Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
|
|
e-journal #99 |
În iunie a.c. indicele preţurilor de consum (IPC) s-a situat în limitele nivelului înregistrat în luna mai. Totodată, la produsele alimentare, preţurile au scăzut chiar cu 1,3% , pe cînd la cele nealimentare au crescut cu 0,7%. La categoria serviciile prestate populaţiei preţurile au avansat cu 0,2%. Astel, în ianuarie-iunie 2007, faţă de decembrie 2006, nivelul inflaţiei a crescut cu 3,9%. Respectiv, pentru prima jumătate a anului rata anuală a inflaţiei a constituit 10,4%, nivel ce practic se încadrează în ţinta de 10% stabilită de BNM şi Guvern pentru 2007. Totuşi, pe parcursul perioadei mai-iunie s-au intensificat riscurile care ar putea să influenţeze atingerea ţintei — creşterea importurilor şi a consumului, condiţiile climaterice nefaforabile şi volatilitatea leului moldovenesc faţă de principalele monede de referinţă. În plus, unii economişti pun la îndoială veridicitatea cifrelor oficiale declarînd că “rata inflaţiei oficiale este trucată”.
Pentru prima jumătate a acestui an veniturile de bază la bugetul de stat au constituit 5,7 miliarde lei (456 milioane USD) sau cu 6,3% mai mult decît ceea ce s-a planificat pentru această perioadă. Nivelul şi ritmul de executare a planului bugetar sînt chiar impresionante, acestea încadrându-se în tendinţa generală specifică pentru ultimii doi ani. Veniturile fiscale au constituit 2 miliarde lei, iar cele administrate de vamă au fost în mărime de 3,7 miliarde lei sau cu peste 9% mai mult decît prevederile pentru prima jumătate a anului. În această ordine de idei trebuie totuşi să menţionăm că cca 65% din acumulările la buget sînt pe seama impozitelor indirecte: taxe vamale, accize, TVA etc. Această stare de fapt este o dovadă în plus că economia este una preponderent consumistă.
În primele cinci luni 2007 piaţa Uniunii Europene a devenit principala destinaţie pentru mărfurile şi produsele din Moldova, cota livrărilor în ţările-membre ale UE a constituit peste 50% din total.
Ponderea UE a crescut pe fondul reducerii dramatice a schimburilor comerciale cu ţările CSI, urmare a interdicţiei importurilor de vinuri şi produse alimentare moldoveneşti de către Federaţia Rusă. Datele statistice arată o scădere a cotei CSI de la 46% la 37%. Trei dintre primele cinci ţări în care Moldova a exportat mărfuri în ianuarie-mai sînt membre UE. Pe prima poziţie se situează România, cu o cotă de cca 16% devansînd Rusia (15,3%), iar pe locurile trei şi cinci se află Italia şi Germania.
Textile şi articolele din acestea îşi consolidează poziţia de principal produs de export al Moldovei, înregistrând o creştere de 24% în cinci luni, pe fondul reducerii livrărilor de produse alimentare, băuturi şi tutun cu cca 34%. Astfel, cca 25% din exporturile moldoveneşti de pe primele cinci luni ale acestui an sînt exporturi “rezultate din perfecţionarea activă a unor mărfuri importate temporar”, adică mărfuri prelucrate în lohn sau în cadrul unor contracte asemănătoare lohn-ului. Contractele de acest tip se bazează pe forţa de muncă ieftină din Moldova.
Pentru ianuarie-mai 2007 deficitul balanţei comerciale a atins nivelul de 825 milioane USD, cu cca 47% mai mult decît în perioada respectivă a anului trecut. Este un nivel comparabil cu deficitul din 2004, cînd diferenţa dintre exporturi şi importuri a fost de cca 790 milioane USD. Dacă tendinţele se vor păstra, acesta ar putea înregistra un deficit de peste 2 miliarde USD pentru întreg anul.
În ciuda declaraţiilor de susţinere a exporturilor şi industriilor de producere a unor mărfuri ce ar înlocui importurile, acestea continuă să crească într-un ritm mai înalt decât livrările de mărfuri moldoveneşti pe pieţele externe. Oficiali ai MEC declarau recent că sectorul productiv local “nu poate ţine pasul cu cerea internă”, respectiv şi importurile sînt masive. Da poate acesta nici nu trebuie să facă faţă cererii interne? S-ar putea ca avantajul comparativ al Moldovei să fie în bunuri pe care aceasta nici nu le prea consumă? Poate fi o situaţie absolut firească odată ce în ţară există un excedent de valută şi trebuie redirecţionat de unde a venit. De ce să nu importăm roşii din Turcia sau sucuri din Ucraina, dacă acestea sînt mai ieftine decît cele produse local? De ce să încercăm să reînviem unele industrii care pot fi extrem de costisitoare şi cu eficienţă joasă, în loc să lăsăm piaţa singură sa aleagă în ce ramuri Moldova urmează să se specializeze?
Consiliul de Directori al Fondului Monetar Internaţional (FMI) a aprobat alocarea unei noi tranşe de 33,1 milioane USD pentru susţinerea rezervelor valutare ale Moldovei. Creditul este acordat în baza mecanismului de finanţare concesională pentru reducerea sărăciei şi creşterea economică (PRGF). Programul PRGF a fost aprobat la 5 mai 2006, iar suma totală a debursărilor acordate Moldovei în cadrul acestuia constituie cca 99,2 milioane USD. Scopul principal este menţinerea stabilităţii macroeconomice şi perseverarea în realizarea reformelor structurale pentru a impulsiona creşterea economică prin îmbunătăţirea mediului de afaceri. Bineînţeles că aceasta va permite activarea programelor cu alţi finanţatori importanţi. (spre exemplu, UE condiţionează acordarea asistenţei sale financiare prin existenţa unui memorandum cu FMI).
2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 |