Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Monitoring→Economie→Situaţia socioeconomică

Situaţia socioeconomică în perioada 1–15 decembrie 2009

Inflaţia şi preţurile

S-ar putea ca pentru 2009 să avem o inflaţie 0…

Statistica oficială arată că rata inflaţiei pentru luna noiembrie a fost în creştere cu 1% faţă de octombrie curent. Însă pentru cele 11 luni ale anului cumulativ aceasta a avut o valoare negativă -0,5%, adică avem deflaţie. Produsele alimentare s-au scumpit în luna trecută cu 1,6%, nealimentare — cu 0,9%, iar tarifele pentru prestarea serviciilor populaţiei — cu 0,2%. Această dinamică sau mai bine spus stare de fapt, o situaţie firească de altfel de stagnare a preţurilor pentru majoritatea produselor si serviciilor, a putut fi observată cu ochiul liber de simplii cetăţeni, fiind vorba fie de preţurile pentru locuinţe, la produse alimentare şi servicii prestate populaţiei etc.

Deci la prima vedere ar trebui să ne bucurăm dacă nu cumva acest indicator arată altceva în profunzime. Totuşi, este greu sa te gîndeşti la o combinaţie mai rea de factori decît există în acest caz, în primul rînd:

Deci toate acestea luate la un loc, direct sau indirect, uneori generează, alteori chiar stimulează deflaţia. Într-o asemenea situaţie avem şi cîştigători, dar şi perdanţi. Indiscutabil, deflaţia este benefică tuturor consumatorilor din Republica Moldova, în special celor cu venituri reduse. De asemenea, beneficiază şi statul în calitate de consumator atunci cînd face achiziţii publice de produse alimentare şi nealimentare pentru casele de copii, grădiniţe, aziluri de bătrîni, armată ş.a. Şi cred că continuarea scăderii preţurilor îi va face pe consumatori şi mai mulţumiţi. Însă satisfacţia preţurilor în scădere rămîne a fi doar pe termen scurt, pe cînd pe termen lung aceasta se poate transforma în nemulţumire, pentru că în condiţiile deflaţiei prelungite, întreprinderile îşi reduc sau chiar stopează producţia si deseori in cele din urma devin insolvabile şi/sau chiar se lichidează.

Acest fapt, amplificat de scăderea veniturilor populaţiei în Moldova, conduce la diminuarea veniturilor la bugetul public naţional şi veniturilor salariale ale populaţiei. În consecinţă, au de suferit toţi: angajaţii din sectorul privat şi cel public, pensionarii, studenţii şi chiar întreprinderile, care furnizează statului bunuri, lucrări sau servicii. Se creează situaţii cînd mai mulţi angajatori le spun angajaţilor că trebuie să accepte reduceri salariale dacă vor să rămînă competitivi. În acest fel, gospodăriilor le este şi mai greu să scape de datoriile acumulate în timpul perioadei de boom economic, deci deflaţia sporeşte datoriile. Pe de altă parte, evoluţia cursului de schimb din ultima perioadă ar putea inversa acest trend care ar duce la o uşoară creştere a preţurilor.

Macroeconomie

În nouă luni ale lui 2009 am avut recesiune economică de 7,7%…

În perioada ianuarie-septembrie 2009 PIB a înregistrat o valoare nominală de cca 44,17 miliarde lei în preţuri curente de piaţă şi a fost în scădere — în termeni reali — cu 7,7% comparativ cu ianuarie-septembrie 2008 (www.statistica.md). Valoarea adăugată brută total pe economie s-a redus cu 8,3% în raport cu ianuarie-septembrie 2008. Valoarea adăugată brută din sectorul de bunuri a marcat o scădere de peste 19% în raport cu ianuarie-septembrie 2008, condiţionată de reducerea semnificativă (-23,3%) a valorii adăugate brute din industrie, urmată de diminuarea (-10,6%) valorii adăugate brute din agricultură, economia vînatului, silvicultură şi pescuit. Din punct de vedere al contribuţiei la formarea PIB, valoarea adăugată brută înregistrată în sectorul de bunuri s-a diminuat cu 1,4 p.p. faţă de perioada analogică a anului precedent, influenţînd negativ (-4,2%) indicele de volum al PIB.

Valoarea adăugată brută din sectorul serviciilor a înregistrat o diminuare de 4,5% comparativ cu perioada respectivă a anului precedent. Reduceri semnificative au fost marcate pentru volumul de activitate din sectorul construcţiilor (-30,8%), urmat de volumul de activitate din sectoarele transporturilor şi comunicaţiilor (-14,8%) şi comerţului cu ridicata şi cu amănuntul (-4,5%), atunci cînd volumul de activitate din sectorul “alte activităţi de servicii” a depăşit cu 5,9 % realizările perioadei similare a anului anterior, deţinînd 52,2% din sectorul serviciilor şi 34,2% din PIB faţă de 46,2% şi 29,5% respectiv în ianuarie-septembrie 2008.

În perioada de referinţă rata valorii adăugate brute (valoarea adăugată brută raportată la volumul de producţie) total pe economie a depăşit cu 3 p.p. nivelul perioadei respective a anului precedent, cea înregistrată în sectoarele de bunuri şi servicii — respectiv cu cca 2% şi 2,3%, fapt datorat diminuării ponderii consumului intermediar în volumul producţiei (de la 62,6% în ianuarie-septembrie 2008 la 59,6% în ianuarie-septembrie 2009 — total pe economie şi de la 75,5% în ianuarie-septembrie 2008 la 73,6% în ianuarie-septembrie 2009 pentru sectorul de bunuri şi de la 52,3% în ianuarie-septembrie 2008 la 50,0% în ianuarie-septembrie 2009 pentru sectorul de servicii).

Figura 1. Evoluţia PIB-ului şi ratei inflaţiei

Dinamica PIB şi a ratei inflaţiei

Sursa: Datele BNS

Piaţa valutară

Evoluţiile recente ale cursului…

Ceea ce observăm actualmente pe piaţa valutară, se arată a fi o situaţie firească, dat fiind faptul ca fluctuaţii din astea bruşte au mai fost în diferite perioade de timp. Totodată, deprecierea cu cca 10% a leului faţă de dolar şi cu peste 8% a leului faţă de euro ar ieşi din spectrul mai multor afirmaţii recente, atît din partea băncii centrale, cît şi a unor economişti că aceste devieri bruşte ale cursului ar fi influenţaţi de unii factori sezonieri. Spre exemplu, cursul de schimb pentru perioada similară a anului trecut, sau chiar 2007 a fost unul dintre cele mai mici 10,4 lei/USD şi 14,5 lei/Euro. Deci să spunem că această devalorizare ar fi in mare proporţie pe seama unor factori sezonieri, probabil ca ar fi greşit.

Factori sezonieri…

Din mai multe raţionamente leul ar trebui să se aprecieze în această perioadă sau cel puţin asta ar aştepta o bună parte a populaţiei. Însă nu trebuie să uitam, că timp de un an de zile multe s-au schimbat. Trebuie să privim cu atenţie la suflul economiei în actuala conjunctură. Sistemul economic, în particular sectorul productiv, a fost pradă efectelor crizei economice. Datoria externă şi cea internă este în creştere, deficitul bugetar destul de mare, majoritatea indicatorilor în declin constituie motive serioase pentru ca statul să i-a o oarecare atitudine. Iar asta ar face-o, presupunem, prin intermediul BNM care intervine pe piaţă printr-o devalorizare uşoară a leului, deoarece statul se confruntă cu o mare “foame” de bani, oferind un respiro şi exportatorilor în aceste vremuri grele. Deci, repet, doar presupun, îndată ce nu avem încă nişte cifre oficiale ca să se interpreteze altfel, deprecierea leului ar putea fi rezultatul unei intervenţii a BN pe piaţă, intervenţie care pe termen scurt poate aduce doar beneficii.

Evoluţia pe pieţele internaţionale…

Nu credem că conjunctura de pe pieţele internaţionale şi dinamica perechii euro-dolar ar fi influenţat atît de puternic ascensiunea acestora pe piaţa internă. Da, piaţa locală este intr-un fel sau altul conectată la exterior, dar nu în măsură în care efectele cursului internaţional să se simtă puternic pe intern şi cu rapiditate imediată. Mai ales că pieţele financiare nu au înregistrat asemenea evoluţii simţitoare cum s-au observat pe piaţa valutară locală.

Prognoze

Probabil că în actuala conjunctură economică stabilitatea cursului de schimb este mult mai importantă decît o liberalizare. Bineînţeles, un leu mai slab ar avantaja exportatorii, însă odată ce pieţele externe sînt în blocaj, mai ales că nu sînt atît de avide după produsele moldoveneşti, atunci se mai poate aştepta. În plus, un leu mai tare, mai stabil favorizează o inflaţie mai mică, or la acest capitol avem progrese mari. De aceasta considerăm că nu ar trebui să se rişte în acest sens, mai ales că o devalorizare ar resuscita panica populaţiei, aceasta fiind un rău mult mai mare decît înrăutăţirea unor indicatori economici.

Ştiţi cum este: sînt oameni de afaceri sau agenţi economici care văd un curs de schimb de 18–19 lei pentru un euro (în particular exportatorii), există pe de altă parte, estimări ale unor centre de analiză, să zicem, ce vorbesc despre un curs de 17–17,5 lei pentru un euro, avem un buget pentru 2010 în care este indicat un curs de schimb de 12,5 lei/USD şi autorităţile vor încerca să nu devieze prea mult de la aceste limite. Sperăm doar să putem evita o depreciere bruscă a leului.

16–30 noiembrie 2009 1–17 ianuarie 2010