Monitoring→Economie→Situaţia socioeconomică

Anul economic 2005 — evaluări preliminare

Economia este în continuă creştere…

Chiar şi în absenţa datelor finale preliminare este cert că ritmul de creştere economică va face din 2005 un an special în dinamica economiei moldoveneşti şi orice spirit, oricît de critic ar fi, trebuie să recunoască acest lucru. Spre exemplu, pentru primele nouă luni ale anului (ianuarie-septembrie 2005) creşterea economică a fost de 8,4%. Am avut parte de un an agricol foarte bun, cu o recoltă de cereale mare. În acelaşi timp, producţia industrială a crescut cu 9,1% (adevărat că pentru perioada ianuarie-septembrie 2005, însă tendinţa se va păstra pentru întreg anul). Totuşi, este puţin probabil ca acest ritm de creştere să fie menţinut.

…iar inflaţia ar putea să se încadreze în prognozele guvernamentale…

Inflaţia ar putea să se încadreze în limitele de 8–10% prognozate de guvern pentru 2005, însă vom putea relata despre aceasta doar la începutul anului atunci cînd vom dispune de date preliminare pentru întreg anul. Cu toate acestea în luna noiembrie rata inflaţiei a fost de 1,9%, iar cumulativ, pentru cele 11 luni ale a.c. IPC (indicele preţurilor de consum) a fost de 8,5%.

Cu toate că exporturile s-au majorat, ele sînt puţin competitive…

Exporturile au crescut, însă ele au rămas puţin competitive, în timp ce importurile au explodat ca urmare a creşterii puterii de cumpărare interne. Drept urmare, deficitul comercial se măreşte. Consumul este pe credit şi din importuri, iar construcţiile s-au relansat în mare parte din banii moldovenilor plecaţi în străinătate la muncă. În ultima perioadă, explozia consumului ca şi dobînzile în scădere la depozite afectează negativ economisirea internă.

…iar zonele-cheie pentru creşterea pe termen lung sînt subfinanţate…

Pe de altă parte, avem zone-cheie pentru creşterea pe termen lung care sînt considerabil subfinanţate (cercetare şi dezvoltare) şi avem fenomene cu efecte perverse (consumul, dobînzi scăzute la depozite, etc.), fenomene care afectează calitatea creşterii economice.

…în lipsa schimbărilor structurale…

Structural, mai nimic nu s-a schimbat. Agricultura este la fel de înapoiată şi de extensivă, importurile masive se reflectă negativ în deficitul comercial şi de cont curent, iar în ceea ce priveşte construcţiile, finanţarea lor nu este programatică, de durată, ci sporadică, depinzînd de mai mult de piaţa internaţională a muncii.

Mediul de afaceri

Mediul de afaceri a fost marcat în anul 2005 şi de realizări, şi de nerealizări…

Pe parcursul anului am asistat la o suită de mese rotunde şi forumuri de afaceri. În cadrul acestor întruniri s-au purtat discuţii cu guvernul cu privire la viitorul investiţiilor şi sectorului privat în Moldova. Din partea oamenilor de afaceri s-au auzit şi propuneri concrete şi judicioase, cum ar fi adoptarea unei legi cu privire la protecţia concurenţei, în primul rînd pentru a proteja piaţa internă de pătrunderea unor mărfuri de import necalitative.

Prognoze pentru business în 2006…

Daca firmele moldoveneşti în 2006 şi pe viitor nu vor fi preocupate de creşterea productivităţii vor avea probleme serioase; creşterea productivităţii trebuie sa fie ţinta noastră. Aceasta ar trebui să fie de fapt una dintre priorităţile strategice ale Moldovei în 2006.

În acelaşi timp, Moldova trebuie să aibă ca obiectiv prioritar creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor. În momentul de faţă, aceasta este limitată şi rezidă în faptul ca nu putem să definim proiecte clare de investiţii.

Privatizarea

Privatizarea s-a mişcat lent şi defectuos…

Pe parcursul lui 2005 s-a perceput chiar şi o înrăutăţire a transparenţei privatizării. Aici am putea da exemplul fabricii de vinuri de la Cojuşna care a fost privatizată după o perioadă lungă de negocieri ascunse. Îngrijorează nu privatizarea ca atare, ci faptul că nu au fost făcute publice condiţiile contractului de privatizare: preţul, obligaţiile investitorului vizavi de salariaţi, graficul investiţiilor ce urmează a fi făcute.

Şi în general în ceea ce priveşte privatizarea, trebuie să spunem că ceea ce s-a petrecut in ultimii ani a fost mai mult o vînzare la tarabă a activelor statului, pentru că rareori obiectivele privatizării au fost atinse. Ne referim aici la eficientizarea exploatării, ridicarea nivelului de trai, crearea locurilor de muncă, etc.

Sistemul bancar va trebui să-şi revadă politica de creditare…

Anul 2005 a însemnat pentru băncile din Moldova perioadă în care economisirea s-a blocat. Spre exemplu, în octombrie, economisirea la bănci, în raport cu creditarea, a diminuat vizibil, iar în noiembrie acest derapaj a continuat. Este o tendinţă periculoasa, pe care băncile vor trebui să o stopeze la începutul anului viitor. Pe de o parte, concurenţa ne spune că, dacă vrem să dăm credite mai bune, trebuie să lăsăm jos dobînzile, iar, pe de altă parte, să dăm dobînzi mai atractive în primăvară la depozite ca să atragem economisirea.

Piaţa muncii

Migraţia masivă a populaţiei a continuat şi în 2005…

Migrarea intensă a muncitorilor peste hotare a continuat şi în 2005. Cu toate acestea, rata şomajului a crescut chiar dacă fenomenul migraţiei intense a populaţiei în străinătate a fost predominant şi în acest an, ceea ce pare a fi paradoxal.

Este de presupus că o parte nu mică a populaţiei din mediul rural se află într-o formă ascunsă de şomaj; este ceea ce se poate numi “suprapopulaţie rurală”. Interpretarea economică a acestei suprapopulaţii ar fi randamentul marginal negativ al muncii în agricultură.

Deşi numeroşi oameni, la sate, nu îşi pot folosi cum se cuvine capacitatea de muncă, costul căutării unui loc de muncă şi costul vieţii în oraşe îi determină să rămînă în sat. Cei mai tineri îşi încearcă şansele migrînd spre mediul urban, avînd posibilitatea obţinerii unei pregătiri profesionale superioare.

Există şi alternativa plecării la muncă în străinătate; această oportunitate este valorificată de mulţi cetăţeni datorită diferenţialului de salariu foarte mare şi care compensează costurile de mutare în afara ţării; o analiză strict economică cost-beneficiu favorizează net migraţia externă în cele mai multe cazuri.

Sectorul agricol

Impozitarea în agricultură…

Sectorul agricol nici în acest an nu prea s-a bucurat de asistenţă din partea statului. Ba mai mult, producătorii agricoli deseori s-au plîns că statul vine cu frecvente experimente fiscale asupra terenurilor şi producţiei finite. Considerăm că prioritatea anului 2006, şi în general pe viitor, ar trebui să fie consolidarea fermelor de familie. Nu le putem impozita înainte să le încurajăm, mai ales că subvenţiile pentru agricultură pentru 2006 nu sînt semnificative (220 milioane lei — doar 0,5% din PIB pentru 2006 sau cca 2% din cheltuielile bugetului pentru 2006).

Ca şi în alte cazuri, succesul unei măsuri fiscale (ne referim la introducerea cotei de 20% a TVA la producţia agricolă în bugetul pentru 2006) depinde de modul de aplicare a impozitului. Dacă majorarea TVA va fi pe ţăranul de la piaţă cu 2–3 kilograme de mere din propria gradină, atunci vom avea mai degrabă tensiuni sociale decît venituri sporite la buget.

Impozitarea terenurilor agricole are sens, întrucît pămîntul are valoare economică. Însă acest impozit nu trebuie să depăşească capacitatea celor mai mulţi ţărani de a plăti impozite — într-o agricultură de subzistenţă. A impozita însa şi producţia care nu se desface la piaţă (autoconsumul) este mai mult decît discutabil.

Arhiva

2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet