Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
|
|
e-journal #175 |
Datele Ministerului Economiei pentru primul semestru al anului 2011 indică o creştere economică de cca 7,5%, astfel că aproape toate sectoarele economiei naţionale au înregistrat progrese. Producţia industrială în ianuarie-iunie 2011 (comparativ cu perioada similară a lui 2010) a marcat o creştere de peste 9%. Creşterea producţiei a fost determinată de majorarea volumului de producţie în industria extractivă cu peste 20% şi în cea prelucrătoare — cu peste 11%. Totodată, în sectorul energetic s-a înregistrat o recesiune cu un nivel de peste 3%.
Volumul investiţiilor a constituit 4,809 miliarde lei (cca 424 milioane USD), ceea ce reprezintă o creştere de cca 32%, comparativ cu perioada similară a anului trecut. Activitatea investiţională relevă o orientare spre obiective ce ar asigura dezvoltarea afacerii, în particular pentru achiziţionarea de echipamente şi utilaje moderne, fapt ce indică o retehnologizare şi modernizare a sistemului economic în general. Mai mult, comerţul extern a avansat destul de bine. În primul semestru, exportul de mărfuri a crescut cu cca 65% comparativ cu perioada similară a anului trecut. În acelaşi timp, ritmul de creştere a exporturilor devansează majorarea importurilor comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Astfel că economia ar putea creşte în 2011 cu peste 7% dacă s-ar menţine tendinţele actuale.
Însă consumul strică toate socotele aici, aşa după cum a afirmat şi reprezentantul FMI la Chişinău, şi după cum toată lumea cunoaşte că modelul de creştere economică de la noi este clădit anume pe consum excedentar şi nu pe producere. De fapt este şi ceva firesc. Nu poţi schimba un model ce s-a închegat în zeci de ani, timp de doi ani de zile. Riscul unui asemenea model economic este instabilitatea foarte fragilă şi nesustenabilitatea acestuia, or asta nu este de durată. Da cifrele arată că pentru primul semestru creşterea economică a bătut aşteptările şi se situează chiar peste 7%. Creşterile cele mai mari le-au avut serviciile, exporturile şi consumul privat.
Serviciile de rînd cu comerţul au partea leului la contribuţia PIB, cu peste 65%. De regulă aceste sectoare economice sunt catalogate că cel mai uşor se integrează în business. De aceia şi avem cele mai multe întreprinderi mici şi mijlocii prestatoare de servicii şi comerţ. În plus, pentru o bună dezvoltare în aceste domenii nu este nevoie de investiţii masive. Mai mult ca atît, asemenea investiţii sînt şi cel mai uşor de recuperat. Or, majoritatea investitorilor, inclusiv cei locali, preferă această zonă de activitate. Pentru a dezvolta însă o activitate de producere ai nevoie de credite pe termen lung, la rate ale dobînzii mici şi reguli stabile de joc. Cu toate astea Moldova deocamdată nu se poate lăuda. Or, investitorii străini, faţă de cei autohtoni, au resurse financiare, însă primii sunt deranjaţi de instabilitatea economică şi politică, dar şi de sistemul judecătoresc părtinitor încă.
Într-un final, toate acestea însă sînt componente volatile ale creşterii, care depind de ceea ce se întîmplă pe extern, respectiv de venitul disponibil curent în cazul consumului. Te-ai aştepta ca această creştere economică, care se petrece consecutiv ani la rîndul (excepţie făcînd doar 2009), să se vadă şi în nivelul de trai? Din păcate nu se întîmplă aşa. Pe unde mai pui că salariul real a scăzut uşor, iar ponderea exagerat de mare în coşul de consum a cheltuielilor pentru produse alimentare şi de întreţinere, care trec lejer de 60% per total, este o dovadă în plus că avem o populaţie săracă din moment ce o mare parte din bani se duc pe acoperirea nevoilor de bază.
Potrivit legii bugetul de stat şi celelalte componente ale acestuia pînă la 1 octombrie trebuiau să ajungă deja în Parlament. Nu a fost să fie. Acesta, cît şi politica bugetar-fiscală urmează să fie dezbătute abia în Guvern. Nu încape îndoială că votarea bugetului pentru 2012, inclusiv a politicii bugetar-fiscale care va genera multe dezbateri, este direct proporţională de evoluţia situaţiei politice. Nu toate componentele AIE agreează prevederile politicii bugetar-fiscale şi se vad chiar discuţii destul de tăioase între ministere în fruntea cărora sunt diferiţi exponenţi ai alianţei. De fapt nevotarea bugetului survine în cazul nealegerii preşedintelui. Or, legal vorbind Parlamentul urmează a fi dizolvat, cu toate ca mai nici o forţă politica nu prea-şi doreşte o asemenea conjunctura, bineînţeles în afară de Partidul Comuniştilor. Una peste alta, legea bugetului este un document anual destul de important de care sînt ghidate toate politicile şi activitatea instituţiilor guvernamentale şi nu numai, astfel că aprobarea acestuia pînă la sfîrşitul anului fiscal este mai mult decît necesară.
Dacă se merge în anticipate puţin probabil că acesta sa fie votat. Asta fiind de fapt scenariul cel mai pesimist. Însă dacă vă amintiţi, bugetul şi politica bugetar-fiscală pentru 2011 a fost aprobată abia în martie curent fapt pentru care nu a fost o mare problemă ca situaţia să fie scăpată de sub control. Sigur că nu este bine să se opereze cu un deviz de cheltuieli şi venituri pentru un an care s-a scurs, din simplul motiv pentru că sunt alte cerinţe financiare, alt cuantum de investiţii etc. În plus, cei de pe extern, mă refer la FMI, BM, CE nu se vor uita cu ochi buni în cazul în care nu va fi găsit un compromis. Totuşi, împărtăşim opinia unor economişti că aprobarea bugetului ar fi o “chestiune de onoare” pentru ministerul Finanţelor şi Guvern, în special după adoptarea tardivă a bugetului anului 2011.
Bugetul de stat este mai întîi de toate este un document politic ş-apoi economic, astfel că distribuirea cheltuielilor pe criterii politice va persista atît timp cît acestea se distribuie pe interese de grup sau de partid. Or, după cum a declarat chiar preşedintele comisiei parlamentare de profil însăşi Parlamentul este în primul rînd o structură politică unde se discută şi se rezolvă disensiuni politice ş-apoi ulterior cele de altă natură. Totuşi, actualmente ponderea componentei politice în distribuirea cheltuielilor şi investiţiilor de capital este mai puţin vizibilă faţă de ceea ce era în perioada guvernării comuniste. Aceasta oricum rămîne încă destul de importantă pe fundalul unei polarizări politice puternice.
Politica fiscală ca şi pentru anul trecut va fi mărul discordiei. Asta după multiplele majorări de taxe şi impozite, care s-au operat în lege urmare a potenţialelor scumpiri. Sigur că măsurile de politică fiscală nu pot să placă, mai ales atunci când acestea sunt operate într-o situaţie economică nu prea favorabilă sau când sectorul productiv încă nu şi-a revenit urmare a efectelor crizei economice. Dacă ne uităm numai la capitolul acumulări la buget atunci vedem că ponderea impozitelor indirecte TVA, accize, taxe vamale în totalul veniturilor bugetului de stat se preconizează să crească cu cca 20%, pînă la peste 16 miliarde lei. Astfel că peste 78% din acumulările la buget sînt pe seama impozitelor fiscale indirecte: taxe vamale, accize, TVA etc. Aceasta este o dovadă în plus că economia este una preponderent consumistă. Or într-o economie funcţională de piaţă acestea nu depăşesc 40% din total venituri la buget.
Statistica arată că indicele preţurilor de consum (IPC) în august faţă de iulie 2011 a constituit 99,9%, iar faţă de august 2009 — 109,2%. De la începutul anului (în luna august a.c. faţă de decembrie 2010) preţurile de consum s-au majorat cu 4,8%. Astfel că pentru luna august s-a înregistrat o deflaţie de 0,1%. Scăderea preţurilor medii de consum în august faţă de iulie a.c. a fost determinată de diminuarea preţurilor la produsele alimentare cu 0,8%, de creşterea preţurilor la produsele nealimentare cu 0,4% şi a tarifelor pentru prestarea serviciilor populaţiei cu 0,2%. În luna august în legătură cu asigurarea din abundenţă cu legume şi fructe de sezon au scăzut mai semnificativ preţurile la aceste produse, însă în acelaşi timp au crescut preţurile la mezeluri şi carne, dar şi la brînză.
În perioada de referinţă la majoritatea produselor nealimentare şi servicii preţurile au rămas constante. Totuşi, au crescut preţurile la: combustibili — cu 2,3% (inclusiv gazul lichefiat ambalat în butelii — cu 10,3%), articole de tutungerie — cu 2%, materiale de construcţii şi articolele giuvaiere confecţionate din metale preţioase — cu cîte 1,3%. Odată cu pregătirea unui nou an de studii s-au majorat tarifele pentru instruirea în instituţiile superioare de învăţămînt — cu 4,3%, plata pentru închirierea locuinţelor — cu 1,1% şi serviciile transportului feroviar de pasageri interstatal — cu 4,6%.
Potrivit datelor BNM ponderea creditelor neperformante în total credite pe sistemul bancar la începutul lui septembrie curent a constituit cca 9%, cu 8,5 p.p. mai redusă decât pentru aceeaşi perioadă a anului trecut. Specificăm că în anul 2009 volumul creditelor neperformante s-a dublat, atingând nivelul de 16,4% pe sistem, şi a continuat să crească pînă la 17,4% în prima jumătate a anului 2010. Ulterior, în al doilea semestru, volumul acestor credite s-a redus continuu, ajungând la 13,33% către sfîrşitul anului 2010.
Mai mulţi oficiali bancari apreciase stabilizarea nivelului portofoliului de credite neperformante drept cea mai importantă realizare a sistemului bancar din anul 2010. De asemenea, guvernatorul BNM menţionase anterior că va fi nevoie de cîţiva ani pentru ca portofoliul de credite neperformante să atingă nivelul înregistrat înainte de criza economică. Potrivit celor de la Asociaţia Băncilor din Moldova, ponderea creditelor nefavorabile în total credite este de maxim 5,5% în ţările europene. Aceştia susţin că o sursă importantă de credite nefavorabile sînt cele de consum şi ipotecare care au cunoscut o dinamică fulminantă în ultimii ani. La situaţia din 31.08.2011, ponderea creditelor de consum în total credite constituia 8,5%, iar cea a creditelor pentru imobil, construcţie şi dezvoltare — 12%.
De asemenea, statistica oficială indică că exporturile moldoveneşti efectuate în luna iulie 2011 s-au cifrat la 181 milioane USD, cu cca 5% mai mult faţă de luna precedentă şi cu peste 54% — comparativ cu luna iulie 2010. Exporturile de mărfuri destinate ţărilor Uniunii Europene (UE-27) au însumat 588,5 milioane USD (cu peste 64% mai mult faţă de ianuarie-iulie 2010), deţinînd o cotă de cca 50% în total exporturi (49,5% în ianuarie-iulie 2010). Ţările CSI au fost prezente în exporturile Moldovei cu o pondere de aproape 40% (în ianuarie-iulie 2010 — 38,7%), ce corespunde unei valori de cca 468 milioane USD. Exporturile de mărfuri către aceste ţări s-au majorat cu 67%, comparativ cu ianuarie-iulie 2010.
Importurile din iulie 2011 au însumat cca 415 milioane USD, cu 0,7% mai puţin faţă de luna anterioară şi cu peste 32% mai mult comparativ cu luna iulie 2010. În ianuarie-iulie 2011 importurile au totalizat în valoare nominală ceva mai mult de 2,79 miliarde USD, volum superior celui realizat în perioada corespunzătoare din anul precedent cu 40%. Importurile din ţările Uniunii Europene (UE-27) s-au cifrat la cca 1,256 miliarde USD (cu peste 40% mai mult decît în ianuarie-iulie 2010), deţinînd o pondere de 45% în total importuri (practic similară şi pentru ianuarie-iulie 2010). Importurile de mărfuri provenite din ţările CSI au avut o valoare de 895 milioane USD (cu peste 42% mai mare decît în ianuarie-iulie 2010), care echivalează cu o cotă de 32% în total importuri (31,5% în ianuarie-iulie 2010). Deficitul balanţei comerciale pentru perioada vizată este în valoare de cca 1,609 miliarde USD.
2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 |