Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Monitoring→Economie→Situaţia socioeconomică

Situaţia socioeconomică în perioada 1–14 noiembrie 2010

Preţurile şi inflaţia

Inflaţia pare a fi în limite rezonabile…

Potrivit datelor BNS, indicele preţurilor de consum (IPC) în octombrie 2010 faţă de septembrie 2010 a constituit 101,5%, iar faţă de octombrie 2009 — 108,0% (informativ: în octombrie 2009 faţă de septembrie 2009 IPC a marcat 101,5% şi faţă de octombrie 2008 — 98,4%). Totuşi, de la începutul anului (în luna octombrie a.c. faţă de decembrie 2009) preţurile de consum s-au majorat cu 6,1%, rata inflaţiei situîndu-se în jurul acestui nivel. Creşterea preţurilor medii de consum în octombrie faţă de septembrie a.c. cu 1,5 p.p. a fost determinată de majorarea preţurilor la produsele alimentare cu 3,1%, nealimentare — cu 0,9% şi a tarifelor pentru prestarea serviciilor populaţiei cu 0,1%. Creşterea preţurilor la produsele agroalimentare în luna octombrie a avut un caracter preponderent sezonier. Totuşi, preţurile (respectiv inflaţia) ar putea creşte în perioada următoare urmare a transpunerii mai multor creşteri preţuri pentru unele servicii de întreţinere locativă (gaz natural etc.).

Poziţia externă a statului

Într-un an datoria de stat externă a Moldovei s-a majorat cu 42%, dar…

În mare parte acesta a crescut datorită contractării mai multor credite de la instituţiile financiare internaţionale, cît şi de la alţi creditori instituţionali. Datoria externă de stat a Moldovei a crescut pe durata ultimului an cu 42 p.p. şi constituie ceva mai mult de 1,1 miliarde USD. Raportată la nivelul PIB, datoria externă tinde spre un nivel de cca 20% fiind un nivel destul de acceptabil. Spre exemplu, la data de 1 noiembrie 2009 acest indice era de cca 777 milioane USD. Fără îndoială că creşterea datoriei externe de stat este condiţionată de afluxul de credite în ţară, care în ianuarie-octombrie 2010 a constituit aproape 180 milioane USD. Totodată plăţile pentru datoria externă în perioada de referinţă au depăşit 43 milioane USD. După cum am menţionat mai sus, principalul generator al vitezei de creştere a datoriei externe l-a constituit acordul cu instituţiile financiare internaţionale. Marea întrebare este dacă această acumulare de datorie — un fenomen mondial care a luat amploare ca urmare a crizei — poate fi oprită. Totuşi, considerăm că cu un nou împrumut de la FMI (asta însă se va întîmpla doar după alegerile parlamentare), Moldova nu îşi va amâna termenele de plată, dar va acumula şi în continuare datorii. Pînă cînd? Pînă atunci cînd statul nu îşi va restrînge aparatul bugetar, nu îşi va reforma sistemul de asistenţă socială şi nu îşi va impune o politică prudentă de cheltuieli publice.

Piaţa muncii cu expectative electorale

Salariile, cap de afiş în promisiuni…

Majoritatea formaţiunilor politice atunci cînd se lansează în campania electorală sînt foarte generoase în promisiuni, iar salariile şi pensiile mari nu sînt o excepţie, de fapt, acestea primează pe lista actuală de promisiuni. Totuşi, nivelul salariilor şi pensiilor populiste, cum ar fi cele de 700 de euro şi de 300 euro respectiv, enunţate de partide în campania din primăvara lui 2009 sau chiar în vara aceluiaşi an, este mai redus. Probabil că partidele au mai coborît cu picioarele pe pămînt şi realizează care este conjunctura social-economică din ţară. Cu toate că salarii şi pensii cât mai generoase dintotdeauna au fost cap de listă în promisiunile partidelor şi deseori au avut priză pentru electorat, poate mai degrabă pentru un segment specific al acestuia. Această campanie ne aduce şi oferte care aparent sînt destul de realiste. O pensie minimă de 1300 lei sau un salariu mediu de 5000 lei spre exemplu care le declară o formaţiune politică par a fi mai realiste. Sigur, sînt cam departe de media regională, dar oricum par a fi mai conectate la realitatea Republicii Moldova. Alte partide sînt mult mai darnice, cînd vine vorba despre pensia medie, etalînd un nivel între 1500 şi 2000 lei, sau unele plăţi sociale cum ar fi indemnizaţia la naşterea copilului — între 5000 şi 10000 lei. Totuşi, aceste nivele, chiar şi în următorii 4 ani de zile, dacă ar fi să credem că vom avea o stabilitate politică, sînt foarte puţin probabil de atins. Temerile sînt că economia ţării, ţinând cont şi de conjunctura internă şi cea externă, cu greu va face faţă unor acumulări mult mai mari la buget, fapt pentru care s-ar putea majora nivelul plăţilor şi indemnizaţiilor sociale. Mai mult, rata ocupării forţei de muncă a scăzut simţitor în ultimii ani, iar acesta este un indiciu alarmant.

Partidul a spus, aşa trebuie sa fie…

În pofida creşterii economice care a fost înregistrată în statistici şi cea declarată de autorităţi, sectorul productiv şi în general sistemul economic din Republica Moldova deocamdată îşi revine relativ greu, urmare a consecinţelor crizei economice. Astfel, ca să fie create noi locuri de muncă trebuie o perioadă mai îndelungată de stabilizare. Însă, dacă e să revenim la salarii şi să explicăm de ce depinde nivelul acestora mai mult pe o dimensiune teoretică, atunci într-o economie de piaţă salariul este produsul marginal al factorului muncă, adică productivitatea muncii. Dar în cazul unei economii deschise cum este cea a Republicii Moldova, influenţată direct prin preţuri de import, care în linii mari sunt dictate şi de preţurile mondiale, deseori, mărimea salariilor mai nu are nimic de a face cu productivitatea muncii. Salariul va fi comparabil sau mai înalt decît în alte ţări, în special din regiune, atunci cînd va fi mai înalt PIB pe cap de locuitor. Însă la acest capitol Moldova este prima de la coadă, să zic aşa. Cel mai amuzant de fapt este şi limbajul cu care vin partidele. Spre exemplu: “salariul sau pensia va fi sau trebuie să fie”. Însă cum va fi? De unde va fi? Nu contează. Partidul a spus şi atât, ignorînd pînă la urmă mecanismul de piaţă de determinare a preţului muncii. Adică stabilim nivelul salariilor, pensiilor şi îndemnizaţiilor pe bunul nostru plac. Totuşi, nu trebuie să uităm că sîntem în plină campanie electorală şi partidele nu pierd ocazia să-şi etaleze promisiunile şi ofertele. Va trece campania, iar salariile vor reveni la “normal”.

1–31 octombrie 2010 15–30 noiembrie 2010