări imense în favoarea Transnistriei.

Situaţia socială

Pe 17 mai 2008, în piaţa centrală din Tiraspol a avut loc un miting de protest, organizat de cîteva organizaţii de orientare comunistă din Transnsitria. Protestatarii au scandat lozinci şi adresări către conducerea Transnistriei şi oligarhie, prin care au cerut salarii şi pensii decente, stăvilirea galopului preţurilor. Autorităţile transnistrene au fost acuzate că ascund adevărata stare a dezastrului economic din regiune. Ei au cerut demisia lui Smirnov şi a Sovietului Suprem, acces egal la mass-media pentru toate forţele politice din regiune. Protestul din 17 mai împotriva autorităţilor de la Tiraspol a fost cel mai amplu de la stabilirea regimului separatist. Conform estimărilor diferitor surse, la protest ar fi participat 1000–2000 de persoane. Creşterea necontenită a preţurilor la produsele alimentare şi alte produse de primă necesitate motivează populaţia să-şi exprime nemulţumirea. Conform datelor statistice, în ultimul an preţurile la produsele alimentare au crescut cu 123%. Salariul mediu pe economia transnistreană este de doar aproximativ $220, cetăţenii fiind nevoiţi să cheltuiască aproximativ 3/4 din venituri pentru produse alimentare şi serviciile comunale. În acelaşi timp, autorităţile transnistrene se arată incapabile să soluţioneze problema datoriilor faţă de GAZPROM, acumulînd numai în 2007 datorii noi în sumă de peste $200 mln.

1–16 mai 2008 1–15 iunie 2008